ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 700/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prima instanță
a) cererea de chemare în judecată
Prin cererea adresată Tribunalului Botoșani, secția
civilă, litigii de muncă, înregistrată sub nr. 1265/40/2011, reclamanta B.T.E.
a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Botoșani și
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se anuleze certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5827
din 30 noiembrie 2010 emis de pârât.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că
se consideră nedreptățită prin emiterea certificatului sus menționat, deoarece
în mod netemeinic s-a apreciat că nu se încadrează pentru a fi pensionată în
grad de handicap, fiind diagnosticată cu neoplasm mamar drept.
b) Întâmpinarea formulată în cauză
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat pe cale
de excepție, lipsa competenței secției civile a Tribunalului Botoșani, arătând
că potrivit dispozițiilor art. 90
2
din Legea nr. 448/2006 privind
protecția și promovarea persoanelor cu handicap, se stabilește că împotriva
certificatelor de încadrare în grad de handicap se promovează contestație la
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți
București, deciziile Comisiei Superioare putând fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ la Curtea de apel.
Reclamanta însă nu a uzat de procedura
prealabilă obligatorie și nu s-a adresat comisiei superioare, a considerat că
secția de contencios a tribunalului trebuie să constate admisibilitatea
acțiunii, fiind vorba de contestarea unui act emis de o instituție locală.
c) Hotărârea Tribunalului,
Prin Încheierea din 12 aprilie 2011,
completul de litigii de muncă a admis excepția necompetenței materiale a
secției civile a acestei instanțe și a înaintat cauza spre competentă soluționare
Tribunalului Botoșani, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Prin sentința nr. 2649 din 27 octombrie 2011,
Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Botoșani și a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut
că potrivit art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecția
și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Comisia de evaluare a
persoanelor cu handicap are ca atribuții stabilirea încadrării în grad și tip
de handicap. Încadrarea sau respingerea încadrării în grad și tip de handicap
se atestă prin certificat emis de către comisiile de evaluare. Certificatele
emise potrivit prevederilor alin. (4) pot fi contestate de titularii acestora
în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară
de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, denumită în continuare Comisia
superioară.
Potrivit art. 90
2
alin. (4) din
același act normativ, Comisia superioară soluționează contestațiile formulate
în condițiile prevăzute de art. 87 alin. (5) la certificatele de încadrare în
grad și tip de handicap, eliberate de comisiile de evaluare și emite decizii de
încadrare în grad de handicap, în sensul menținerii sau modificării gradului și
tipului de handicap atestat prin certificatul emis de către comisiile de
evaluare.
Conform art. 90
2
alin. (4),
deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de
timbru.
Astfel, în absența unor dispoziții exprese
ale legilor speciale, atributive de competență, devin incidente prevederile
legii-cadru în materia contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, iar
pornind de la rangul Comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap
de instituie centrală, curtea de apel este competentă să soluționeze aceste
litigii, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
d) sentința și considerentele Curții de apel
Prin sentința nr. 65 din 22 februarie 2012
Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea având ca obiect anulare act
administrativ formulată de reclamanta B.T.E., în contradictoriu cu pârâții
Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap și Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, Comisia
Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.
Pentru a pronunța această sentință Curtea de
apel a reținut că prin Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5827
din 30 noiembrie 2010 Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap
Botoșani a apreciat că reclamanta B.E. nu se încadrează în criteriile
medico-psihosociale aprobate prin Ordinele nr. 762 din 31 august 2007 al
M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., iar în cuprinsul acestui
certificat se menționează că poate fi contestat în termen de 30 de zile de la
comunicare.
Prima instanță a arătat că potrivit art. 87 alin.
(4) și alin. (5) din Legea nr. 448/2006, certificatul emis de comisia de
evaluare poate fi contestat la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap în termen de 30 zile calendaristice de la comunicare.
Instanța de fond a considerat că certificatul
de încadrare a fost contestat cu depășirea termenului de 30 zile, motiv pentru
care comisia nu s-a pronunțat prin decizie asupra contestației.
