ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1754/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul P.V., î

n

contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, prin Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap,

a solicitat:

-

o indemnizație lunară, conform dreptului la opțiune reglementat de art. 42

alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor

persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României Partea I, nr. 1/03.01.2008;

-

daune morale în cuantum de

50

.

000

RON, pentru repararea prejudiciului ce i s-a adus, provocându-i suferințe de

natură psihică, ca urmare a emiterii cu întârziere a deciziei de încadrare în

Grad de Handicap pentru adulți din 26 noiembrie 2009 de către de Comisia

Superioară București care, prin încadrarea ilegală și abuzivă în grad de handicap

grav - fără asistent personal, încalcă în mod flagrant prevederile art. 42

alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a fost diagnosticat cu

insuficiență renală cronică

stadiul V în program de hemodializă a trei ședințe săptămânal.

Prin

decizia de încadrare în grad de handicap din 26 noiembrie 2009 emisă de Comisia

Superioară București a fost încadrat în grad de handicap grav și deficiență funcțională

gravă, iar în baza documentelor depuse la D.G.A.S.P.C. Constanța, Comisia de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Constanța a emis certificatul de încadrare

în grad de handicap din 23 iulie 2009.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat contestație, susținând că, în cazul său,

Comisia de Evaluare Constanța, nu a respectat prevederile art. 42 alin. (4) din

Legea nr. 448/2006 republicată, deoarece nu i-a acordat drepturile prevăzute în

acest articol.

Comisia

Superioară București a respins contestația și a menținut certificatul din 23

iulie 2009.

Prin sentința civilă

nr. 114 din 6 aprilie 2011, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea formulată

de reclamant, a dispus anularea, în parte, a deciziei din 26 noiembrie 2009 a Comisiei

Superioare de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în ceea ce privește

încadrarea reclamantului în grad de handicap grav fără asistent personal, constatând

că reclamantul are dreptul la asistent personal, a dispus obligarea pârâtei la plata

indemnizației lunare prevăzute de art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 de la

data de 23 iulie 2009 până la pronunțarea hotărârii și în continuare pe durata valabilității

certificatului de încadrare în grad de handicap din 23 martie 2009 și a respins

cererea de acordare a daunelor morale, ca nefondată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut că în fișa de evaluare medicală întocmită la

data de 25 iunie 2009 de serviciul de evaluare complexă s-a propus încadrarea în

grad de handicap grav cu indemnizație de însoțitor pentru reclamant. Aceste criterii

sociopsihomedicale, care stabilesc necesitatea acordării unei indemnizații de însoțitor,

potrivit dreptului de opțiune exercitat de reclamant în conformitate cu dispozițiile

art. 42 din Legea nr. 448/2006, au fost ignorate de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap Constanța, fără a fi arătate motivele pentru care s-a refuzat

acordarea dreptului prevăzut la art. 35 din aceeași Lege.

Față de înscrisurile cu

caracter medical depuse în cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii

actelor contestate, Curtea de Apel a reținut că în mod nelegal i s-a refuzat reclamantului

dreptul prevăzut la art. 35 din Legea nr. 448/2006, în condițiile în care evaluarea

sociopsihomedicală efectuată asupra sa i-a confirmat acest drept, ce stă la baza

exprimării opțiunii în sensul acordării indemnizației de însoțitor reglementată

de art. 42 din aceeași Lege.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți prin Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a declarat recurs,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că măsura instanței de fond de a acorda asistent personal nu verifică temeiurile

de drept învederate de intimatul-reclamant.

Reclamantul și-a fondat

cererea pe art. 5 pct. 19 din Legea nr. 448/2006, republicată, cu modificările și

completările ulterioare și art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 268/2007.

Art. 5 pct. 19 din Legea

nr. 448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare cuprinde definiția

termenului de indemnizație, pe care îl consideră nerelevant pentru a reprezenta

fundamentul juridic care să determine intervenția instanței de judecată pentru protecția

unui drept subiectiv, iar art. 35 alin. (3) din H.G. nr. 268/2007 se referă la situația

în care toate drepturile stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006

sunt menținute în plată fără derularea unor formalități suplimentare, aspect care

nu interesează această cauză. Prin urmare acțiunea pe fond nu are temei legal.

Recurenta a mai susținut

că instanța de fond a aplicat formal dispozițiile art. 35 din Legea nr. 448/2006,

fără să indice temeiurile concrete care justifică beneficiul asistentului personal.

Examinând cauza și sentința

recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamantul a fost diagnosticat

cu „

insuficiență renală cronică stadiul V de uremie depășită”

în program de hemodializă a trei ședințe săptămânal a câte 4 ore/ședința la Centrul

de Dializă Constanța, conform Ordinului comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr.

1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

În

conformitate cu art. 8 alin. (5) și art. 86 din Legea nr. 448/2006 a fost încadrat

în grad de handicap grav și deficiență funcțională gravă - încadrare prevăzută în

decizia de încadrare în grad de handicap din 26 noiembrie 2009 emisă de Comisia

Superioară București.

În

baza documentelor depuse la D.G.A.S.P.C. Constanța conform art. 4 din Hotărârea

nr. 430/2008, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Constanța

a emis certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iulie 2009.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul a formulat contestația susținând că nu au fost respectate

prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată, deoarece nu i-a

acordat drepturile prevăzute în acest articol.

În

contestația adresată Comisiei Superioare București a optat, conform prevederilor

art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 republicată, la primirea unei indemnizații

lunare.

Comisia

Superioară București a respins contestația și a menținut certificatul din 23

iulie 2009 prin motivarea de la punctul „C” din decizia din 26 noiembrie 2009 „Conform

Ordinului 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.”.

Prin

certificatul de încadrare în grad de handicap din 23 iulie 2009 emis de Comisia

de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți s-a stabilit pentru reclamant

gradul de handicap grav, fără asistent personal, încadrare menținută prin decizia

din 26 noiembrie 2009 a Comisiei superioare de evaluare a persoanelor cu handicap

pentru adulți.

Reclamantul

a invocat ca temei juridic al cererii sale dispozițiile art. 42 alin. (4) din Legea

nr. 448/2006, potrivit cărora „

(4) părinții sau reprezentanții legali ai copilului

cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora,

cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea

unei indemnizații lunare”.

În virtutea acestui drept

de opțiune reclamantul a cerut să-i fie acordată indemnizația lunară, deși în certificatul

de încadrare în grad de handicap s-a menționat că se încadrează în gradul de handicap

grav, fără asistent personal.

În aceste condiții, dat

fiind faptul că reclamantului nu i s-a prevăzut prin certificatul de încadrare în

grad de handicap posibilitatea de a beneficia de un asistent personal, iar favoarea

sa nu există un drept de opțiune, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod

greșit a admis acțiunea reclamantului.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentința atacată în sensul

că va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva sentinței civile nr. 114 din 6

aprilie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială,

de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea reclamantului P.V., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.