ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2955/2010

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 349 din 8

octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta F.E., prin mandatar F.C., în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

din cadrul Consiliului Județean Dolj, dispunându-se anularea Certificatului de

încadrare în grad de handicap nr. 37070 din 01 octombrie 2008 și a Deciziei de

încadrare în grad de handicap nr. 1536 din 13 martie 2009, respectiv obligarea

pârâtei Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj să

emită certificat de încadrare a reclamantei în gradul de handicap grav.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, prin Certificatul nr. 37070 din 01 octombrie 2009,

emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj, a

fost respinsă încadrarea în grad de handicap a reclamantei cu cod de boală G81,

169.8,110, F32.9, cu motivarea că această afecțiune nu se încadrează în

criteriile medico - psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice .

Reclamanta a formulat contestație la Comisia Superioară, care în urma analizării documentelor din dosarul medical, a confirmat,

prin Decizia nr. 1536 din 13 martie 2009, concluziile comisiei teritoriale, de

neîncadrare în grad de handicap.

S-a mai reținut că, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 2544/A 1 din 17 septembrie 2009,

întocmit de IML Craiova, reclamanta prezintă diagnosticul hemiplegie dreapta

postaccident vascular cerebral ischemic, afazie motorie, HTA gr. risc înalt,

proteză de șold drept (postfractură de col femural), că potrivit referatului

întocmit de medicul neurolog cu nr. 2005 din 13 august 2009 s-a constatat, în

ce o privește pe reclamantă, asimetrie facială, ortostatism și mers imposibil,

deficit motor plegic la nivelul hemicorpului drept, ROT accentuate pe dreapta,

RCP, iar din referatul întocmit de medicul de familie nr. 6317 din 05 august 2009

s-a reținut că reclamanta este pacientă hemiplegică, hemiplegie dreapta, afazie

motorie, hipotrofie musculară generalizată, incontinență sfincteriană, pacienta

fiind dependentă de altă persoană.

În raport cu afecțiunile constatate

prin raportul de expertiză medico-legală, judecătorul fondului a apreciat ca

reclamanta îndeplinește condițiile și cerințele prevăzute în criterii, în sensul

că se încadrează în subcap. III, pct. 2, lit. c) din cap.7.

Prima instanță a apreciat nefondate

susținerile pârâților în sensul că reclamanta nu poate beneficia de protecția

specială prevăzută de Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al MSP,

având în vedere că, în speță, hemiplegia, însemnând paralizia unei jumătăți de

corp, se încadrează automat în categoria monoparezei, iar accidentul vascular

cerebral este o cauză vasculară, fiind astfel îndeplinite condițiile subcap.

III, pct. 2 lit. c) din cap. 7.

hotărârii primei instanțe

Ambele pârâte au atacat cu recurs

sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

2.1. Recurenta-pârâtă Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și-a întemeiat

în drept calea de atac pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că

instanța de fond a aplicat eronat prevederile lit. c), pct. 2, subcapitolul

III, capitolul 7 din Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și

Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice, cu o

motivare bazată pe reguli empirice, care nu au nimic a face cu criticile legale

medico-psiho-sociale.

În raport cu diagnosticul medical,

intimata-reclamantă se încadrează în realitate la lit. b) a aceluiași text

legal.

În altă ordine de idei,

recurenta-pârâtă a arătat că expertiza medico-legală a fost o probă încuviințată

greșit de instanță, pentru că

i

nstitutul

m

edico-

l

egal Craiova nu este autoritate competentă în materie, potrivit

Legii nr. 448/2006 și legislației subsecvente.

2.2. Recurenta-pârâtă Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Dolj nu și-a întemeiat în

drept recursul, referindu-se la încadrarea greșită a intimatei-reclamante în

prevederile Cap. 7- funcțiile neuro-musco-scheletice și ale mișcărilor

aferente, subcapitolul III – evaluarea în grad de handicap în afectarea

funcțiilor motorii, pct. 2– afecțiuni eurologice, lit. c)–

parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii, indiferent

de etiologie, indiferent de vârstă și statut.

În opinia recurentei-pârâte,

reclamanta nu se încadrează în aceste prevederi, întrucât actul normativ pe

baza căruia se stabilește în grad de handicap, avizat de comisa de neurologie a

Ministerului Sănătății, prevede acces la protecția specială numai persoanelor

cu accidente vasculare hemoragice, trombotice sau embolice, cu diverse

localizări, cu deficite locomotorii secundare, disfazie/afazie sau /și

tulburări sfincteriene indiferent de vârstă și statut dacă sunt consecința unor

cauze specificate la cap. 7, subcap. III, pct. 2 lit. b) din criterii.