Față de împrejurarea că nu s-a emis o decizie
de către Comisia superioară, s-a reținut că nu s-a îndeplinit procedura
prealabilă, astfel că s-a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța de recurs
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs
reclamanta B.E.
a) motivele de recurs
În motivele de recurs reclamanta a arătat că
acțiunea era admisibilă pentru că a formulat contestație împotriva deciziei de
încadrare în grad de handicap, iar Comisia superioară trebuia să se pronunțe
printr-o decizie și nu printr-o adresă.
b) întâmpinarea formulată în cauză
Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu
handicap a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
A susținut că reclamanta a formulat tardiv
contestația administrativă.
c) analiza motivelor de recurs și a cererii
de repunerii în termen
Potrivit art. 103 C. proc. civ.,
neexercitarea unei căi de atac în termen legal atrage decăderea din dreptul de
a exercita acea cale de atac, afară de cazul când legea dispune altfel sau
partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de
voința ei să exercite calea de atac.
Această dispoziție a Codului de procedură
civilă a fost denumită în literatura și practica de specialitate ca fiind
instituția „repunerii în termen”.
În speța prezentă, recurenta a depus acte
medicale care dovedesc că a fost împiedicată să exercite calea de atac în
termenul legal, starea de boală și prezența la un tratament medical în
străinătate, fiind împrejurări mai presus de voința părții.
Față de starea de fapt dovedită cu acte și
având în vedere prevederile art. 103 alin. (1) teza finală C. proc. civ.,
cererea de repunere în termen se va admite, fiind îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 103 C. proc. civ.
În ceea ce privește criticile recurentei
asupra soluției pronunțate de Curtea de apel, se constată că acestea sunt
nefondate, după cum se va explica în continuare.
Prin Certificatul nr. 5827 din 30 noiembrie 2010
Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap a constatat că reclamanta
nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007
al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992/2007 al M.S.P.
Potrivit art. 87 alin. (4) din Legea nr. 448/2006,
certificatul de încadrare în grad de handicap poate fi contestat în termen de
30 de zile de la comunicare la Comisia superioară de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap.
Din precizarea aflată la fila 7 a dosarului din
2011, rezultă că reclamanta a formulat plângerea prealabilă la data de 12
aprilie 2011.
Cererea de chemare în judecată a fost
înregistrată la Tribunalul Botoșani la data de 28 ianuarie 2011, deci anterior
formulării plângerii prealabile.
Potrivit prevederilor art. 13 alin. (5) din
H.G. nr. 430/2008, deciziile Comisiei superioare pot fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Legea nr. 554/2004 conține norme de ordin
procedural, respectiv în art. 7 din acest act normativ s-a instituit obligația
persoanei care se consideră vătămată printr-un act administrativ, de a solicita
autorității emitente sau celei ierarhic superioare să revoce actul respectiv,
mai înainte de a sesiza instanța de judecată cu anularea actului considerat
nelegal.
Din redactarea textului menționat rezultă că
procedura prealabilă are caracter obligatoriu, reprezentând o condiție
obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși dreptul la acțiune în
contencios administrativ.
Inadmisibilitatea este o sancțiune de drept
procesual care intervine în cazurile prevăzute de lege, când sesizarea
instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei condiții
prevăzute de lege.
Așadar, inadmisibilitatea vizează respingerea
acțiunii pentru neîndeplinirea unei condiții prealabile sesizării instanței, iar
în speță nu s-a formulat plângere prealabilă.
Plângerea prealabilă trebuie să fie
anterioară sesizării instanței, această condiție nu se consideră îndeplinită în
cazul în care, ulterior sesizării instanței cu acțiune în anulare, reclamanta a
formulat plângere împotriva actului ce formează obiectul acțiunii în anulare.
În speță, reclamanta a formulat plângere
prealabilă după introducerea acțiunii, astfel că la data sesizării instanței nu
era îndeplinită condiția impusă prin art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
astfel că acțiunea este inadmisibilă.
Având în vedere explicațiile aduse în
considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va
respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite cererea de repunere în termenul de
exercitare a recursului formulată de recurenta-reclamantă B.E.
Respinge recursul declarat de B.E. împotriva
sentinței nr. 65 din 22 februarie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a
civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12
februarie 2013.