ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2475/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 403/CA din 13

octombrie 2009 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea

formulată de reclamantul D.I., în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București - prin

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, având ca obiect

contestație act.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut în esență, următoarele:

Acordarea gradului

grav de handicap este rezervat numai pentru persoanele ce prezintă complicații

secundare majore sau ineficiența hemodializei, ori din actele medicale anexate

la dosarul cauzei a reieșit că reclamantul nu se afla în această din urmă

situație, întrucât procedura de epurare extrarenală a fost eficientă, nu s-au

evidențiat complicații majore ale bolii renale de fond sau ale procedurii

terapeutice.

Totodată, s-a reținut

că din ancheta socială efectuată de Primăria Medgidia nu s-a evidențiat

pierderea capacității de autoservire, mobilizare și nici necesitatea de

supraveghere și îngrijire permanentă din partea altei persoane, pentru a se

justifica însoțitorul personal sau, prin opțiune, indemnizația de însoțitor.

Față de cele arătate,

instanța a reținut că în contextul evaluării sociopsihomedicale de către

serviciul de evaluare complexă din cadrul DGASPC, precum și a criteriilor

medico-sociale avute în vedere de către instituțiile abilitate, actele

administrative contestate au fost emise cu respectarea dispozițiilor legale

incidente speței, astfel că demersul juridic al reclamantului nu se fondează,

acțiunea, în totalitatea ei, fiind respinsă în consecință.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamantul D.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, arătând că instanța de fond a făcut o judecată inegală, luând

în considerare numai întâmpinarea formulată de către Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București - prin Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap.

Astfel, a arătat

recurentul, conform Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 7008 din 02

iunie 2009 eliberată de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți București, reclamantul a fost încadrat în grad de

handicap grav și deficiență funcțională gravă, având dreptul, conform Legii nr.

448/2006 art. 41 alin. (3) și (4), la primirea unei indemnizații lunare pentru

însoțitor, conform opțiunii sale.

Recurentul a mai

arătat că pentru inducerea în eroare a instanței de fond, pârâta, în

întâmpinare, în mod intenționat a scos în evidență că asistentul personal este

una și aceeași persoană cu însoțitorul, demonstrând că nu cunoaște prevederile

Legii nr. 448/2006.

S-a mai subliniat că

în motivarea sentinței atacate instanța, în mod nefondat, a respins cererea

formulată, bazându-se numai pe considerente prevăzute în întâmpinarea pârâtei,

„care nu se justifică cu nici o prevedere a Legii nr. 448/2006”, după cum

urmează:

- instanța de fond nu

a făcut nici o trimitere la vreun articol din Legea nr. 448/2006, prin care să

scoată în evidență că reclamantul nu are dreptul la indemnizație lunară pentru

însoțitor, așa cum a optat;

- motivarea instanței

de fond potrivit căreia reclamantul a solicitat încadrarea într-un grad de

handicap este nereală, acesta fiind încadrat în grad de handicap grav și

deficiență funcțională gravă, conform Deciziei de încadrare nr. 7008 din 02

iunie 2009, încadrare pe care pe care nu a contestat-o;

- din ancheta socială

efectuată de Primăria Medgidia a rezultat că reclamantul este incapabil să

efectueze anumite activități gospodărești, că în utilizarea mijloacelor de

transport trebuie să fie însoțit de altă persoană, că în activitatea de zi cu

zi depinde de îngrijirea și ajutorul altei persoane, fiind deci necesară

supravegherea și acompanierea permanentă din partea altei persoane,

justificându-se prezența unui însoțitor permanent.

Analizând sentința

atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este

nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamantul, în

vârstă de 59 ani, fost locotenent-colonel, are statut de pensionar pentru

limită de vârstă și muncă depusă începând cu 30 iunie 1998, având o vechime de

28 ani ca militar și beneficiază de protecția socială oferită de Ministerul

Apărării Naționale pentru cadrele permanente.

În anul 2008 a

solicitat încadrarea sa într-o categorie de persoane cu handicap. După

actualizarea documentației, examinarea sa de către Serviciul de evaluare

complexă din cadrul DGASPC, efectuarea unei anchete sociale, evaluarea medicală

și psihologică, prin CH nr. 792 din 19 februarie 2009, Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea Consiliului Județean Constanța,

l-a încadrat în grad grav de handicap, fără asistent personal, cu cod de boală

N18 (din CIM), cod de handicap 2 (handicap somatic), certificat cu valabilitate

12 luni, cu diagnosticul: insuficiență renală stadiul V; hemodializă cronică; HTA

secundară renală.

Reclamantul s-a

declarat nemulțumit și a făcut contestație în termen, solicitând „ în afara

pensiei, o indemnizație de însoțitor în cuantum fix, prevăzută pentru

pensionarii încadrați în grad I de invaliditate, conform art. 61 (1) din legea

19/2000".

Comisia Superioară,

pe baza analizei întregii documentații din dosar, care se afla în evidența

Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Adulți din subordinea

Consiliului Județean Constanța și în baza Ordinelor nr. 762 din 31 august 2007

al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P., a emis Decizia nr.

7008 din 02 iunie 2009, prin care a confirmat concluziile comisiei teritoriale

de încadrare în grad grav de handicap, fără asistent personal, cu diagnosticul:

Nefropatie glomerurală cronică, insuficiență renală stadiul V, HTA secundară,

anemie secundară, cu același cod de boală și cod de handicap, cu motivarea:

conform Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al M.S.P.

Potrivit criteriilor

medico - psihosociale stabilite de Legea nr. 448/2008 și Ordinele Comune nr.

762 și 1992 al M.M.F.E.S și M.F.P., încadrarea într-unul dintre gradele de

handicap, ușor, mediu sau accentuat, se realizează în funcție de stadiul

insuficienței renale cronice.

Conform acelorași

criterii, persoanele cu insuficiență renală în stadiul de uremie depășită,

deficiența este variabilă, și, în consecință, pot fi încadrate în grad

accentuat sau grav de handicap.

Pentru evaluarea

gravității gradului de handicap se au în vedere:

- eficiența metodelor

de epurare extrarenală, apariția de complicații specifice

- nefropatiei de

fond, patologia indusă de tehnica de epurare extrarenală.

În mod corect

instanța de fond a reținut că actele administrative contestate au fost emise cu

respectarea dispozițiilor legale incidente speței, având în vedere că din

probatoriul administrat în cauză nu s-au evidențiat complicații majore ale

bolii renale de fond sau ale procedurii terapeutice și nici necesitatea de

supraveghere și îngrijire permanentă din partea altei persoane, pentru a se

justifica însoțitorul personal sau, prin opțiune, indemnizația de însoțitor.

În aceste condiții,

în raport de afecțiunile reclamantului și prevederile legale privind stabilirea

gradului de handicap, certificatul de încadrare în grad de handicap este legal,

după cum și Decizia nr. 7008/2009.

Înalta Curte mai

precizează că persoanele cărora li s-a acordat un grad de handicap beneficiază

de drepturile și accesibilitățile prevăzute în Legea nr. 448/2006, toate persoanele

și autoritățile fiind obligate la respectarea acestora.

De asemenea, trebuie

avut în vedere faptul că încadrarea în grad de handicap nu constituie o măsură

de protecție socială, pentru persoanele vârstnice, sau aflate într-o altă stare

de nevoie, existând alte remedii legislative.

Având în vedere

considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va

respinge ca nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică, prin prisma

prezentei motivări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.I., împotriva

Sentinței civile nr. 403/CA din 13 octombrie 2009 a Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 12 mai 2010.