ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2533/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
1.Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
Dolj, reclamantul O.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului
Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, anularea Deciziei de încadrare în grad
de handicap nr. 8204 din 28 august 2008, emisă de pârâtă și a Certificatului de
încadrare în grad de handicap nr. 34913 din 10 aprilie 2008.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că prin Certificatul sus-menționat s-a dispus
încadrarea sa în gradul de handicap mediu, în urma pretinsei examinări
medicale, că în realitate Comisia avea obligația să analizeze starea de
sănătate atât fizică, cât și în baza actelor, dar s-a rezumat la a-l îndruma să
formuleze o cerere și să se identifice, comunicându-i-se că urmează să
primească acasă certificatul medical.
Prin întâmpinare
formulată în cauză, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a
Tribunalului Dolj, întrucât decizia atacată a fost emisă de către o instituție
centrală, respectiv Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți.
Tribunalul Dolj, prin
sentința nr. 2282 din 24 noiembrie 2008, a declinat competența de soluționare a
cauzei privind pe reclamantul O.D. în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului
Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal, reținând că întrucât pârâta este autoritate
publică centrală, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de
contencios administrativ, fiind astfel incidente în cauză prevederile art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004.
Învestită cu
soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și
fiscal, a înregistrat pricina sub nr. 134/54/2009.
Pârâta a solicitat,
prin întâmpinare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că încadrarea
în grad de handicap a reclamantului s-a făcut cu respectarea criteriilor
prevăzute în ordinul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și al
Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.
Hotărârea primei
instanțe.
Curtea de Craiova, secția
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 5 iulie 2010, a
admis acțiunea formulată de reclamantul O.D. împotriva pârâtei Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului
Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; a anulat Certificatul de încadrare în
grad de handicap nr. 34913 din 10 aprilie 2008 emis de Comisia de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți – Consiliul Județean Dolj și Decizia de
încadrare în grad de handicap nr. 8204 din 28 august 2008 emis de Autoritatea
Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, dispunând emiterea unui nou certificat
de încadrare în grad de handicap pentru gradul de handicap accentuat, începând
cu perioada 10 aprilie 2008, de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți - Consiliul județean Dolj.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin raportul de nouă
expertiză medico-legală întocmit în speță de Institutul de Medicină Legală
Craiova se concluzionează că „sechelele rămase în urma fracturilor de la
nivelul membrului inferior drept - artroză cu ankiloză gleznă dreaptă după
fractura bimaleolară gleznă dreaptă, pe fond de sechele de poliomielită au
agravat statica și mersul, sus-numitul putându-se deplasa pe distanțe mici
numai cu sprijin pe cârje auxiliare”.
Astfel, din această
constatare reiese în mod clar faptul că situația reclamantului corespunde
încadrării în grad accentuat de handicap, întrucât așa cum se arată în
Criteriile medico-psihosociale, încadrarea în grad accentuat de handicap este
prevăzută în cazul persoanelor cu deficiență locomotorie accentuată, care se pot
deplasa sprijiniți în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare
dificultate și nu pot realiza mersul normal nici chiar pe distanțe scurte.
Concluzionând,
judecătorul fondului a constatat, astfel cum rezultă din raportul de nouă
expertiză medico-legală, că reclamantul se poate deplasa numai cu cârje
auxiliare și chiar cu aceste cârje, numai pe distanțe scurte.
Recursul exercitat
în cauză de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care se
substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele
cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010.
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
4.1. Expertiza
medico-legală dispusă în cauză reprezintă un mijloc de probă greșit, deoarece
Legea nr. 448/2006 și legislația subsecventă precizează că I.M.L. Craiova nu
are competențe legale în materie.
Art. 85 alin. (3) din
Legea nr. 448/2006 republicată, precizează clar că încadrarea în grad și tip de
handicap a adulților cu handicap, se face de Comisia de evaluare a persoanelor
adulte cu handicap, respectiv de C.E.P.A.H. Dolj.
4.2. Criteriile
utilizate în domeniul evaluării și încadrării în grad de handicap, conform art.
85 alin. (5) din Legea nr. 486/2006 republicată, sunt conținute de Ordinul
comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P.
Constatările și
expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie unitară stabilită de
Consiliul superior de medicină legală și Ministerul Sănătății, potrivit
Ordinului comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F.
4.3. Expertiza
medico-legală dispusă de instanța de fond încalcă dispozițiile imperative ale art.
26 din Ordinul comun menționat la pct. 4.2.
4.4. Instanța de fond
nu a valorificat concluziile actelor medicale existente la data introducerii
cererii de chemare în judecată, respectiv examenul radiologic nr. 1249/2008 și
examenul ortopedic din 8 aprilie 2008.
Concluziile scrise
formulate de intimatul-reclamant O.D.
Intimatul solicită
respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu i s-a dat posibilitatea să pună
în executare sentința civilă nr. 339/2010, iar raportul de expertiză
medico-legală întocmit de IML trebuie luat în considerare.
II. Considerentele
Înaltei Curți, ca instanță competentă să soluționeze recursul formulat în
cauză.
Recursul este
nefondat.
1.1. Prevederile art.
85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată conțin dispoziții referitoare
la competența autorităților publice, în faza administrativă, de a stabili
încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap.
1.2. Legea nr. 448/2006
republicată nu poate exclude competența unui laborator sau a unui institut de
specialitate în a efectua expertizele solicitate de instanțele judecătorești,
în faza contencioasă, în temeiul art. 201 alin. (2) C. proc. civ.
1.3. Asemenea
institute de specialitate, însuși recurentul este de acord, au competența să
evalueze starea de sănătate și să efectueze investigațiile necesare pentru
determinarea acesteia.
1.4. Probele
administrate în cauză, inclusiv cele din faza administrativă, sunt analizate de
instanțele judecătorești, iar soluția este dispusă în funcție de întregul
ansamblu probator.
1.5. Concluziile
expertizei medico-legale dispusă de instanța de judecată au fost în sensul că
afecțiunile reclamantului influențează statica și mersul, aceasta putându-se
deplasa pe distanțe mici numai cu sprijin pe cârje axilare.
Expertiza
medico-legală nu se poate pronunța asupra încadrării într-un alt grad de
handicap, de unde reiese faptul că nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 448/2006,
republicată.
1.6. Pentru
încadrarea în gradul de handicap accentuat, conform prevederilor Ordinului
comun nr. 762/2007 și nr. 1992/2007, la cap. VII, subcapitolul 3, este
obligatoriu ca afecțiunile să influențeze statica și mersul, iar persoanele să
se poată deplasa sprijinite de baston, dar cu mare dificultate.
Intimatul-reclamant
se încadrează în normele impuse de ordinul comun sus-menționat.
1.7. Concluziile
actelor medicale existente la dosar, respectiv examenul radiologic nr. 1249/2008
și examenul ortopedic din 8 aprilie 2008 nu au fost valorificate de judecătorul
fondului, în mod corect, deoarece acestea nu au prezentat concluzii în ceea ce
privește statica și mersul intimatului-reclamant.
Față de acestea,
nefiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312
alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva sentinței
nr. 339 din 5 iulie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 5 mai 2011.