ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5312/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5312/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Cererea

de chemare în judecată

Prin cererea

adresată pe rolul Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, la data de 04 august 2011, reclamantul H.M., a solicitat în

contradictoriu cu pârâții Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap

Botoșani și Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze certificatul de

încadrare în grad de handicap nr. 2570 din 01 mai 2011 emis de Consiliul

Județean Botoșani - Comisia de Evaluare Persoanelor Adulte cu Handicap și

decizia nr. 6570 din 16 iunie 2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, precum și suspendarea acestei din urmă

decizii, până la soluționarea pe fond a cauzei, obligarea pârâților la

efectuarea unei noi examinări medicale și la emiterea unui nou certificat de

handicap, cu aplicabilitate de la data de 01 mai 2011, cu acordarea drepturilor

aferente.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că se consideră nedreptățit prin cele

două decizii deoarece în mod netemeinic i s-a schimbat gradul de încadrare în

grad de handicap grav, la gradul de handicap accentuat. A mai arătat

reclamantul că diagnosticul care a stat la baza actelor contestate este

justificat de afecțiunile de care suferă, și că instituțiile pârâte au

interpretat greșit legislația și solicită reîncadrarea sa în gradul de handicap

grav.

Prin

întâmpinare, M.M.F.P.S. a invocat, pe cale de excepție, lipsa competenței

materiale a Tribunalului Botoșani, în temeiul art. 10 alin. 1 teza a doua din

Legea nr. 554/2004, arătând că deciziile Comisiei Superioare sunt emise de un

organ de specialitate al administrației publice centrale. Pe fond, a solicitat

respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin

sentința nr. 3040 din 24 noiembrie 2011 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale

a Tribunalului Botoșani secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

cu privire la cererea formulată de reclamant și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 7986/40/20111a data de 23 ianuarie 2012.

Investită

cu soluționarea cauzei prin hotărârea de declinare a competenței, instanța a

dispus citarea părților conform art. 85 Cod procedură civilă.

Hotărârea

și considerentele instanței de fond

Prin

Sentința nr. 174 din 22 mai 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă,

contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de

reclamantul H.M., în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap și Direcția Generală pentru Protecția

Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap.

A

anulat Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 6570 din 16 iunie 2011

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

și Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 2750 din 20 mai 2011 emis

de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoșani.

A

obligat Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoșani să emită

un nou certificat prin care să îl încadreze pe reclamant în gradul de handicap

grav, cu indemnizație de însoțitor.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Până

în anul 2009 (filele 7, 8, 12 dosar), Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap Botoșani l-a încadrat pe reclamant în gradul de handicap grav, la

punctul E din certificat menționându-se că necesită protecție specială. Aceiași

încadrare în gradul de handicap a fost reținută și prin certificatul de

încadrare în grad de handicap din 2010 (fila 14 dosar).

La

revizuirea din anul 2011, după prezentarea unei noi documentații și

reexaminarea reclamantului, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap Botoșani, prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr.

2570/20.05.2011 (fila 28 dosar) 1-a încadrat pe reclamant în gradul de handicap

accentuat, cod handicap 2, cod boală D64, E10, K74, deficientă funcțională

accentuată.

Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, prin Decizia de

încadrare în grad de handicap nr. 6570 din 16 iunie 2010 (fila 23 dosar) a

menținut concluziile comisiei teritoriale de încadrare în grad accentuat de

handicap, cu același cod de boală și cod de handicap, cu motivarea conform

criteriilor medico - psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007

al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

Față

de această situație de fapt, instanța de fond a reținut că din analiza

documentației care a stat la baza emiterii Certificatului de încadrare în grad

de handicap nr. 2570 din 20 mai 2011 (fila 28 dosar) al Comisiei de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani și, respectiv a Deciziei de încadrare

în grad de handicap nr. 6570 din 16 iunie 2010 a Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu rezultă identificarea unor

împrejurări care să justifice schimbarea încadrării gradului de handicap din „grav”

în „accentuat”, în sensul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr.

448/2006 (mai sus enunțate), astfel că emiterea actelor administrative

contestate de reclamant s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale cu forță

juridică superioară.

