ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată sub Dosar nr. 1134/294/2011, pe rolul Judecătoriei Săliște petenta R.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C.S.E.P.H.A., și Consiliul Jud. Sibiu – C.E.P.H.A., ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună: - anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 și a deciziei de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011; - obligarea pârâtelor la menținerea în continuare a valabilității „certificatului de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială” eliberat la data de 30 iulie 2002,cu toate drepturile și obligațiile în cauză În drept, au fost invocate disp.

art. 1 din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1), art. 3 lit. n) și art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C.E.P.H.A. Sibiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Săliște în soluționarea cauzei, solicitând declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. Pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. Prin Sentința nr. 858/2011 pronunțată la data de 28 noiembrie 2011 Judecătoria Săliște a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Alba Iulia. Pe rolul Curții de apel Alba Iulia, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 1134/294/2011. Pârâtul M.M.F.P.S., A.N.P.H. – C.S.E.P.H.A., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile (decizia Comisiei superioare nefiind supusă recursului grațios de către reclamant) iar în subsidiar ca nefondată.

Prin Sentința nr. 92 din 7 martie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A. Sibiu și în consecință a respins acțiunea formulată de către reclamanta R.S. domiciliată împotriva acestei pârâte. A respins excepția lipsei procedurii prealabile. A admis acțiunea formulată de reclamanta R.S., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.A.H. și în consecință a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011 și a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, un certificat de încadrare în grad de handicap grav. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A.

Sibiu, s-a constatat că este întemeiată, având în vedere prevederile art. 13 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 430/2008, potrivit cărora contestațiile împotriva certificatelor de încadrare în grad de handicap se soluționează prin decizii emise de C.S.E.P.H.A., iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și că obiectul acțiunii în contencios îl constituie numai decizia Comisiei Superioare, act administrativ la emiterea căruia Comisia Județeană nu are competență și corelativ, în plan procesual, nici legitimare procesuală pasivă. În ceea ce privește procedura prealabilă, Curtea a stabilit că, raportat la specificul raporturilor de drept administrativ, demersul prealabil poate fi realizat fie pe calea recursului grațios (prin cerere adresată autorității emitente a actului administrativ) fie pe calea recursului ierarhic (prin cerere adresată autorității superioare autorității emitente a actului administrativ).

În speță procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamantă, sub forma recursului grațios, în condițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, prin contestarea certificatului de încadrare în grad de handicap emis de C.E.P.A.H. Sibiu la autoritatea superioară ierarhic, respectiv C.S.E.P.A.H., astfel că nu mai era necesară o procedură prealabilă sub forma recursului grațios, prin care să solicite Comisiei Superioare reanalizarea (a doua oară) legalității stabilirii gradului de handicap (respectiv a dreptului la asistent personal). Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele considerente: În cursul anului 2002, reclamanta a fost internată la secția de Neurologie a Spitalului Jud. Sibiu cu diagnosticul hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta spastică, dizartrie.

În urma acestor afecțiuni, reclamanta a rămas imobilizată la pat, deplasarea putând fi făcută doar în scaunul cu rotile, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de către Compartimentul privind protecția persoanelor vârstnice și a persoanelor cu handicap. Pe baza actelor medicale și a anchetei sociale din 2002 a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 iulie 2002 fiind încadrată în gradul de handicap grav cu asistent personal, acesta având caracter permanent. Potrivit celor menționate în Scrisoarea medicală din 4 martie 2011 și Referatului medical din 22 martie 2011 reclamanta suferă și în prezent de hemiplegie dreapta spastică iar potrivit anchetei sociale ea nu poate părăsi patul, aspect ce subzistă de 9 ani.

