ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4866/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3611 din data de 30 octombrie

2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A.S. în contradictoriu

cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap și Comisia de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Consiliul Local sector 2.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea a reținut că prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2009 pe rolul

Curții de Apel București, reclamanta A.S. a solicitat

anularea

deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 391 din 21 ianuarie 2009, emisă de

pârâta

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

și a

Certificatului de încadrare în grad de handicap

nr. 4816 din 19 noiembrie 2008 emis de

Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți sector 2, cu

obligarea acesteia

din urmă la emiterea certificatului de încadrare în gradul de handicap avut anterior,

respectiv încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat așa cum a fost

stabilit de aceeași comisie prin certificatul din 15 noiembrie 2007 și obligarea

pârâtelor la repararea pagubei ce i-a fost provocată prin emiterea celor două acte

a căror anulare o solicită, constând în contravaloarea sumelor de care a fost lipsită

pe perioada cuprinsă între data emiterii cerificatului de încadrare în grad de handicap

din 19 noiembrie 2008 și data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța

în cauză, actualizate la data plății efective.

Reclamanta

a susținut că

extirparea

sânului, ca urmare a unei boli de care suferă din anul 2002, este ireversibilă,

iar certificatul de încadrare în gradul de handicap accentuat putea fi schimbat

doar dacă comisia ar fi constatat pe baza raportului medicului oncolog că nu se

mai află în situația din anul precedent și nu mai există riscul de recidivă al bolii,

ceea ce nu este cazul în situația sa.

Reclamanta a mai criticat

actele administrative contestate pentru vicii de fond și de formă, arătând și că

Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ordinul

nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice publicate în M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007

au fost aplicate retroactiv, cu încălcarea principiului consacrat de art. 1 C. civ.

Analizând înscrisurile

depuse la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că prin certificatul din

15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți sector

2 a stabilit că reclamanta are „grad de handicap accentuat care necesită protecție

socială și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448 din 06

decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 1006/18.12.2006".

Prin același certificat,

comisia a stabilit că data de revizuire a certificatului luna noiembrie 2008, dată

la care reclamanta trebuia să prezinte ca documentație un referat al medicului oncolog.

Cu ocazia revizuirii,

prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeași comisie și în aceeași componență,

i-a respins cererea motivând că afecțiunea prezentată este boală, nu un handicap,

și că reclamanta „nu se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate

prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice publicate în

M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007".

Curtea a apreciat că această

soluție adoptată la revizuirea anuală este justificată de situația concretă a reclamantei

și prin aplicarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun

nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul Sănătății Publice publicate

în M. Of. al Romaniei, nefiind reținută ca pertinentă argumentația reclamantei,

în sensul aplicării retroactive a acestor acte normative, întrucât aceste criterii

au fost avute în vedere în verificarea situației părții din anul 2008.

Instanța de fond a mai

reținut că reclamanta are diagnosticul neoplasm mamar stâng operat (masectomie radicală

-2002) chimiotratat, iradiat, fără semne de recidivă, astfel încât, în mod corect

s-a concluzionat că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate

prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei

și Protecției Sociale și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad de handicap, aprobate de

instituții autorizate și avizate de Comisia de oncologie a Ministerului Sănătății.

A apreciat ca judicioasă

aplicarea acestor acte normative, reținăndu-se că la cap. 6 se menționează: Funcțiile

uro-genitale, subcap. II: evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor

uro-genitale, iar la pct. 2 se stipulează: „acces la încadrarea în grad de handicap

pentru persoanele cu neoplasm mamar inoperabil sau în faze de generalizare sau operate

cu recidive locale sau/și la distanță”, "Deficiența accentuată sau gravă

și respectiv gradul de handicap accentuat sau grav se stabilește în funcție de apariția

recidivelor loco-regionale sau determinărilor la distanță, precum și de starea de

nutriție - este obligatorie ancheta socială cu obiective particularizate de comisie",

ori, reclamanta nu îndeplinește condițiile prevăzute în criterii și prezentate mai

sus față de documentele medicale depuse la dosar.

Instanța de fond a arătat

că în mod corect s-a apreciat de pârâte că reclamanta nu poate fi încadrată într-un

grad de handicap prin prisma noilor criterii, iar împrejurarea că anterior, reclamanta

a fost încadrată în gradul de handicap accentuat nu este relevantă în cauză, pentru

că acea încadrare nu a avut caracter permanent, fiind supusă revizuirii în termen

de 12 luni în raport cu evoluția diagnosticului clinic și funcțional și cu gradul

de recuperare medicală.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta A.S., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii

cererii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9

și art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat în ceea ce

privește viciile de formă ale actelor administrative atacate, vicii de natură a

atrage nulitatea relativă a acestora, și că, prin nemenținerea încadrării în gradul

de handicap accentuat i se retrag drepturi câștigate, prin aplicarea retroactivă

a unor criterii de evaluare apărute ulterior și care lasă comisia de evaluare să

aprecieze arbitrar.