Calea

de atac exercitată

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Județean Botoșani -

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și M.M.F.P.S., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul-pârât

M.M.F.P.S. critică sentința recurată prin prisma motivului de recurs prevăzut

de art. 304 punctul 7 C. proc. civ.

În

dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul-pârât susține că deși instanța

de fond a reținut corect diagnosticul de diabet zaharat juvenil decompensat,

complicat, polineuropatie diabetică senzitivo-motorie, hipoblazie medulară cu

pancitopenie, etc., totuși a interpretat greșit criteriile prevăzute de Subcap.

2 - Evaluarea gradului de handicap în afectarea unor funcții metabolice, cap.

V- Funcțiile sistemului digestiv, metabolic și endocrine din Ordinul comun nr.

762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al M.S.P.

Astfel,

arată recurentul că în. criterii se face vorbire de o serie de complicații

specifice bolii diabetice - microangiopatii manifestate pe unul sau mai mute

organe țintă, care determină încadrarea în gradul grav de handicap și, prin

urmare, numai în prezența acestor complicații funcționale se poate acorda

gradul grav de handicap cu asistent personal.

Se

mai susține că instanța de fond nu înfățișează nici un element din cele de

natură să demonstreze stadiul grav atins în evoluția bolii diabetice. Dimpotrivă,

din actele medicale existente la dosarul cauzei rezultă că este dezechilibrat

metabolic dar că evoluează favorabil sub tratament - biletul de ieșire din

Spitalul Județean Botoșani - 16 mai 2011.

Recurentul-pârât

Consiliul Județean Botoșani - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap, invocă în susținerea recursului motivul prevăzut de art. 304 punctul

9, precum și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând

recursurile formulate, în raport de actele și lucrările dosarului, de motivele

de recurs invocate, precum și de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte

constată că recursul pârâtului Consiliul Județean Botoșani - Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap este tardiv declarat, iar recursul

pârâtului Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este nefondat. Recursul

declarat de Consiliul Județean Botoșani - Comisia de Evaluare Persoanelor

Adulte cu Handicap

Mai

înainte de a examina motivele de recurs, înalta Curte constată că recursul este

tardiv declarat.

Potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, astfel cum a fost

modificată prin Legea 262/2007, în materia contenciosului administrativ,

termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Termenul

de 15 zile stabilit prin textul legal menționat se calculează potrivit

dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care

arată că „termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua

când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul”.

Pe

de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol stabilește că „termenul care se

sfârșește într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se

va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare”.

Din

actele dosarului rezultă că sentința atacată i-a fost comunicată

recurentului-pârât Consiliul Județean Botoșani - Comisia de Evaluare

Persoanelor Adulte cu Handicap la data de 13 iulie 2012, conform dovezii aflate

la fila 186 din dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 31 iulie

2012.

Calculând

termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispozițiile art. 101 alin. (1)

și (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care

pârâtul avea dreptul să declare recurs era cuprins între 14 iulie 2012 și 30

iulie 2012, inclusiv.

Cum

data de 31 iulie 2012, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din

actele dosarului, respectiv ștampila Oficiului poștal Botoșani aplicată pe

plicul în care s-a expediat cererea de recurs (fila 8 dosar recurs) a depășit

termenul de 15 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.

În

aceste condiții, față de cele arătate, înalta Curte constată că recursul

declarat împotriva sentinței civile nr. 261 din 27 aprilie 2011 este tardiv

formulat și,

Prin

urmare, în temeiul dispozițiilor art. 103 alin. (1) și ale art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va respinge acest recurs ca atare.

Recursul

declarat de M.M.F.P.S.

Critica

adusă de recurentul-pârât sentinței atacate constă în aceea că ar exista

contradictorialitate între considerentele reținute de instanța de fond, în fapt

însă, autoritatea recurentă invocă aplicarea și interpretarea greșită a

dispozițiilor Ordinului comun nr. 762 și 1992/2007 al M.M.F.E.S. și M.S.P.

Din

actele dosarului rezultă că, începând cu anul 1997, reclamantul a fost încadrat

în gradul I de invaliditate (fila 10 dosar fond), în anul 2002, a fost încadrat

în categoria persoanelor cu deficiență funcțională gravă, cu însoțitor

permanent (fila 9 dosar fond), aceeași încadrare fiind menținută și în anul

2004 prin certificatul de încadrare în grad de handicap (fila 8 dosar fond).

