ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată,
reclamantul S.I. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Dolj -
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând ca prin
sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a certificatului de
încadrare în grad de handicap din 14 aprilie 2010.
În motivarea cererii,
a arătat că, în urma evaluării de către Comisia de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dolj, ce a avut loc la 13
aprilie 2010, a fost încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent
personal și fără indemnizația de însoțitor, eliberându-i-se certificatul de
încadrare în grad de handicap din 14 aprilie 2010.
Reclamantul a
precizat că este o persoană în vârstă de 72 de ani, face dializă de trei ori pe
săptămână și are nevoie de ajutor la domiciliu, pe timpul transportului, dar și
la spital pe durata celor 4 ore de dializă.
A menționat că până
la data de 13 aprilie 2010, data reevaluării medicale, a beneficiat de asistent
personal, precum și de indemnizația de însoțitor, în baza certificatului de
încadrare în grad de handicap din 30 aprilie 2009, având desemnată ca asistent
personal pe soția sa, S.M.
La data de 15
noiembrie 2010 reclamantul S.I. a depus la dosar precizare la acțiune, prin care
a arătat că certificatul de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de
evaluare din cadrul Consiliului Județean Dolj atestă deficiența sa funcțională
gravă cu caracter permanent și, conform art. 6 lit. d) din Legea nr. 448/2006
beneficiază de asistență socială, menționând că trebuie să beneficieze de
prevederile art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006.
Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj a depus la dosar întâmpinare prin care a
invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată având în
vedere faptul că în conformitate cu art. 87 alin. (8) certificatele emise
potrivit prevederilor Legii nr. 448/2006 rep. pot fi contestate de titularii
acestora, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Pârâtul Ministerul
Muncii, Familiei și Protecției Sociale a menționat că solicitarea reclamantului
cu privire la soluționarea contestației a fost rezolvată prin emiterea deciziei
nr. 10587 din 23 decembrie 2010 prin care reclamantul este încadrat în gradul
grav de handicap, cu asistent personal pentru perioada aprilie 2010 - aprilie
2011, solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În ședința publică
din 31 ianuarie 2011, reclamantul prin reprezentantul său, a precizat că
înțelege să conteste decizia de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că această soluționare, tardivă, aparent favorabilă, este
o măsură de protecție socială imposibil de aplicat practic, deoarece i se
acordă retroactiv, de la 14 aprilie 2010 un asistent personal de ale cărui
servicii nu are cum să beneficieze și pe care Primăria Com. Cernătești nu îl
poate angaja în mod legal (art. 39 și 40 din lege) și, mai mult, comisia
superioară îi schimbă statutul de nerevizuibil, chemându-l la o nouă
expertizare în aprilie 2011.
Pârâta
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj a depus la dosar
certificatul de încadrare în grad de handicap din 20 aprilie 2011 prin care
reclamantul a fost încadrat în grad de handicap grav, cu asistent personal, cu
indemnizație de însoțitor, cu valabilitate permanent, nerevizuibil. A invocat
excepția lipsei de obiect a acțiunii și excepția lipsei calității procesuale
pasive pentru capetele de cerere referitoare la celelalte drepturi.
Prin sentința civilă nr.
275 din 20 mai 2011 Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și
fiscal a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul S.I.,
în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap - Consiliul Județean Dolj și Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap, Direcția Generală Protecția Persoanelor cu
Handicap din Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, a anulat, în
parte, certificatul de încadrare în grad de handicap din 14 aprilie 2010 emis
de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Județean
Dolj și decizia de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010 emisă de
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București și a
obligat pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul
Județean Dolj să emită un nou certificat de încadrare în grad de handicap prin
care să i se acorde reclamantului și dreptul la asistent personal
și indemnizația de
însoțitor începând cu 14 aprilie 2010 și până la 20 aprilie 2011.
Pentru a pronunța
această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția
invocată prin întâmpinare referitoare la rămânerea fără obiect a acțiunii a
fost respinsă, având în vedere obiectul acțiunii astfel cum a fost precizat,
întrucât r
eclamantul contestă numai parțial actele de
încadrare în grad de handicap cu privire la neacordarea asistentului personal
și indemnizația de însoțitor și caracterul revizuibil.
