ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4866/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3611 din data de 30 octombrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.S. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Consiliul Local sector 2. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2009 pe rolul Curții de Apel București, reclamanta A.S.

a solicitat anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 391 din 21 ianuarie 2009, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4816 din 19 noiembrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 2, cu obligarea acesteia din urmă la emiterea certificatului de încadrare în gradul de handicap avut anterior, respectiv încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat așa cum a fost stabilit de aceeași comisie prin certificatul din 15 noiembrie 2007 și obligarea pârâtelor la repararea pagubei ce i-a fost provocată prin emiterea celor două acte a căror anulare o solicită, constând în contravaloarea sumelor de care a fost lipsită pe perioada cuprinsă între data emiterii cerificatului de încadrare în grad de handicap din 19 noiembrie 2008 și data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în cauză, actualizate la data plății efective.

Reclamanta a susținut că extirparea sânului, ca urmare a unei boli de care suferă din anul 2002, este ireversibilă, iar certificatul de încadrare în gradul de handicap accentuat putea fi schimbat doar dacă comisia ar fi constatat pe baza raportului medicului oncolog că nu se mai află în situația din anul precedent și nu mai există riscul de recidivă al bolii, ceea ce nu este cazul în situația sa. Reclamanta a mai criticat actele administrative contestate pentru vicii de fond și de formă, arătând și că Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice publicate în M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007 au fost aplicate retroactiv, cu încălcarea principiului consacrat de art. 1 C. civ.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că prin certificatul din 15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 2 a stabilit că reclamanta are „grad de handicap accentuat care necesită protecție socială și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448 din 06 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 1006/18.12.2006". Prin același certificat, comisia a stabilit că data de revizuire a certificatului luna noiembrie 2008, dată la care reclamanta trebuia să prezinte ca documentație un referat al medicului oncolog.

Cu ocazia revizuirii, prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeași comisie și în aceeași componență, i-a respins cererea motivând că afecțiunea prezentată este boală, nu un handicap, și că reclamanta „nu se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice publicate în M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007". Curtea a apreciat că această soluție adoptată la revizuirea anuală este justificată de situația concretă a reclamantei și prin aplicarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul Sănătății Publice publicate în M. Of.

al Romaniei, nefiind reținută ca pertinentă argumentația reclamantei, în sensul aplicării retroactive a acestor acte normative, întrucât aceste criterii au fost avute în vedere în verificarea situației părții din anul 2008. Instanța de fond a mai reținut că reclamanta are diagnosticul neoplasm mamar stâng operat (masectomie radicală -2002) chimiotratat, iradiat, fără semne de recidivă, astfel încât, în mod corect s-a concluzionat că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad de handicap, aprobate de instituții autorizate și avizate de Comisia de oncologie a Ministerului Sănătății.

A apreciat ca judicioasă aplicarea acestor acte normative, reținăndu-se că la cap. 6 se menționează: Funcțiile uro-genitale, subcap. II: evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor uro-genitale, iar la pct. 2 se stipulează: „acces la încadrarea în grad de handicap pentru persoanele cu neoplasm mamar inoperabil sau în faze de generalizare sau operate cu recidive locale sau/și la distanță”, "Deficiența accentuată sau gravă și respectiv gradul de handicap accentuat sau grav se stabilește în funcție de apariția recidivelor loco-regionale sau determinărilor la distanță, precum și de starea de nutriție - este obligatorie ancheta socială cu obiective particularizate de comisie", ori, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute în criterii și prezentate mai sus față de documentele medicale depuse la dosar.

