Decizia nr. 2533/2011 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Hotărârea primei instanțe. Curtea de Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 339 din 5 iulie 2010, a admis acțiunea formulată de reclamantul O.D. împotriva pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; a anulat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 34913 din 10 aprilie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți – Consiliul Județean Dolj și Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 8204 din 28 august 2008 emis de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, dispunând emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap pentru gradul de handicap accentuat, începând cu perioada 10 aprilie 2008, de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți - Consiliul județean Dolj.

Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin raportul de nouă expertiză medico-legală întocmit în speță de Institutul de Medicină Legală Craiova se concluzionează că „sechelele rămase în urma fracturilor de la nivelul membrului inferior drept - artroză cu ankiloză gleznă dreaptă după fractura bimaleolară gleznă dreaptă, pe fond de sechele de poliomielită au agravat statica și mersul, sus-numitul putându-se deplasa pe distanțe mici numai cu sprijin pe cârje auxiliare”. Astfel, din această constatare reiese în mod clar faptul că situația reclamantului corespunde încadrării în grad accentuat de handicap, întrucât așa cum se arată în Criteriile medico-psihosociale, încadrarea în grad accentuat de handicap este prevăzută în cazul persoanelor cu deficiență locomotorie accentuată, care se pot deplasa sprijiniți în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare dificultate și nu pot realiza mersul normal nici chiar pe distanțe scurte. Concluzionând, judecătorul fondului a constatat, astfel cum rezultă din raportul de nouă expertiză medico-legală, că reclamantul se poate deplasa numai cu cârje auxiliare și chiar cu aceste cârje, numai pe distanțe scurte.

Recursul exercitat în cauză de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, care se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 68/2010. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4.1. Expertiza medico-legală dispusă în cauză reprezintă un mijloc de probă greșit, deoarece Legea nr. 448/2006 și legislația subsecventă precizează că I.M.L. Craiova nu are competențe legale în materie. Art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată, precizează clar că încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap, se face de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, respectiv de C.E.P.A.H. Dolj. 4.2. Criteriile utilizate în domeniul evaluării și încadrării în grad de handicap, conform art. 85 alin. (5) din Legea nr. 486/2006 republicată, sunt conținute de Ordinul comun nr. 762/2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 al M.S.P. Constatările și expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie unitară stabilită de Consiliul superior de medicină legală și Ministerul Sănătății, potrivit Ordinului comun nr. 1134/C din 25 mai 2000 al M.J. și nr. 255/2000 al M.S.F. 4.3. Expertiza medico-legală dispusă de instanța de fond încalcă dispozițiile imperative ale art. 26 din Ordinul comun menționat la pct. 4.2. 4.4. Instanța de fond nu a valorificat concluziile actelor medicale existente la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv examenul radiologic nr. 1249/2008 și examenul ortopedic din 8 aprilie 2008.

Concluziile scrise formulate de intimatul-reclamant O.D. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat, deoarece nu i s-a dat posibilitatea să pună în executare sentința civilă nr. 339/2010, iar raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML trebuie luat în considerare. II. Considerentele Înaltei Curți, ca instanță competentă să soluționeze recursul formulat în cauză. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Prevederile art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 republicată conțin dispoziții referitoare la competența autorităților publice, în faza administrativă, de a stabili încadrarea în grad și tip de handicap a adulților cu handicap. 1.2. Legea nr. 448/2006 republicată nu poate exclude competența unui laborator sau a unui institut de specialitate în a efectua expertizele solicitate de instanțele judecătorești, în faza contencioasă, în temeiul art. 201 alin. (2) C. proc. civ. 1.3. Asemenea institute de specialitate, însuși recurentul este de acord, au competența să evalueze starea de sănătate și să efectueze investigațiile necesare pentru determinarea acesteia. 1.4. Probele administrate în cauză, inclusiv cele din faza administrativă, sunt analizate de instanțele judecătorești, iar soluția este dispusă în funcție de întregul ansamblu probator. 1.5. Concluziile expertizei medico-legale dispusă de instanța de judecată au fost în sensul că afecțiunile reclamantului influențează statica și mersul, aceasta putându-se deplasa pe distanțe mici numai cu sprijin pe cârje axilare. Expertiza medico-legală nu se poate pronunța asupra încadrării într-un alt grad de handicap, de unde reiese faptul că nu s-au încălcat dispozițiile Legii nr. 448/2006, republicată. 1.

Pentru încadrarea în gradul de handicap accentuat, conform prevederilor Ordinului comun nr. 762/2007 și nr. 1992/2007, la cap. VII, subcapitolul 3, este obligatoriu ca afecțiunile să influențeze statica și mersul, iar persoanele să se poată deplasa sprijinite de baston, dar cu mare dificultate. Intimatul-reclamant se încadrează în normele impuse de ordinul comun sus-menționat. 1.

Concluziile actelor medicale existente la dosar, respectiv examenul radiologic nr. 1249/2008 și examenul ortopedic din 8 aprilie 2008 nu au fost valorificate de judecătorul fondului, în mod corect, deoarece acestea nu au prezentat concluzii în ceea ce privește statica și mersul intimatului-reclamant. 2. Față de acestea, nefiind întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.