ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4345/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Considerentele instanței de fond

a) obiectul cererii

deduse judecății

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Botoșani, reclamantul C.I. a

formulat, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Asistență Socială

și Protecția Copilului Botoșani, Consiliul Județean Botoșani, Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu

Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,

plângere împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010

emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Direcția Generală

pentru Protecția Persoanelor cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap, prin care a fost respinsă contestația

reclamantului împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 6

august 2010, emis de Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând modificarea deciziei contestate și

implicit a certificatului în sensul stabilirii deficienței funcționale grave cu

indemnizație de însoțitor.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că are vârsta de 73 de ani, că suferă de o serie de

afecțiuni grave, că are nevoie de ajutor și îngrijire, întrucât nu se poate

descurca singur și necesită însoțitor.

Însă prin cele două

acte administrative contestate nu i s-a mai recunoscut dreptul la acordarea

indemnizației de însoțitor, iar veniturile reclamantului nu-i permit angajarea

unui însoțitor din fonduri proprii.

b) întâmpinarea

depusă în cauză

Prin întâmpinarea

formulată, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a invocat excepția

inadmisibilității cererii, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată,

susținând că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a

putea fi încadrat în grad de handicap grav cu indemnizație de însoțitor.

c) declinarea de

competență

Prin sentința civilă

nr. 1469 din 23 iunie 2011, Tribunalul Botoșani a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată din oficiu de către această instanță și, în

consecință, a declinat competența soluționării prezentei cauze în favoarea

Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut rangul pârâtei Comisia Superioară de evaluare a

persoanelor cu handicap de instituție centrală, făcând aplicarea dispozițiilor

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/ 2004.

d. hotărârea supusă

recursului în prezenta cauză

Prin sentința civilă

nr. 440 din data de 19 decembrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția

inadmisibilității cererii și a admis contestația formulată de către C.I. și, în

consecință, a obligat Comisia de Evaluare a persoanelor adulte cu handicap

Botoșani să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap, prin care

să acorde reclamantului indemnizația de însoțitor.

Curtea a respins

acțiunea formulată împotriva Consiliului Județean Botoșani, Direcția Generală

de Asistență Socială și Protecția Copilului pentru lipsa calității procesuale

pasive.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a arătat că Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât

reclamantul este adult.

Examinând excepția

inadmisibilității cererii reclamantului, raportat și la dispozițiile art. 13

alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, Curtea a apreciat că plângerea formulată

împotriva certificatului din anul 2010 reprezintă tocmai îndeplinirea

procedurii prealabile.

Pe fondul cauzei,

analizând înscrisurile depuse, prima instanță a reținut că din cuprinsul

anchetei sociale depuse la dosar rezultă că reclamantul necesită ajutor pentru

deplasare în interiorul locuinței, pentru prepararea hranei, pentru efectuarea

de cumpărături, poate utiliza mijloacele de transport doar însoțit și este

incapabil să spele haine, vase și să facă curățenie în cameră.

Curtea a apreciat, în

esență, că dispozițiile cap. 7, pct. 1.1 și pct. 2.1 din Ordinul nr. 762/2007

emis de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, coroborate cu

mențiunile certificatului de încadrare în grad de handicap emis anterior, unde

apare menționat ca diagnostic clinic - Morb Pott Dorso Lombar. Asimetrie de

Bazin. Anchiloza Coxo Scurtarea Membr. inf. dr. cu 12 cm, la care se adaugă

concluziile anchetei sociale și împrejurarea că actele administrative atacate

nu sunt motivate, duc la concluzia că acțiunea reclamantului este întemeiată.

Instanța fondului a

mai arătat că încadrarea într-un grad de handicap nu se face exclusiv în baza

unor documente medicale, ci și în temeiul unor alte stări de fapt, în cadrul

unei evaluări complexe, așa cum sugerează și dispozițiile art. 2, art. 3-art. 6

din H.G. nr. 430/2008.

Calea de atac

exercitată împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul

Județean Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, invocând prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ.

Recurenții arată că

evaluarea medicală a comisiilor de specialitate a reținut ca afecțiuni ale

reclamantului, scolioza lombară dreaptă, anchiloză șold drept, asimetrie bazin,

gonartroză bilaterală.

Instanța de fond nu a

verificat dacă încadrarea reclamantului în gradul accentuat de handicap este

corespunzătoare prevederilor Ordinului comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei

și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, Cap.

7, Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcap. II,

Evaluarea grad de handicap în afectarea mobilității coloanei vertebrale, pct. 1

spondiloză anchilozantă, sintetizată în două tabele.

Din primul tabel,

care se referă la parametrii funcționali, se observă că intimatul nu prezintă

prinderea centurii toracice și pelviene, anchilozată în aducție, cu anchiloza

pumnului și deformarea accentuată a piciorului etc., ce reprezintă

caracteristicile gradului grav de handicap.

Din examinarea celui

de-al doilea tabel, care înfățișează limitările și necesitățile persoanei cu

handicap, se remarcă corespondența cu deficiența accentuală, limitarea

capacității de mobilizare (deplasare cu greutate cu bastonul) și limitarea

capacității de a menține ortostatismul pe o perioadă îndelungată.

Instanța de fond a

făcut în mod greșit conexiunea cu certificatul din anul 2004 și a omis să

evidențieze că gradul doi din legislația care reglementa drepturile persoanelor

cu handicap în 2004 are echivalent în gradul accentuat din anul

2010

.

II. Considerentele Înaltei

Curți, instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Din cuprinsul documentelor

medicale rezultă că intimatul a fost diagnosticat cu scolioză dorso-lombară, spondilartroză

dorso-lombară, anchiloză osoasă șold drept, asimetrie bazin, gonartroză bilaterală.

Pentru încadrarea în gradul

de handicap grav, criteriile avute în vedere de Ordinul comun nr. 762/1992 din 2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății

Publice sunt cele prevăzute la Cap. 7 subcap. II, pct. 1, respectiv spondiloza anchilozantă.

Astfel, este obligatoriu

ca boala să aibă loc cu prinderea centurilor toracice și pelviene, anchiloză în

aducție cu prinderea umerilor, cu anchiloza pumnilor și deformarea accentuată a

piciorului.

Persoanele cu S.A. stadiul

IV se deplasează cu mare dificultate și sprijin. Sunt în imposibilitatea realizării

activităților vieții zilnice de autoservire și îngrijire, necesită asistent personal.

Intimatul-reclamant nu

prezintă caracteristicile deficienței grave, deoarece nu sunt întrunite criteriile

subcap. II, pct. 1 din ordinul comun menționat.

La rândul ei, ancheta

socială efectuată în cauză, a relevat faptul că intimatul se deplasează cu ajutorul

bastonului, iar în ceea ce privește deplasarea în exteriorul locuinței, are nevoie

de ajutor parțial.

Toate acestea, sunt cuprinse

de actul normativ incident cauzei la rubrica „handicap accentuat”, când persoana

are limitată posibilitatea de a realiza majoritatea activităților necesare zilnice

și pentru cele de autoservire și are limitată capacitatea de mobilizare (se deplasează

cu greutate cu baston), precum și posibilitatea de menținere îndelungată a poziției

ortostatice sau șezânde și a variantelor posturale.

Rezultă astfel că ancheta

socială nu contrazice concluziile certificatului din 6 august 2010 și ale deciziei

nr. 10103 din 23 decembrie 2010, ci mai mult, le completează, în sensul încadrării

în gradul de handicap accentuat și nu grav.

În ceea ce privește motivarea

actului atacat, se remarcă împrejurarea că la emitere s-au avut în vedere certificatul

din anul 2010 și criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății

Publice, precum și toate actele medicale, inclusiv ancheta socială, afirmația instanței

de fond în sensul că nu a fost respectat principiul motivării actelor administrative

fiind astfel neîntemeiată.

Certificatul din anul

2004 a fost eliberat în temeiul unui alt act normativ, Legea nr. 519/2002, iar reclamantul

era încadrat în gradul de handicap accentuat, gradul II, care are echivalent în

actuala legislație, tot în gradul accentuat.

Noua legislație nu mai

permite acordarea unui asistent personal pentru gradul de handicap accentuat, însă,

persoanele ce necesită îngrijire care au gradul de handicap accentuat, pot, în acord

cu noile prevederi, să solicite servicii de îngrijire la domiciliu, în conformitate

cu Legea nr. 17/ 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice.

temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) din C. proc. civ., coroborat cu

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, recursurile vor

fi admise și în consecință, se va casa sentința recurată, urmând a se respinge acțiunea

ca neîntemeiată.

Se vor menține celelalte

dispoziții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Consiliul Județean Botoșani și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

împotriva Sentinței civile nr. 440 din data de 19 decembrie 2011 a Curții de Apel

Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 octombrie

2012.