Instanța de fond a arătat că în mod corect s-a apreciat de pârâte că reclamanta nu poate fi încadrată într-un grad de handicap prin prisma noilor criterii, iar împrejurarea că anterior, reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat nu este relevantă în cauză, pentru că acea încadrare nu a avut caracter permanent, fiind supusă revizuirii în termen de 12 luni în raport cu evoluția diagnosticului clinic și funcțional și cu gradul de recuperare medicală. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A.S., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce privește viciile de formă ale actelor administrative atacate, vicii de natură a atrage nulitatea relativă a acestora, și că, prin nemenținerea încadrării în gradul de handicap accentuat i se retrag drepturi câștigate, prin aplicarea retroactivă a unor criterii de evaluare apărute ulterior și care lasă comisia de evaluare să aprecieze arbitrar. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că prin certificatul din 15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector 2 a stabilit ca reclamanta are „grad de handicap accentuat care necesită protecție socială și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448 din 06 decembrie 2006”. Potrivit art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin Ordin comun al Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap. La baza evaluării și încadrării recurentei-reclamante în gradul de handicap accentuat au stat criteriile stabilite prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății Publice.

Revizuirea încadrării și a programului individual de reabilitare și integrare socială se efectuează anual, de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap. În spatele acestor dispoziții se află intenția legiuitorului de a acorda, de a adapta periodic protecția și măsurile de reabilitare corespunzătoare nevoilor identificate și în permanentă evoluție a persoanelor cu handicap, precum și de a retrage acest sprijin persoanelor care nu îl mai necesită, orientând resursele spre acea categorie de beneficiari care are mai mare nevoie de suport. De altfel, prin acelasi certificat, comisia a stabilit ca data de revizuire: noiembrie 2008, data la care reclamanta trebuia să prezinte ca documentație un referat al medicului oncolog.

Cu ocazia revizuirii, prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeași comisie a respins cererea reclamantei motivând că afecțiunea prezentată este boala, nu un handicap, și că reclamanta „nu se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice publicate în M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007". Ordinul nr. 1992/2007 a fost modificat de Ordinul nr. 124/2008 al Ministerului Sănătății Publice, care a abrogat Ordinul nr. 726/2002 al aceleiași autorități, intrând în vigoare la data de 21 februarie 2008. Cap. VI, pct. 11.2 din Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale condiționează încadrarea în grad de handicap de existența, la persoana care prezintă neoplasm mamar operat, a unor recidive locoregionale sau la distanță.

Or, din documentele medicale depuse la dosarul cauzei reiese că, la momentul evaluării din noiembrie 2008, recurenta nu mai prezenta recidive locale, nici metastaze, markerii tumorali fiind la nivel normal, nemaiexistând nici leziuni secundare osoase vizualizabile scintigrafic. Ancheta socială efectuată evidențiază un anumit grad de deficiență funcțională, propunând stabilirea de măsuri recuperatorii, fără a mai recomanda încadrarea în grad de handicap. În aceste condiții, Înalta Curte arată că în mod corect a evaluat instanța de fond materialul probator și față de criteriile actual aplicabile, a apreciat că cererea recurentei-reclamante este neîntemeiată. Nu pot fi reținute susținerile recurentei privitor la retroactivitatea legii, câtă vreme orice acțiune a autorităților publice trebuie să respecte cadrul legal în vigoare, nefiind permisă ultraactivitatea unei norme legale expres abrogate.

În ceea ce privește justificarea dreptului câștigat, drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 reprezintă o formă de protecție acordată persoanelor cu handicap strict condiționată de această calitate, a căror existență este afectată de pierderea acestei calități, în speță prin neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege. Înalta Curte mai constată că susținerile recurentei privind pretinsele vicii de formă ale deciziilor nr. 4816 din 19 noiembrie 2008 și nr. 391 din 21 ianuarie 2009 sunt neîntemeiate. Astfel, ambele decizii sunt semnate și motivate corespunzător, neavând importanță gradul de detaliere al motivării, câtă vreme este enunțat în mod concret motivul pentru care cererea este respinsă, ambele decizii arătând condițiile în care actul administrativ poate fi contestat.

Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă A.S., în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de A.S. împotriva sentinței civile nr. 3611 din data de 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2010.