ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4628/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin acțiunea în contencios administrativ

înregistrată sub Dosar nr. 1134/294/2011, pe rolul Judecătoriei Săliște petenta

R.S. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C.S.E.P.H.A., și Consiliul Jud.

Sibiu – C.E.P.H.A., ca prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

- anularea

certificatului de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 și a deciziei

de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011;

- obligarea pârâtelor

la menținerea în continuare a valabilității „certificatului de încadrare într-o

categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială” eliberat la

data de 30 iulie 2002,cu toate drepturile și obligațiile în cauză

În drept, au fost

invocate disp. art. 1 din Legea 554/2004, art. 2 alin. (1), art. 3 lit. n) și art.

87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimata C.E.P.H.A. Sibiu a invocat excepția necompetenței

materiale a Judecătoriei Săliște în soluționarea cauzei, solicitând declinarea

competenței în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

Pe fond, a solicitat respingerea

cererii, ca neîntemeiată.

Prin Sentința nr. 858/2011

pronunțată la data de 28 noiembrie 2011 Judecătoria Săliște a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de apel Alba Iulia.

Pe rolul Curții de

apel Alba Iulia, cauza a fost înregistrată sub dosar nr. 1134/294/2011.

Pârâtul M.M.F.P.S., A.N.P.H.

– C.S.E.P.H.A., prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii formulată de

reclamant, în principal ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile

(decizia Comisiei superioare nefiind supusă recursului grațios de către

reclamant) iar în subsidiar ca nefondată.

Prin Sentința nr. 92

din 7 martie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A.

Sibiu și în consecință a respins acțiunea formulată de către reclamanta R.S.

domiciliată împotriva acestei pârâte.

A respins excepția

lipsei procedurii prealabile.

A admis acțiunea

formulată de reclamanta R.S., în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.A.H. și în

consecință a anulat decizia de încadrare în grad de handicap din 20 septembrie 2011

și a obligat pârâta să emită, în favoarea reclamantei, un certificat de încadrare

în grad de handicap grav.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.E.P.H.A. Sibiu, s-a

constatat că este întemeiată, având în vedere prevederile art. 13 alin. (4) și (5)

din H.G. nr. 430/2008, potrivit cărora contestațiile împotriva certificatelor

de încadrare în grad de handicap se soluționează prin decizii emise de C.S.E.P.H.A.,

iar aceste decizii pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004 privind

contenciosul administrativ și că obiectul acțiunii în contencios îl constituie

numai decizia Comisiei Superioare, act administrativ la emiterea căruia Comisia

Județeană nu are competență și corelativ, în plan procesual, nici legitimare

procesuală pasivă.

În ceea ce privește

procedura prealabilă, Curtea a stabilit că, raportat la specificul raporturilor

de drept administrativ, demersul prealabil poate fi realizat fie pe calea

recursului grațios (prin cerere adresată autorității emitente a actului

administrativ) fie pe calea recursului ierarhic (prin cerere adresată

autorității superioare autorității emitente a actului administrativ).

În speță procedura

prealabilă a fost îndeplinită de reclamantă, sub forma recursului grațios, în

condițiile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, prin contestarea

certificatului de încadrare în grad de handicap emis de C.E.P.A.H. Sibiu la

autoritatea superioară ierarhic, respectiv C.S.E.P.A.H., astfel că nu mai era

necesară o procedură prealabilă sub forma recursului grațios, prin care să

solicite Comisiei Superioare reanalizarea (a doua oară) legalității stabilirii

gradului de handicap (respectiv a dreptului la asistent personal).

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut următoarele considerente:

În cursul anului

2002, reclamanta a fost internată la secția de Neurologie a Spitalului Jud. Sibiu

cu diagnosticul hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta

spastică, dizartrie.

În urma acestor

afecțiuni, reclamanta a rămas imobilizată la pat, deplasarea putând fi făcută

doar în scaunul cu rotile, astfel cum rezultă din ancheta socială efectuată de

către Compartimentul privind protecția persoanelor vârstnice și a persoanelor

cu handicap.

Pe baza actelor

medicale și a anchetei sociale din 2002 a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 30 iulie 2002 fiind încadrată în gradul de handicap

grav cu asistent personal, acesta având caracter permanent.

Potrivit celor

menționate în Scrisoarea medicală din 4 martie 2011 și Referatului medical din 22

martie 2011 reclamanta suferă și în prezent de hemiplegie dreapta spastică iar

potrivit anchetei sociale ea nu poate părăsi patul, aspect ce subzistă de 9

ani.