Prin notele scrise depuse la dosar,

intimata-reclamantă, prin mandatar, a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând, în esență, că prin modul în care a reglementat criteriile

medico-psihosociale de încadrare în grad de handicap, legiuitorul nu a făcut

nici o discriminare în raport cu modul de dobândire a handicapului, caracterul

congenital sau dobândit pe parcursul vieții, vârsta sau statutul persoanei, prezenta

sau nu a altor boli ori incidența afecțiunii respective

în rândul populației.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra

recursurilor

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate

de cele două recurente-pârâte și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate.

Având în vedere că recursurile cuprind critici

similare, acestea vor fi grupate și analizate împreună.

Prin certificatul de încadrare în grad de

handicap nr. 37070 din 1 octombrie 2008, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți Dolj a stabilit că afecțiunile de care suferă

intimata-reclamantă constituie boală, iar nu handicap, pentru că nu se

încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al

Ministerului Sănătății Publice.

Certificatul menționat a fost menținut prin

decizia nr. 1536 din 13 martie 2009 a Comisiei Superioare de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți .

Diagnosticul clinic reținut în decizie constă în

hemiplegie dreaptă post accident vascular cerebral (AVC) ischemic, afazie motorie,

incontinență sfincteriană, HTA Gr.II risc înalt, sechele post factură

subcapsulară col femural drept, tulburare depresivă pe fond organic.

Instanța de fond a reținut corect, printr-o interpretare

logică și literală adecvată a normelor aplicabile în cauză, că, pe baza

diagnosticului clinic descris mai sus și a concluziilor raportului de expertiză

medico-legală, intimata-reclamantă se încadrează în cerințele prevăzute în

Capitolul 7, subcapitolul III, pct. 2, lit. c) din criteriile

medico-psiho-sociale aprobate prin ordinul menționat anterior, text care se

referă la „parapareze/paraplegii, tetrapareze/tetraplegii, monopareze/monoplegii

– indiferent de etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală,

degenerativă etc.), indiferent de vârstă și statut”.

Cu referire expresă la criticile

recurentelor-pârâte, Înalta Curte reține următoarele:

1.1. Expertiza medico-legală dispusă din oficiu

pentru lămurirea unor aspecte de specialitate necesare dezlegării cauzei se

încadrează în prevederile art. 201 și art. 129 alin. (5) C. proc. civ., proba

fiind administrată prin organismul cu atribuții în acest sens, potrivit Legii

nr. 459/2001 privind organizarea activității și funcționarea instituțiilor de

medicină legală.

Din simpla lecturare a concluziilor raportului

de expertiză se poate observa ca acestea se rezumă la exprimarea unei opinii de

specialitate asupra diagnosticului clinic, pe baza actelor medicale avute la

dispoziție, fără conotații juridice referitoare la încadrarea în grad de

handicap, ce constituie atribuția autorităților publice recurente.

1.2. Interpretarea gramaticală și logică

reprezintă o etapă necesară în decelarea semnificației juridice a unei norme

neclare căreia instanța are a-i subsuma anumite circumstanțe sau împrejurări de

fapt, astfel că nu i se poate reproșa judecătorului fondului că a pronunțat o

soluție „bazată pe reguli empirice”. De vreme ce lit. c) pct. 2, subcapitolul

III, Capitolul 7 din Ordin, supusă analizei, are în vedere paraplegii

(paralizii ale ambelor membre inferioare), tetraplegii (paralizia tuturor

membrelor) și monoplegii (paralizia unui singur membru), hemiplegia (paralizia

unei jumătăți de corp), chiar dacă nu este menționată expres, se încadrează în

mod logic în obiectul său de reglementare.

Dimpotrivă, recurentele-pârâte, printr-o interpretare

trunchiată, ruptă din context și ignorând împrejurarea că paraliziile avute în

vedere la litera c) sunt cauze de handicap indiferent de etiologie (inclusiv

vasculară), încearcă să acrediteze ideea că sechelele accidentelor vascular-cerebrale

ar putea sta la baza încadrării în grad de handicap numai dacă se circumscriu

prevederilor lit. b) din același text legal.

Având în vedere toate considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele

recursuri, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea

Națională pentru Persoanele cu Handicap și de Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți Dolj împotriva sentinței nr.349 din 8 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.