Cu privire la
excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Județean Dolj, instanța
de fond a reținut că argumentul pârâtei în sensul că în cazul de față, fiind
admisă în parte contestația, este dedusă judecății doar decizia Comisiei
Superioare și Comisia județeană nu ar avea calitate procesuală pasivă, este
nefondat deoarece se supune controlului judiciar refuzul menținut atât la nivel
județean, cât și la nivel central, de a i se acorda reclamantului indemnizația
de însoțitor.
Emitentul actului -
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului
Județean Dolj a avut posibilitatea de a apăra actul atacat și trebuie să-i fie
opozabilă hotărârea instanței care va cuprinde dispoziții fie în sensul
menținerii actului său, fie al desființării acestuia.
Din actele medicale
depuse la dosar nu rezultă că la data eliberării certificatului de încadrare în
grad de handicap din 14 aprilie 2010 și a emiterii deciziei nr. 10587 din 23
decembrie 2010, reclamantul a avut o altă stare de sănătate și un alt
diagnostic care să fi justificat neacordarea asistentului personal sau
indemnizația de însoțitor.
În baza aceleiași
încadrări, potrivit certificatului din 30 aprilie 2009 emis de Comisia de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj, reclamantul a beneficiat de
asistent personal și de indemnizația de însoțitor până în luna aprilie 2010.
Este relevant faptul
că, la evaluarea din aprilie 2011, s-a eliberat certificatul de încadrare în
grad de handicap din 20 aprilie 2011 de către Comisia de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dolj, prin care
reclamantului, în raport de același diagnostic și aceeași încadrare în gradul
de handicap grav, i-au fost acordate drepturile referitoare la asistent
personal și indemnizație de însoțitor, prevăzute de art. 35 și art. 42 alin. (4)
din Legea nr. 448/2006, cu valabilitate permanent și nerevizuibil.
Prin emiterea acestui
certificat, cu valabilitate permanent, nerevizuibil, reclamantului i-au fost
stabilite drepturile de care beneficiază pentru viitor, drepturi de care a
beneficiat, de altfel, până la data de 14 aprilie 2010, în condițiile în care a
fost încadrat cu același diagnostic și handicap grav, așa cum rezultă din toate
actele medicale depuse la dosar.
Împotriva hotărârii
instanței de fond Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a declarat
recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului se arată că nu există un drept cumulativ de a beneficia și de
asistent personal și de o indemnizație corespunzătoare. Mai mult, există un
drept de opțiune, care se exprimă în scris la direcțiile generale de asistență
socială și protecția copilului județene, respectiv locale ale sectoarelor Municipiului
București, conform art. 42 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
Examinând cauza și
sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu
dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la
această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Reclamantul s-a
adresat instanței solicitând anularea în parte a certificatului de încadrare în
grad de handicap din 14 aprilie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dolj.
În motivarea cererii,
reclamantul a menționat că a contestat acest certificat la Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor Adulte cu Handicap, făcând dovada cu
cererea din 21 aprilie 2010 la Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap
pentru Adulți - Consiliul Județean Dolj.
Reclamantul a fost
nemulțumit de faptul că prin certificatul din 14 aprilie 2010 emis de Comisia
de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean
Dolj, deși a fost încadrat în gradul grav, cu valabilitate permanent, nerevizuibil,
nu i s-a acordat asistent personal și indemnizație de însoțitor, așa cum
beneficiase anterior potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap din
30 aprilie 2009.
Reclamantul a
procedat potrivit prevederilor art. 13 alin. (4) și (5) din H.G. nr. 430/2008,
conform cu care contestațiile împotriva certificatelor de încadrare în grad de
handicap se soluționează prin decizii emise de Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, iar aceste decizii pot fi atacate
potrivit Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Reclamantul a
considerat că refuzul nejustificat al Comisiei Superioare de a-i soluționa
contestație în termen de 30 de zile echivalează cu un rezultat nefavorabil.
Potrivit art. II din
O.U.G. nr. 84 din 20 septembrie 2010 „Comisia superioară de evaluare a
persoanelor adulte cu handicap va soluționa contestațiile rămase nesoluționate
până la data de 22 septembrie 2010, în termen de 3 luni de la data publicării
în M. Of. al României, Partea I, a O.U.G. nr. 84/2010.