Cu toate acestea,

prin Certificatul din 2 iunie 2011, emis de C.E.P.A.H. din cadrul Consiliului

Jud. Sibiu, s-a stabilit că nu se mai încadrează în grad de handicap deoarece

s-a apreciat că situația acesteia nu se încadrează în criteriile medico - psihosociale,

aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2004 al M.M.P.E.S. și Ordinul nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

Împotriva refuzului

de încadrare în grad de handicap, reclamanta a formulat contestație la C.S.E.P.H.A.,

care, prin Decizia nr. 8855 din 20 septembrie 2011, a respins contestația,

reținând în considerentele acestei decizii faptul că reclamanta nu se

încadrează în criteriile medico-psihosociale prevăzute de actele normative mai

sus menționate.

Curtea a reținut că reclamanta

este îndreptățită să fie încadrată în grad de handicap grav, având în vedere

dispozițiile Ordinului Comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P. din

2007, care, la Cap. 7- Funcțiile neuro – musculo - scheletice și ale mișcărilor

aferente -, Subcap. III – Evaluarea gradului de handicap în afectarea

funcțiilor motorii ( a staticii și mobilității - locomoției sau/și

gestualității), pct. 2, lit. c), prevăd că pot fi încadrate în grad de handicap

afecțiunile neurologice care se referă la parapareze/paraplegii, tetrapareze - tetraplegii,

monopareze/ monoplegii - indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă,

tumorală, degenerativă, etc.), indiferent de vârstă și statut.

Acesta deoarece, pe

de-o parte, nu se poate considera că hemiplegia, definită ca paralizia care

afectează o jumătate a corpului nu constituie o afecțiune avută în vedere de

legiuitor la stabilirea gradului de handicap, cătă vreme monoplegia, definită

ca paralizia localizată la un singur membru al corpului/un singur mușchi este

menționată în textul sus indicat, iar pe de altă parte

paraparezele/paraplegiile, tetraparezele/tetraplegiile, monoparezele monoplegiile

- indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă,tumorală,degenerativă,etc.),

indiferent de vârstă și statut, constituie afecțiuni presupun prin ele însele

încadrarea într-un grad de handicap.

exercitată

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul M.M.F.P.S. – C.S.E.P.H.A., invocând ca temei

legal dispozițiile art. 304

1

și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac recurentul susține că în ceea ce o privește pe reclamantă, diagnosticul

clinic reținut este de sechele AVC Hemoragic și Hemiplegie spastică dreapta,

fiind incidente dispozițiile Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr.

1992 al M.S.P. din 2007, Cap. II: Funcțiile senzoriale, Subcapitolul III:

Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii, pct. 2 Afecțiuni

neurologice, lit. b), A.C.V., or, reclamanta nu se încadrează în această

ipoteză legală pentru a beneficia de dreptul la protecție socială.

Se susține și faptul

că instanța de fond a aplicat greșit legea din moment ce hemiplegia nu este

menționată nici la lit. c) din cuprinsul dispozițiilor legale enumerate

anterior, Comisia superioară neavând argumente medicale și legale să o

încadreze pe aceasta în categoria persoanelor cu handicap.

De asemenea, se arată

că reevaluarea reclamantei s-a dispus în conformitate cu art. 59 lit. c) din

Legea nr. 448/2006, iar norma legală în vigoare la momentul reevaluării este

Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 al M.F.P. din 2007 ce a

intrat în vigoare la 31 august 2007, ulterior anului 2002 când reclamanta a

fost evaluată după alte criterii, astfel că nu există o echivalență a situației

juridice care să permită o analiză comparativă a încadrării în grad de handicap

efectuată în 2002 raportat la 2011.

Intimata - reclamantă

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, apreciind ca legală și temeinică sentința recurată.

Se menționează că

starea sa de sănătate în perioada 2002 - 2011 nu s-a ameliorat, iar reevaluarea

s-a efectuat pentru același diagnostic stabilit încă din anul 2002.

De asemenea, se arată

că din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, în mod corect s-a

reținut că suferă și în prezent de hemiplegie dreaptă spastică, nu poate părăsi

patul, aspect ce subzistă de 9 ani, fapt care o îndreptățește să fie încadrată

în categoria persoanelor cu handicap, astfel cum prevăd și dispozițiile art. 2 alin.

(1) din Legea nr. 448/ 2006 cât și cele ale Ordinului comun indicat de

recurentă, în acest sens fiind și jurisprudența instanței de recurs transpusă

în Deciziile nr. 2955/2010, nr. 3688/2010.

de recurs

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Astfel cum rezultă

din expunerea prezentată anterior, intimata-reclamantă a fost reevaluată în

conformitate cu dispozițiile art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006, fiind emis

Certificatul de încadrare în grad de handicap din 2 iunie 2011 de către Comisia

de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și Decizia de încadrare în

grad de handicap din 20 septembrie 2011, contestate în prezenta cauză, potrivit

cărora intimata - reclamantă nu se încadrează în Criteriile

medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al

M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., pentru a fi inclusă

în categoria persoanelor cu handicap.

