ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4315/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) cererea de chemare

în judecată

Reclamantul R.I. a

chemat în judecată pe pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

- Autoritatea Naționala pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioara de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap Pentru Adulți, Consiliul Județean Dolj -

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, Primarul Municipiului

Craiova, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să

anuleze în parte decizia de încadrare în grad de handicap din 05 octombrie 2009

eliberată de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți și a certificatului în grad de handicap din 03 iunie 2009 eliberat de

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, cu obligarea acestora la

emiterea unui nou certificat și a unei decizii care să cuprindă

mențiunea-încadrarea în grad de handicap cu asistent personal și obligarea la

plata indemnizației lunare în baza mențiunilor din noul certificat începând de

la data de 03 iunie 209 până la expirarea valabilității certificatului nou

emis.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a fost supus anual evaluării și expertizării, eliberându-i-se

certificatul de încadrare în gard de handicap din 03 iunie 2009, din care rezultă

că a fost încadrat în grad de handicap grav, însă nu poate beneficia de asistent

personal, așa cum rezulta din conținutul acestuia.

A menționat reclamantul

că în anul precedent, i s-a eliberat certificatul de încadrare în grad de handicap

din 03 iunie 2008 care atestă același grad de handicap, însă cu mențiunea că poate

beneficia de asistent personal, ceea ce nu s-a mai întâmplat ulterior, deși s-a

păstrat același grad de handicap și nu s-a modificat starea de sănătate sau situația

financiară.

Reclamantul a precizat

că a optat pentru acordarea unei indemnizații lunare ca urmare încadrării în grad

de handicap grav, pe care a încasat-o până în luna iunie 2009 când în urma dispoziției

din 18 iunie 2009 a Primarului mun. Craiova a încetat plata, considerând că îi sunt

îngrădite drepturile de care beneficiază conform dispozițiile Legii nr. 448/2006.

Reclamantul a susținut

că, în mod nejustificat și nelegal, Comisia de Evaluare a stabilit că nu poate beneficia

de asistent personal pentru ca el să aibă apoi posibilitatea să opteze între asistent

personal și acordarea indemnizației lunare, deoarece în lipsa unei astfel de mențiuni

nu îi este acordată a această opțiune, iar în acest fel îi sunt grav îngrădite drepturile

de care beneficiază ca urmare a încadrării în grad de handicap grav de dispozițiile

Legii nr. 448/2006.

b) sentința și considerentele

primei instanțe

Prin sentința nr. 235

din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis cererea formulată de R.I. în contradictoriu cu Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoane cu Handicap

- Comisia Superioară pentru Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, Consiliul

Județean - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Primarul municipiului

Craiova.

A anulat decizia de încadrare

în grad de handicap din 5 octombrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul de încadrare în grad de

handicap din 3 iunie 2009 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

și a obligat pârâții Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap să emită un nou certificat și o

nouă decizie de încadrare a reclamantului în grad de handicap grav cu asistent personal

și să plătească reclamantului indemnizația lunară începând cu data de 3 iunie 2004.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut, în esență, că la emiterea actelor contestate au fost nesocotite

criteriile prevăzute de Ordinul comun nr. 762/1992/2007 emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice precum și dispozițiile

Legii nr. 448/2006, având în vedere concluziile anchetei sociale și documentele

medicale prezentate, care îndreptățeau reclamantul să fie încadrat în grad de handicap

grav cu asistent personal.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a invocat dispozițiile

art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și a susținut în esență că în mod greșit prima instanță

a admis acțiunea întrucât pentru a beneficia de asistent personal pe lângă conduita

prealabilă a încadrării în gradul grav de handicap se impune ca necesitatea asistentului

personal să rezulte din evaluarea socio-psiho-medicală, conform art. 35 Legea

nr. 448/2006.

Or din ancheta socială

a Primăriei Craiova din 18 mai 2010 se desprinde fără echivoc ideea că intimatul

nu necesită îngrijire și supraveghere permanentă, astfel cum a stabilit eronat instanța.