Pe parcursul
procesului, s-a emis Decizia de încadrare în grad de handicap din 23 decembrie 2010
de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap
București, prin care reclamantul a fost încadrat în gradul grav, cu asistent
personal, cu termen de revizuire aprilie 2011.
Reclamantul a
contestat și această decizie în fața instanței, fiind nemulțumit de faptul că
nu i s-a acordat indemnizația de însoțitor și i s-a stabilit termen de
revizuire.
Reclamantul
contestă numai parțial actele de încadrare în grad de handicap cu privire la
neacordarea asistentului personal, indemnizația de însoțitor și caracterul
revizuibil al încadrării stabilit prin decizie.
Din
actele medicale depuse la dosar nu rezultă că la data eliberării certificatului
de încadrare în grad de handicap din 14 aprilie 2010 și a emiterii deciziei nr.
10587 din 23 decembrie 2010, reclamantul a avut o altă stare de sănătate și un
alt diagnostic care să fi justificat neacordarea asistentului personal sau
indemnizația de însoțitor.
Reclamantul este
încadrat în gradul de handicap grav, cod handicap 2, cod boală: N18, Z99, I10,
I43, I50, N11.
În baza aceleiași
încadrări, potrivit certificatului din 30 aprilie 2009 emis de Comisia de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj, reclamantul a beneficiat de
asistent personal și de indemnizația de însoțitor până în luna aprilie 2010.
Reclamantul are
vârsta de 72 de ani, locuiește în comuna Cernătești și potrivit actelor
medicale depuse la dosar (scrisori medicale, referate medicale), este cunoscut
cu mai multe afecțiuni medicale, dintre care cu o boală renală cronică în
stadiul de hemodializă, boală pentru care face trei ședințe săptămânal de
hemodializă în Craiova și necesită însoțitor din cauza riscului cardiovascular
avansat, afecțiuni medicale pentru care necesită, de asemenea, și medicație
permanentă.
Ori, ca urmare a
aceluiași grad de handicap grav, încadrare în aceleași coduri de boală, deși
reclamantul beneficiase de asistent personal și indemnizație de însoțitor până
în aprilie 2010, drepturi care i-au fost acordate și începând cu data de 20
aprilie 2011, Înalta Curte constată instanța de fond în mod corect a apreciat
că pe perioada 14 aprilie 2010 și până la revizuirea din aprilie 2011
drepturile nu i-au fost acordate, astfel că reclamantul a fost prejudiciat în
drepturile sale conferite de Legea nr. 448/2006.
Din actele medicale
depuse la dosar (scrisori medicale, referate medicale) rezultă cu certitudine
că starea de sănătate a reclamantului nu s-a îmbunătățit în perioada supusă
analizei, acesta a efectuat hemodializa de trei ori pe săptămână, a avut nevoie
de medicație permanentă și, fiind în nevoie, necesita acordarea drepturilor
solicitate.
Această situație a
fost confirmată și oficial, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din
20 aprilie 2011, de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap
din cadrul Consiliului Județean Dolj, prin care reclamantul a fost încadrat în
grad de handicap grav, cu asistent personal, cu indemnizație de însoțitor, cu
valabilitate permanent, nerevizuibil.
Înalta Curte constată
că instanța de fond în mod corect nu a reținut culpa reclamantului în soluția
dată de către Comisia de Evaluare Dolj la data de 14 aprilie 2010.
Inițial, reclamantul
a beneficiat de drepturile solicitate, drepturi ce i-au fost acordate și pentru
viitor, după reevaluarea din aprilie 2011, deci Comisia județeană a dat
dreptate reclamantului și i-a acordat acestuia drepturile solicitate în raport
de gradul de handicap grav.
Chiar în condițiile
în care la evaluarea din aprilie 2011 i-au fost acordate reclamantului
drepturile solicitate, se impune acordarea acestora în perioada 14 aprilie 2010
și până la 20 aprilie 2010, reclamantul îndeplinind condițiile prevăzute de art.
6 lit. d), art. 35 și art. 42 alin. (4) din Legea nr. 448/2006, republicată,
pentru acordarea protecției sociale.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu
pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală, pe care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, împotriva sentinței
civile nr. 275 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Craiova - secția contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 7 martie 2012.