Necontestat este

faptul că în cuprinsul Raportului de evaluare complexă - adulți nr. 10018 din 3

martie 2011 al Serviciului de evaluare complexă a persoanelor adulte cu

handicap – Sibiu, s-a reținut că intimata-reclamantă are diagnosticul clinic de

hematom intraparenchimatos capsular stâng, hemiplegie dreapta spastică,

dizartrie, incontinență sfincteriană, având o stare generală gravă, alterată,

este imobilizată la pat, necesită supraveghere și ajutor permanent din partea

altei persoane, propunându-se încadrarea în gradul de handicap grav permanent

cu asistent personal (filele 26 - 27 dosar fond).

De asemenea, din

cuprinsul anchetei sociale rezultă că intimata - reclamantă „nu poate părăsi

patul, este supravegheată în permanență, hrănită, spălată, nu se poate mișca

deloc” (filele 12 - 14 dosar fond, Dosar nr. 1134/1294/2011 Judecătoria

Săliște).

Diagnosticul clinic de

hemiplegie spastică dreapta post accident vascular cerebral nu este contestat.

Din interpretarea gramaticală

și logică a prevederilor din cuprinsul lit. c) pct. 2, Subcap. III, Cap. 7 din

ordinul menționat, care are în vedere paraplegii (paralizii ale ambelor membre

inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor membrelor) și monoplegii (paralizia

unui singur membru), indiferent de etiologie (traumatică, vasculară…)

indiferent de vârstă și statut rezultă că hemiplegia (paralizia unei jumătăți

de corp), chiar dacă nu este menționată expres, se încadrează în mod logic în

obiectul său de reglementare.

Recurentul - pârât,

printr-o interpretare trunchiată, ruptă din context și ignorând împrejurarea că

paraliziile avute în vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de

etiologie (inclusiv vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele

accidentelor vascular - cerebrale ar putea sta la baza încadrării în grad de

handicap numai dacă se circumscriu prevederilor literei b) din același text

legal.

Față de cele

reținute, instanța de fond a reținut corect, printr-o interpretare logică și

literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza diagnosticului

clinic descris mai sus intimata-reclamantă se încadrează în cerințele prevăzute

în Cap. 7, subcap. III, pct. 2, lit. c) din Criteriile medico – psiho - sociale

aprobate prin ordinul menționat anterior, text care se referă la „parapareze/

paraplegii, tetrapareze - tetraplegii, monopareze - monoplegii – indiferent de

etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă etc.),

indiferent de vârstă și statut”, astfel că sunt nefondate criticile și

susținerile potrivit cărora instanța de fond a aplicat greșit legea, cu atât

mai mult cu cât toate referirile din cererea de recurs vizează dispozițiile de

la Cap.2, subcap.III, deși corect era Cap. 7 pct. 2 lit. b).

În altă ordine, pentru

încadrarea în gradul de handicap grav conform prevederilor Ordinului comun nr. 762

al M.M.F.E.S. și Ordinului nr. 1992 al M.F.P. din 2007, Cap.7, subcap.III.

Evaluare grad de handicap în afectarea funcțiilor motorii (a staticii și

mobilității - locomoției sau/ și gestualității); Pct. 2 - Afecțiuni

neurologice, este obligatoriu ca afecțiunile să determine un deficit grav de

locomoție, iar persoana să nu se poată deplasa nici cu sprijin, nici fără

sprijin, fiind imobilizată la pat, să nu își poată îndeplini activitățile

vieții cotidiene, să nu se poată autoservi, să necesite asistent personal.

Astfel cum rezultă

din ancheta socială și din raportul de evaluare menționate anterior și

valorificate în mod corect de instanța de fond, intimata-reclamantă se

încadrează în criteriile impuse de ordinul comun sus menționat.

În consecință, hotărârea

pronunțată de instanța de fond prin care s-a dispus anularea deciziei de

încadrare în grad de handicap din 2011 precum și obligarea autorității pârâte

să emită în favoarea reclamantei un certificat de încadrare în grad de handicap

grav, este pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente,

respectiv ale Ordinului comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și Ordinului nr. 1992 al

M.F.P. din 2007 ce a intrat în vigoare la 31 august 2007.

Față de

considerentele expuse, nefiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și

completată, art. 312 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ., va respinge recursul

formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.M..F.P.S.e – C.S.E.P.H.A. împotriva Sentinței nr. 92 din 07

martie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 noiembrie 2012.