ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 271/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 30/87/2007, reclamanta A.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.E.P.H.P.A. a Județul Teleorman și C.S.E.P.H.A., anularea certificatului din 29 septembrie 2006 de încadrare în grad de handicap și a Deciziei nr. 7263 din 21 noiembrie 2006 de încadrare în grad de handicap și obligarea acestora la eliberarea unui certificat prin care să constate că reclamanta se încadrează în grad de handicap. Ulterior, reclamanta și-a întregit acțiunea solicitând obligarea pârâtelor la plata indemnizației prevăzute de art. 19 lit. b) din O.U.G. nr. 102/1999 începând cu luna octombrie 2006 și până la data eliberării certificatului de încadrare într-un grad handicap, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că suferă de diabet zaharat din anul 2001, aflându-se în evidenta I.D.N.B.M.P.D.N.P. București. A mai arătat că urmare a prezentării la C.S.E.P.H.A. a Județului Teleorman, prin certificatul din 29 septembrie 2006 i-a fost respinsă cererea de încadrare în grad de handicap, iar contestația formulată împotriva acestuia i-a fost respinsă de către C.S.E.P.H.A. București. Prin sentința civilă nr. 181 din 13 februarie 2007, Tribunalul Teleorman a admis excepția de necompetență materială invocată de pârâtă și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 09 martie 2007 sub nr. 30/87/2007.

Prin sentința civilă nr. 915 din 28 martie 2007 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta A.E., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, Instanța de Fond a reținut că potrivit Ordinului M.S.F. nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți se aplică măsuri de protecție specială, cap. 2 pct. 2 (persoane cu afecțiuni handicapante indiferent de vârstă, de statut și de data dobândirii handicapului), se prevede acces și pentru persoanele cu boli de nutriție, respectiv diabet zaharat, boală de care suferă și reclamanta, însă numai în cazul în care boala este însoțită și de complicații secundare de intensitate accentuată și gravă.

A reținut Instanța de Fond că se prevede acces la asimilarea în gradul II pentru persoanele cu: a) micro sau macro angiopatii însoțite e deficiențe accentuate sau grave; b)retinopatie neproliferativă cu afectarea zonei maculare și proliferativă cu microhemoragii, cu vederea după corecție de 1/12 - 1/25 sau strâmtoarea de câmp vizual cu peste 20 - 40 de grade; c) nefropatie diabetică cu albuminurie peste 300 mg/ 24 ore și fenomene de insuficientă renală cronică în stadiul de retenție azotată fixă; d) neuropatie diabetică - polineuropatie periferică senzitivo - motorie cu amiotrofii importante la gambe și coapse, e) arteriopatie obliterantă cu amputații.

A mai constatat Instanța de Fond că reclamanta, astfel cum rezultă din actele medicale suferă de diabet zaharat tip II, complicat cu polineuropatie senzitivă periferică, ceea ce determină o deficiență medie, din examenul oftalmologie rezultând că aceasta nu prezintă o retinopatie iar examenul neurologic a reținut că aceasta nu prezintă amiotrofii la gambe și coapse. A concluzionat Instanța de Fond că diagnosticul stabilit reclamantei nu prezintă complicații secundare de intensitate medie și gravă, astfel încât nu există posibilitatea încadrării acesteia în grad de handicap, nefiind îndeplinite criteriile prevăzute de Ordinul nr. 726/2002. Împotriva sentinței civile nr. 915 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamanta A.E., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată la Instanța de Fond.

A învederat reclamanta, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât deși în cursul judecății la prima Instanță s-au invocat unele aspecte de nelegalitate a actelor administrative atacate, constând în împrejurarea că certificatul eliberat de comisia de evaluare Teleorman este emis de o comisie care nu a respectat componența prevăzută de art. 3 din Ordinul S.S.H. nr. 90/2002 și că decizia dată de C.S. a fost dată contrar prevederilor art. 11 din Ordinul nr. 90/2002 într-o altă componență decât cea legală, Instanța de Fond nu a examinat aceste motive ale acțiunii. De asemenea, a precizat recurenta că prima Instanță nu a luat în considerare nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (5) din Ordinul nr. 90/2002, în sensul că reclamanta nu a fost convocată la C.S.

pentru examinare și că nu s-a făcut comunicarea întâmpinărilor depuse de pârâți, potrivit dispozițiilor art. 115 - 116 C. proc. civ., încălcându-se dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității procesului civil. A mai susținut reclamanta că deși la primul termen de judecată a depus acte medicale din care rezulta că același institut la care recurenta se află în evidență i-a recomandat să se prezinte din nou la comisia de evaluare, având picior diabetic, i-a recomandat tratament și control periodic, Instanța de judecată la același termen din 28 martie 2007 a soluționat pricina, fără a solicita punctele de vedere ale pârâților, fără a pune în discuția părților aceste documente, fără a solicita opiniile altor specialiști sau a dispune eventual o expertiză medicală.

