ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. 1888 din 24 martie 2006 la Tribunalul Botoșani, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.G. a chemat în judecată pe

pârâtele D.G.A.S.P.C. Botoșani și A.N.P. cu handicap, C.S.E.P.H.A. – București,

solicitând ca prin sentința ce va pronunța, instanța să dispună anularea

deciziei cu nr. 545 din 24 ianuarie 2006, emisă de cea de-a doua pârâtă și

acordarea drepturilor ce i se cuvin conform deciziei nr. 2892 din 18 noiembrie

1995, prin care i s-a stabilit cu caracter permanent calitatea de persoană cu

handicap.

Competența de soluționare a

cauzei, a fost declinată în favoarea Curții de Apel Suceava, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, avându-se în vedere dispozițiile art. 3 pct.

1 C. proc. civ., la această instanță cauza fiind înregistrată sub nr. 3059/39

din 29 mai 2006.

Reclamantul, a precizat în

motivarea acțiunii ca urmare revizuirii certificatului de persoană cu handicap

cu caracter de permanență, Comisia de evaluare a persoanelor cu grad de

handicap pentru adulți a emis certificatul nr. 3866 din 22 decembrie 2005 prin

care i s-a respins încadrarea într-un grad de handicap, considerând în mod

nejustificat că afecțiunile de care suferă au caracter de boală și nu de

handicap. Contestația formulată împotriva acestui certificat i-a fost respinsă

în mod neîntemeiat.

Cele două pârâte au depus

întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, dat

fiind că afecțiunile prezentate de reclamant nu se regăsesc ca afecțiuni

handicapante potrivit prevederilor Ordinului M.S.F. nr. 726/2002, ordin care enumeră

criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți,

astfel că decizia contestată este dată cu respectarea legii.

Prin sentința civilă nr. 197

din 6 septembrie 2006, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de

reclamant, reținând în considerentele acesteia că afecțiunile prezentate de

reclamant nu se regăsesc printre cele enumerate la Capitolul I și II din

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 726/2002, Ordin care stabilește criteriile

pe baza cărora se acordă gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile

de protecție specială a acestora, astfel că certificatul cu nr. 3866 din 22

decembrie 2005 a fost temeinic și legal emis și pe cale de consecință, corect a

fost respinsă prin decizia nr. 545 din 24 ianuarie 2006 și contestația

formulată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul G.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și susținând în esență ca în raport de afecțiunile de care suferă, rinichi

polichistici dublu bilateral cu leziuni focale, ganglioni latero - aortici și

interortico-cavi, afecțiuni cronice ale pielii prin lichen plan cu zonă

buloasă, dermatita de stază, insuficiența venoasă cronică, tromboflebită -

certificatul cu nr. 3866 din 22 decembrie 2005 eliberat de Comisia de evaluare

medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți Botoșani prin care i s-a respins

cererea de încadrare în grad de handicap, este în contradicție cu prevederile

Ordinului nr. 726/2002 eliberat de Ministerul Sănătății și Familiei, parte din

aceste boli fiind enumerate printre cele care justifică încadrarea sa într-un

anume grad de handicap.

Intimata C.S.E.P.H.A. București

a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și în raport de dispozițiile legale aplicabile,

Înalta Curte îl va admite pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit deciziei nr. 2892

din 28 noiembrie 1995 de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap,

emisă de Comisia de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă din

cadrul D.M.P.S.J. Botoșani, recurentul-reclamant a fost asimilat în gradul II

de handicap cu diagnosticul – varice hidrostatice ambele membre inferioare

operate, insuficiență venoasă cronică cu leziuni trofice la nivelul gambelor,

decizie având caracter permanent.

Începând cu data de 1

noiembrie 2004, Consiliul județean Botoșani, S.J.A.S., stabilește prin decizie nr.

8960 din 10 noiembrie 2004, că recurentul-reclamant beneficiază de ajutor

special lunar în cuantum de 420.000 lei, dat fiind că prezintă deficiență

funcțională accentuată (gr. II) fără însoțitor.

Ulterior, conform O.U.G. nr.

102/1999, certificatul, respectiv decizia cu nr. 2892 din 28 noiembrie 1995, au

fost supuse revizuirii, context în care recurentul-reclamant este reexaminat și

prin certificatul cu nr. 3866 din 22 decembrie 2005, nu mai este încadrat în categoria

persoanelor cu handicap, iar contestația formulată la Comisia Superioară a fost

respinsă prin decizia nr. 545 din 24 ianuarie 2006.

Intimata C.S.E.P.H.A.,

susține că începând cu data de 1 noiembrie 2002, evaluarea gradului de handicap

s-a realizat după criterii speciale, criterii dispuse de Legea nr. 519/2002 și avizate

de către Comisia de specialitate a Ministerului Sănătății și totodată aprobate

prin Ordinul nr. 726/2002, iar afecțiunile prezentate de reclamant, nu se

regăsesc în cele două capitole (Cap. I și II ) ca afecțiuni handicapante.

Certificatele medicale și

biletele de ieșire din spital depuse de către recurentul-reclamant odată cu

cererea de recurs formulată, mare parte dintre acestea eliberate recent (2005 –

2006), relevă însă o multitudine de afecțiuni ale acestuia, printre acestea cea

de, rinichi polichistici, Peilom dublu bilateral, afecțiune ce este prevăzută

de Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F. ca fiind boală handicapantă .

Este de observat însă că

chiar și C.E.P.H.A. Botoșani în adresa ce o înaintează recurentului și prin

care îi comunică faptul că nu se mai încadrează în grad de handicap, recunoaște

că bolile de care suferă prezintă o anumită gravitate și îi recomandă în cazul

în care acestea se vor agrava să se prezinte pentru reevaluare medicală.

Reținând toate aceste

aspecte, este de precizat faptul că în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale este necesară efectuarea unei expertize medico-legale, care

în funcție de actele medicale prezentate de recurent să stabilească în moc

concret și cert dacă în raport de acestea, recurentul-reclamant se încadrează

sau nu într-un grad de handicap, evident însă ținându-se cont de criteriile

stabilite de Ordinul M.S.F. nr. 726/2002.

În virtutea rolului său

activ pe care trebuie să-l manifeste, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ.,

instanța fondului putea și trebuia să ordone administrarea probei cu expertiză

medico-legală, probă absolut necesară pentru aflarea adevărului în cauză și

pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Sentința atacată cu recurs,

fiind deci pronunțată în baza unui material probator insuficient, se impune

admiterea recursului, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

G.G. împotriva sentinței nr. 197 din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel

Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 ianuarie 2007.