După

intrarea în vigoare a Ordinului comun nr. 762 și 1992/2007 al M.M.F.E.S. și

M.S.P., în mod succesiv, pentru anii 2008, 2009, 2010, reclamantului i s-au

eliberat Decizii/ Certificate de încadrare în grad de handicap cu diagnostic

clinic cod boală E10 K74, stabilindu-se gradul de handicap grav cu indemnizație

însoțitor.

În

luna mai 2011, s-a emis Certificatul de încadrare în grad mediu de handicap din

20 mai 2011, contestat în cauză, reținându-se același cod de boală E10;K74 la

care s-a adăugat D64, reclamantul fiind însă încadrat la grad accentuat de

handicap, fără indemnizație de însoțitor.

Rezultă,

prin urmare, că în anul 2011 situația medicală a reclamantului s-a deteriorat,

în sensul că boala principală - diabet zaharat tip I insulino-dependent a

generat și alte afecțiuni, astfel încât nu se poate susține o ameliorare a

stării de sănătate, pentru a justifica încadrarea în grad accentuat de

handicap.

Această

situație este atestată de Raportul de Evaluare Complexă (fila 26 dosar fond),

întocmit anterior emiterii certificatului de încadrare în grad accentuat de

handicap, de Serviciul de evaluare complexă din cadrul Direcțiilor Generale de

Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani (organizarea și atribuțiile

acestui serviciu fiind reglementat de art. 88 din Legea nr. 448/2006 și art. 6

și 15 din H.G. nr. 430/2008), pe baza propunerilor căreia Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap stabilește încadrarea în gradul de handicap,

care concluzionează la pct. III că reclamantul se încadrează în gradul de

handicap „Grav”.

De

asemenea, Înalta Curte constată că Ancheta Socială nr. 6815 din 26 aprilie 2011

a constatat că reclamantul, în ceea ce privește autonomia și statutul

funcțional, necesită ajutor parțial, menționându-se expres „dependența de alte

persoane” iar la activitățile instrumentale(hrănire, activități gospodărești,

efectuare cumpărături, utilizare mijloace de transport, etc.) necesită ajutor

fiind „incapabil” să le desfășoare, fiind „dependent de alții” (fila 44 -45

dosar fond).

Totodată,

din biletul de externare din data de 25 martie 2011 aflat la fila 33 dosar

fond, rezultă că reclamantul este diagnosticat cu: diabet zaharat tip I

decompensat complicat; polineuropatie diabetică senzitivo-motorie și

vegetativă; hipoplazie medulară cu pancitopenie; denutriție secundară; ciroză

hepatică cu VHC; anemie hipocromă și cu valori ale glicemiei peste 130 mg/dl

(limita minimă prevăzută în ordin), reliefând o agravare a stării de sănătate a

reclamantului.

În

acest context, Înalta Curte constată că atitudinea autorității pârâte este cel

puțin contradictorie, în condițiile în care, toate actele care au stat la baza

emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap contestat au indicat

faptul că reclamantul trebuie încadrat la gradul de handicap grav cu însoțitor,

iar ultimele trei certificate emise tot în baza criteriilor medicopsihosociale

aprobate prin Ordinul comun nr. 762 și 1992/2007 al M.M.F.E.S. și M.S.P. au

făcut în mod corect această încadrare.

Or,

atâta vreme cât autoritățile pârâte, prin apărările formulate, nu au adus

niciun argument sau dovadă în sensul ameliorării stării de sănătate a

reclamantului, pentru a-i fi schimbată încadrarea stării de handicap din grad

grav în grad accentuat, este evident că toate criticile aduse de ministerul

recurent sentinței pronunțată de instanța de fond, nu au suport în

reglementarea Ordinului comun nr. 762 și 1992/2007 al M.M.F.E.S. și M.S.P. și

nici în ansamblul probatoriu administrat în cauză, astfel încât înalta Curte

constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., va respinge recursul M.M.F.P.S. ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Respinge

recursul declarat de Consiliul Județean Botoșani - Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani, împotriva sentinței nr. 174 din 22 mai

2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge

recursul declarat de M.M.F.P.S., împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.