Până la soluționarea cererii

de recurs, respectiv la data de 27 decembrie 2010, a intervenit decesul reclamantului

R.I., la dosar fiind atașat Certificatul de deces și cererea de introducere în cauză

a moștenitorilor R.F. și R.L..

Prin decizia nr. 965 din

17 februarie 2011, Înalta Curte a admis recursul declarat de Comisia Superioară

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoane

cu Handicap și a casat hotărârea atacată, pe fond respingând acțiunea ca rămasă

fără obiect.

Pentru a pronunța această

decizie, Înalta Curte a reținut că în cauză obiectul litigiului dedus judecății

îl constituie cererea reclamantului R.I. de anulare a deciziei de încadrare în grad

de handicap din 5 octombrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și a certificatului de încadrare în grad de handicap din

3 iunie 2009, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și de

obligare a pârâților să emită un nou certificat și o nouă decizie de încadrare a

reclamantului în grad de handicap grav cu asistent personal, în temeiul dispozițiilor

Legii nr. 446/1996 și a Ordinului comun nr. 762/1992/2007 emis de Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și Ministerul Sănătății Publice.

S-a apreciat că dreptul

solicitat de reclamant are caracter intuitu personae. Ca atare, nu poate fi transmis

pe cale succesorală către moștenitorii reclamantului defunct, el stingându-se odată

cu încetarea capacității de folosință a titularului, respectiv la moartea acestuia,

potrivit dispozițiilor art. 7 Decretul nr. 31/1954.

Având în vedere că pe

parcursul judecății respectiv la data de 27 decembrie 2010 reclamantul R.I. a decedat,

fapt rezultat din certificatul de deces și în raport cu natura dreptului solicitat

prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că acțiunea a rămas fără

obiect.

exercitată

Împotriva acestei decizii

au formulat contestație în anulare intimații R.F. și R.L..

a) Motivele contestației

în anulare

În motivarea contestației

în anulare s-a susținut că instanța de recurs nu a examinat și capătul de cerere

privind pretențiile bănești, constând în obligarea pârâtei la plata indemnizației

lunare începând cu 3 iunie 2009, situație în care obiectul acțiunii nu are caracter

intuitu personae, cum s-a reținut în decizia contestată.

b) Analiza contestației

în anulare

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cerere instanței

ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să-și

desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

C. proc. civ. reglementează

două categorii de contestații în anulare: contestația în anulare de drept comun

(art. 317 C. proc. civ.) și contestația în anulare specială (art. 318 C. proc.

civ.).

Prezenta contestație în

anulare se întemeiază pe prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., motiv pentru

care se vor analiza îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text.

În ceea ce privește contestația

în anulare întemeiată pe omisiunea examinării tuturor motivelor de recurs, aceasta

poate fi exercitată numai dacă recursul a fost respins sau dacă a fost admis în

parte.

Din interpretarea logică

a textului art. 318 teza a II-a C. proc. civ., rezultă că această cale de atac poate

fi introdusă numai de partea care a declarat recursul și numai în situația în care

acesta a fost respins sau a fost admis în parte.

Ori, în cauza prezentă

recursul declarat de pârâtă a fost admis în totalitate, astfel că nu sunt întrunite

condițiile legii privind admisibilitatea contestației în anulare, această cale de

atac fiind pusă la îndemâna părții pentru a provoca cenzurarea hotărârii, în raport

de critica formulată prin acel motiv de casare neanalizat de instanță și astfel

recursul a fost respins sau admis în parte.

Contestația în anulare

nu este un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, chiar dacă aceasta ar

fi greșită.

Având în vedere că prezenta

contestație în anulare vizează decizia instanței de recurs, prin care s-a admis

în totalitate recursul declarat de pârâți și că prin această cale extraordinară,

reclamanții-intimați au criticat modul de soluționare a recursului și nu necercetarea

unui motiv de recurs, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 318 C. proc. civ., astfel că se va respinge contestația în anulare formulată

de R.F. și R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de R.F.

și R.L. împotriva deciziei nr. 965 din 17 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie

2011.