În concluzie, s-a arătat de către recurentă că judecătorul fondului nu a avut un rol activ, nu a analizat actele medicale din dosar, nu a respectat principiul contradictorialității procesului civil și a încălcat dreptul la apărare al reclamantei. Recurenta A.E. a invocat, în recurs, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepția de nelegalitate a prevederilor Ordinului M.S.F. nr. 726 din 01 octombrie 2002, referitor la rubrica „Precizări" pct. 10 unde se menționează că „ încadrarea în grad de handicap se va face până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000". Excepția de nelegalitate invocată de recurenta A.E., direct în recurs, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează.

Potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea. Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale din oficiu sau la cererea părții interesate, legalitatea unui act unilateral cu caracter individual. Or, în cauză s-a invocat excepția de nelegalitate a unor dispoziții dintr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ, iar o asemenea excepție este inadmisibilă, în raport de prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.

Cât privește recursul formulat de reclamanta A.E., se reține că acesta este fondat, urmând a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și a prevederilor art. 312 alin. (1) – (3) și art. 313 C. proc. civ., admiterea acestei căi de atac și casarea sentinței civile nr. 915 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași Instanțe. Potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc. Pe de altă parte, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea Instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. În cauză, prin acțiune reclamanta a invocat nelegalitatea actelor administrative emise de intimate, respectiv a certificatului din 29 septembrie 2006 emis de C.E.P.H.A. din cadrul C.J.T. și a Deciziei nr. 7263 din 21 noiembrie 2006 emise de C.S.E.P.H.A. din cadrul A.N.P.H., cu motivarea că nu au fost respectate prevederile art. 3, art. 8 alin. (3) și art. 28 alin. (5) din Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de expertiză medicală aprobat prin Ordinul nr. 90/2002 al S.S.P.H.

S-a învederat de către reclamantă, în concret, că deși comisia de evaluare Teleorman este pentru adulți certificatul este semnat ca membru al comisiei de către un medic primar pediatru, că motivarea dată de certificatul comisiei de evaluare Teleorman este sumară și se referă printre altele la faptul că recurenta este pensionată pentru limită de vârstă și că reclamanta nu a fost convocată în fața Comisiei superioare de evaluare, iar din decizia emisă cu prilejul soluționării contestației lipsește semnătura psihologului C.M. Prima Instanță, prin hotărârea atacată, nu a răspuns acestor motive de nelegalitate invocate de reclamantă, de ordin formal, ci a stabilit, pe fond, că diagnosticul reținut de comisiile de evaluare, neprezentând complicații secundare de intensitate medie și gravă, nu poate fi încadrat în grad de handicap potrivit criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F.

Nu s-a realizat, în aceste condiții, o pronunțare integrală a Instanței asupra motivelor de fapt și de drept invocate de reclamantă, iar această împrejurare echivalează cu necercetarea fondului și are drept consecință casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Mai mult, prima Instanță nu și-a exercitat rolul activ conferit de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și nu a stăruit pentru a preveni orice greșeală în cauză, pe baza corectei stabiliri a faptelor și a aplicării corespunzătoare a normelor de drept, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în condițiile în care deși reclamanta a depus la dosarul cauzei mai multe acte medicale, nu a înțeles să pună în dezbaterea părților necesitatea efectuării unei expertize de specialitate, care să concluzioneze asupra încadrării recurentei într-un grad de handicap, și chiar să ordone administrarea acestei probe împotriva voinței părților.

Efectuarea unei expertize de specialitate, solicitată în recurs de reclamantă, este necesară, în raport de actele medicale emise pe numele recurentei în anul 2007 și depuse la dosar, urmând a se stabili, după examinarea de către Instanța de trimitere a motivelor din acțiune și după administrarea acestei probe, dacă cererea reclamantei este întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția de nelegalitate formulată de A.E., în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, ca inadmisibilă. Admite recursul declarat de A.E., împotriva sentinței civile nr. 915 din 28 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași Instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2008.