Examinând cauza

în raport de actele și

lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum și de reglementările

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că recursul este nefondat și urmează a-l respinge, pentru considerentele

ce urmează.

Înalta Curte reține că

prin certificatul din 15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți sector 2 a stabilit ca reclamanta are „grad de handicap accentuat

care necesită protecție socială și beneficiază de drepturile prevăzute de Legea

nr. 448 din 06 decembrie 2006”.

Potrivit

art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criteriile medicopsihosociale pe baza

cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin Ordin comun

al Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

La baza evaluării și încadrării

recurentei-reclamante în gradul de handicap accentuat au stat criteriile stabilite

prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății Publice.

Revizuirea încadrării și a programului individual de reabilitare și

integrare socială se efectuează anual, de către comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap.

În spatele

acestor dispoziții se află intenția legiuitorului de a acorda, de a adapta periodic

protecția și măsurile de reabilitare corespunzătoare nevoilor identificate și în

permanentă evoluție a persoanelor cu handicap, precum și de a retrage acest sprijin

persoanelor care nu îl mai necesită, orientând resursele spre acea categorie de

beneficiari care are mai mare nevoie de suport.

De altfel, prin acelasi

certificat, comisia a stabilit ca data de revizuire: noiembrie 2008, data la care

reclamanta trebuia să prezinte ca documentație un referat al medicului oncolog.

Cu ocazia revizuirii,

prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeași comisie a respins cererea reclamantei

motivând că afecțiunea prezentată este boala, nu un handicap, și că reclamanta „nu

se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Ordinul nr. 1992/2007

al Ministerului Sănătății Publice publicate în M. Of. nr. 885­bis/27.12.2007".

Ordinul nr. 1992/2007

a fost modificat de Ordinul nr. 124/2008 al Ministerului Sănătății Publice, care

a abrogat Ordinul nr. 726/2002 al aceleiași autorități, intrând în vigoare la data

de 21 februarie 2008.

Cap. VI, pct. 11.2 din

Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale condiționează

încadrarea în grad de handicap de existența, la persoana care prezintă neoplasm

mamar operat, a unor recidive locoregionale sau la distanță.

Or, din documentele medicale

depuse la dosarul cauzei reiese că, la momentul evaluării din noiembrie 2008, recurenta

nu mai prezenta recidive locale, nici metastaze, markerii tumorali fiind la nivel

normal, nemaiexistând nici leziuni secundare osoase vizualizabile scintigrafic.

Ancheta socială efectuată

evidențiază un anumit grad de deficiență funcțională, propunând stabilirea de măsuri

recuperatorii, fără a mai recomanda încadrarea în grad de handicap.

În aceste condiții, Înalta

Curte arată că în mod corect a evaluat instanța de fond materialul probator și față

de criteriile actual aplicabile, a apreciat că cererea recurentei-reclamante este

neîntemeiată.

Nu pot fi reținute susținerile

recurentei privitor la retroactivitatea legii, câtă vreme orice acțiune a autorităților

publice trebuie să respecte cadrul legal în vigoare, nefiind permisă ultraactivitatea

unei norme legale expres abrogate.

În ceea ce privește justificarea

dreptului câștigat, drepturile prevăzute de Legea nr.

448/2006

reprezintă o formă de protecție acordată persoanelor cu handicap strict condiționată

de această calitate, a căror existență este afectată de pierderea acestei calități,

în speță prin neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege.

Înalta Curte mai constată

că susținerile recurentei privind pretinsele vicii de formă ale deciziilor nr.

4816 din 19 noiembrie 2008 și nr. 391 din 21 ianuarie 2009 sunt neîntemeiate.

Astfel, ambele decizii

sunt semnate și motivate corespunzător, neavând importanță gradul de detaliere al

motivării, câtă vreme este enunțat în mod concret motivul pentru care cererea este

respinsă, ambele decizii arătând condițiile în care actul administrativ poate fi

contestat.

Pentru aceste considerente,

nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă A.S.,

în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul formulat de A.S.

împotriva sentinței civile nr. 3611 din data de 30 octombrie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.