Cu toate acestea, prin Certificatul din 2 iunie 2011, emis de C.E.P.A.H. din cadrul Consiliului Jud. Sibiu, s-a stabilit că nu se mai încadrează în grad de handicap deoarece s-a apreciat că situația acesteia nu se încadrează în criteriile medico - psihosociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2004 al M.M.P.E.S. și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P. Împotriva refuzului de încadrare în grad de handicap, reclamanta a formulat contestație la C.S.E.P.H.A., care, prin Decizia nr. 8855 din 20 septembrie 2011, a respins contestația, reținând în considerentele acestei decizii faptul că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de actele normative mai sus menționate.

Curtea a reținut că reclamanta este îndreptățită să fie încadrată în grad de handicap grav, având în vedere dispozițiile Ordinului Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din 2007, care, la Cap. 7- Funcțiile neuro – musculo - scheletice și ale mișcărilor aferente -, Subcap. III – Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii ( a staticii și mobilității - locomoției sau/și gestualității), pct. 2, lit. c), prevăd că pot fi încadrate în grad de handicap afecțiunile neurologice care se referă la parapareze/paraplegii, tetrapareze - tetraplegii, monopareze/ monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă, etc.), indiferent de vârstă și statut.

Acesta deoarece, pe de-o parte, nu se poate considera că hemiplegia, definită ca paralizia care afectează o jumătate a corpului nu constituie o afecțiune avută în vedere de legiuitor la stabilirea gradului de handicap, cătă vreme monoplegia, definită ca paralizia localizată la un singur membru al corpului/un singur mușchi este menționată în textul sus indicat, iar pe de altă parte paraparezele/paraplegiile, tetraparezele/tetraplegiile, monoparezele monoplegiile - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă,tumorală,degenerativă,etc.), indiferent de vârstă și statut, constituie afecțiuni presupun prin ele însele încadrarea într-un grad de handicap. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S.

– C.S.E.P.H.A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 1 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac recurentul susține că în ceea ce o privește pe reclamantă, diagnosticul clinic reținut este de sechele AVC Hemoragic și Hemiplegie spastică dreapta, fiind incidente dispozițiile Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 al M.S.P. din 2007, Cap. II: Funcțiile senzoriale, Subcapitolul III: Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 Afecțiuni neurologice, lit. b), A.C.V., or, reclamanta nu se încadrează în această ipoteză legală pentru a beneficia de dreptul la protecție socială. Se susține și faptul că instanța de fond a aplicat greșit legea din moment ce hemiplegia nu este menționată nici la lit. c) din cuprinsul dispozițiilor legale enumerate anterior, Comisia superioară neavând argumente medicale și legale să o încadreze pe aceasta în categoria persoanelor cu handicap.

De asemenea, se arată că reevaluarea reclamantei s-a dispus în conformitate cu art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006, iar norma legală în vigoare la momentul reevaluării este Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 al M.F.P. din 2007 ce a intrat în vigoare la 31 august 2007, ulterior anului 2002 când reclamanta a fost evaluată după alte criterii, astfel că nu există o echivalență a situației juridice care să permită o analiză comparativă a încadrării în grad de handicap efectuată în 2002 raportat la 2011. Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată.

Se menționează că starea sa de sănătate în perioada 2002 - 2011 nu s-a ameliorat, iar reevaluarea s-a efectuat pentru același diagnostic stabilit încă din anul 2002. De asemenea, se arată că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod corect s-a reținut că suferă și în prezent de hemiplegie dreaptă spastică, nu poate părăsi patul, aspect ce subzistă de 9 ani, fapt care o îndreptățește să fie încadrată în categoria persoanelor cu handicap, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 448/ 2006 cât și cele ale Ordinului comun indicat de recurentă, în acest sens fiind și jurisprudența instanței de recurs transpusă în Deciziile nr. 2955/2010, nr. 3688/2010. 3. Soluția instanței de recurs Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă din expunerea prezentată anterior, intimata-reclamantă a fost reevaluată în conformitate cu dispozițiile art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006, fiind emis Certificatul de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și Decizia de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011, contestate în prezenta cauză, potrivit cărora intimata - reclamantă nu se încadrează în Criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., pentru a fi inclusă în categoria persoanelor cu handicap.

Necontestat este faptul că în cuprinsul Raportului de evaluare complexă - adulți nr. 10018 din 3 martie 2011 al Serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu handicap – Sibiu, s-a reținut că intimata-reclamantă are diagnosticul clinic de hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta spastică, dizartrie, incontinență sfincteriană, având o stare generală gravă, alterată, este imobilizată la pat, necesită supraveghere și ajutor permanent din partea altei persoane, propunându-se încadrarea în gradul de handicap grav permanent cu asistent personal (filele 26 - 27 dosar fond). De asemenea, din cuprinsul anchetei sociale rezultă că intimata - reclamantă „nu poate părăsi patul, este supravegheată în permanență, hrănită, spălată, nu se poate mișca deloc” (filele 12 - 14 dosar fond, Dosar nr. 1134/1294/2011 Judecătoria Săliște).

Diagnosticul clinic de hemiplegie spastică dreapta post accident vascular cerebral nu este contestat. Din interpretarea gramaticală și logică a prevederilor din cuprinsul lit. c) pct. 2, Subcap. III, Cap. 7 din ordinul menționat, care are în vedere paraplegii (paralizii ale ambelor membre inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor membrelor) și monoplegii (paralizia unui singur membru), indiferent de etiologie (traumatică, vasculară…) indiferent de vârstă și statut rezultă că hemiplegia (paralizia unei jumătăți de corp), chiar dacă nu este menționată expres, se încadrează în mod logic în obiectul său de reglementare.

Recurentul - pârât, printr-o interpretare trunchiată, ruptă din context și ignorând împrejurarea că paraliziile avute în vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de etiologie (inclusiv vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele accidentelor vascular - cerebrale ar putea sta la baza încadrării în grad de handicap numai dacă se circumscriu prevederilor literei b) din același text legal. Față de cele reținute, instanța de fond a reținut corect, printr-o interpretare logică și literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului clinic descris mai sus intimata-reclamantă se încadrează în cerințele prevăzute în Cap. 7, subcap.

III, pct. 2, lit. c) din Criteriile medico – psiho - sociale aprobate prin ordinul menționat anterior, text care se referă la „parapareze/ paraplegii, tetrapareze - tetraplegii, monopareze - monoplegii – indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc.), indiferent de vârstă și statut”, astfel că sunt nefondate criticile și susținerile potrivit cărora instanța de fond a aplicat greșit legea, cu atât mai mult cu cât toate referirile din cererea de recurs vizează dispozițiile de la Cap.2, subcap.III, deși corect era Cap. 7 pct. 2 lit. b). În altă ordine, pentru încadrarea în gradul de handicap grav conform prevederilor Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S.

și Ordinului nr. 1992 al M.F.P. din 2007, Cap.7, subcap.III. Evaluare grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii (a staticii și mobilității - locomoției sau/ și gestualității); Pct. 2 - Afecțiuni neurologice, este obligatoriu ca afecțiunile să determine un deficit grav de locomoție, iar persoana să nu se poată deplasa nici cu sprijin, nici fără sprijin, fiind imobilizată la pat, să nu își poată îndeplini activitățile vieții cotidiene, să nu se poată autoservi, să necesite asistent personal. Astfel cum rezultă din ancheta socială și din raportul de evaluare menționate anterior și valorificate în mod corect de instanța de fond, intimata-reclamantă se încadrează în criteriile impuse de ordinul comun sus menționat.

În consecință, hotărârea pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 2011 precum și obligarea autorității pârâte să emită în favoarea reclamantei un certificat de încadrare în grad de handicap grav, este pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, respectiv ale Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinului nr. 1992 al M.F.P. din 2007 ce a intrat în vigoare la 31 august 2007. Față de considerentele expuse, nefiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M..F.P.S.e – C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinței nr. 92 din 07 martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2012.