ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3993/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin sentința

nr. 276 din data de 23 octombrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea

formulată de reclamanta P.P. privind anularea deciziei nr. 5643 din 10 iulie 2007

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia nr. 2943 din data de 28 mai 2009,

Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat sentința

atacată și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Craiova, cu îndrumarea

de a se suplimenta probatoriul cu acte medicale și efectuarea unei expertize medico-legale.

1.2. În urma rejudecării

cauzei, Curtea de Apel Craiova a pronunțat sentința nr. 480 din 04 decembrie 2009

prin care a admis cererea formulată de reclamanta P.P., a anulat decizia nr. 5643

din 10 iulie 2007 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți și a obligat pârâta să emită decizie de încadrare a reclamantei în

grad de handicap grav, cu asistent personal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că în raport de actele medicale depuse la dosar și expertiza

medico-legală administrată în cauză, rezultă că reclamanta a suferit o agravare

progresivă a stării de sănătate, având afecțiuni multiple care s-au accentuat.

A mai reținut prima instanță

că actul administrativ contestat, respectiv decizia nr. 5643 din 10 iulie 2007 stabilește

diagnosticul clinic al reclamantei conform codurilor G36, T023 și G83, cod handicap

1, grad de handicap accentuat, având o deficiență funcțională accentuată.

În raport de criteriile

medicale pe baza cărora se stabilește gradul de handicap prevăzute de ordinul

nr. 726/2002 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 448/2006 și ale H.G. nr. 268/2009

privind normele metodologice, instanța de fond a constatat că la emiterea deciziei

contestate nu au fost respectate criteriile de încadrare a reclamantei în grad de

handicap corespunzător, aceasta fiind lipsită de o parte din drepturile și facilitățile

conferite de lege.

Astfel, a apreciat prima

instanță că, în raport de afecțiunile de care suferă reclamanta, expuse în cuprinsul

expertizei medico-legale și evidențiate în actele medicale, precum și de imposibilitatea

realizării ortostatismului, aceasta prezentându-se la Serviciul de Medicină Legală

în scaun cu rotile, însoțită de un membru al familiei, reclamanta se încadrează

în Capitolul II pct. 1 (afecțiuni neurologice, parapareză spastică cu sindrom vestibular)

din ordinul nr. 726/2002, forme clinice ale bolii ce corespund unui handicap grav,

nu accentuat cum s-a stabilit prin decizia contestată.

A mai reținut prima instanță

că în funcție de gradul de handicap pe care îl prezintă reclamanta, potrivit

art. 34 din Legea nr. 448/2006, aceasta are dreptul la asistent personal, precum

și celelalte drepturi conferite de lege.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recursuri Comisia Superioară Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Direcția

Generală de Protecție Socială și Protecția Copilului Mehedinți, care au invocat

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut, în esență,

că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și nelegală, ca urmare a interpretării

și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente în cauză.

Astfel, susțin autoritățile

recurente, instanța de fond a încadrat afecțiunile de care suferă intimata-reclamantă

în gradul grav de handicap, anulând decizia nr. 5643 din 10 iulie 2007 a Comisiei

Superioare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, deși, potrivit Capitolul II

pct. 1 alin. (2) din ordinul nr. 726/2002, gradul grav de handicap este rezervat

persoanelor cu paraplegie (tetraplegie), constituită după începerea activității

profesionale, indiferent de etiologie, cu lipsă totală de control a vezicii urinare

și intestinului, în timp ce intimata-reclamantă nu prezintă un deficit plagic, iar

examenele neurologice nu au pus în evidență lipsa de control a vezicii urinare și

nici incontinență sfincteriană.

S-a mai argumentat că,

în mod nelegal, instanța de fond, rejudecând cauza după o primă casare, și-a întemeiat

hotărârea exclusiv pe o expertiză medico-legală pe care în primul ciclu procesual

o înlăturase, iar cu ocazia rejudecării nu a mai procedat la administrarea altor

probe, așa cum dispusese instanța de recurs.

De asemenea, în cazul

în care starea sănătății intimatei-reclamante s-a agravat ulterior eliberării certificatului

de încadrare în grad de handicap din 27 aprilie 2007 exista posibilitatea ca aceasta

să ceară oricând comisiei să fie reevaluată.

recurs.

Recursurile sunt întemeiate.

Într-adevăr, prin certificatul

din 27 aprilie 2007, intimata-reclamantă a fost încadrată în gradul de handicap

accentuat, care a fost menținut prin decizia nr. 5943 din 10 iulie 2007 prin care

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a respins

contestația formulată împotriva certificatului respectiv.

În actele medicale care

au stat la baza celor două acte administrative de încadrare/menținere în gradul

de handicap, s-a stabilit că intimata-reclamantă suferea, la data respectivă, de:

parapareză ataxică prin mielopatie vertebrală dorso-lombară, AVC sechelar, ICVB

cronică decompensată cu sindrom vestibular central recidivant lent progresiv, fractură

de col femural stâng și fractură de col femural drept.

Intimata-reclamantă a

susținut în mod constant că în raport de afecțiunile de care suferă trebuie încadrată

în gradul de handicap grav, așa cum rezultă din anexa la ordinul nr. 726/2002, Capitolul

II pct. 1, lucru pe care instanța de fond l-a și făcut, obligând Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o decizie pentru încadrarea

acesteia în gradul de handicap grav.

Or, potrivit anexei nr.

1 la ordinul nr. 726/2002, Capitolul II, pct. 1, alin. (2) – în vigoare la data

emiterii actelor administrative atacate, referitor la persoanele cu handicap motor

și neuromotor, cu dificultăți accentuate sau grave de realizare a ortostatismului,

mersului sau gestualității, se prevede că pentru categoriile prevăzute la lit. a)

și b), pentru gradul de handicap grav, este necesar să fie constatată „paraplegia

(tetraplegia) contractată după începerea activității profesionale, indiferent de

etiologie (traumatică, vasculară, infecțioasă, tumorală, degenerativă, etc.), cu

lipsa totală de control asupra vezicii urinare și intestinului, afecțiuni care nu

au fost constatate la intimata-reclamantă.

Astfel fiind, rezultă

că, în raport cu afecțiunile constatate la data eliberării certificatului din 27

aprilie 2007, încadrarea în gradul accentuat de handicap a fost realizată în conformitate

cu criteriile legale ale ordinului nr. 726/2002.

În concluzie, recursurile

formulate sunt întemeiate și vor fi admise, cu consecința desființării sentinței

atacate.

Este adevărat, însă, că

la data examinării efectuate de medicul legist – 15 iulie 2008, starea sănătății

intimatei-reclamante cunoscuse o evoluție negativă, aceasta fiind în imposibilitate

să realizeze starea ortostatică, ceea ce impune o reexaminare și reevaluare a gradului

de handicap de către autoritățile competente.

Intimata-reclamantă, însă,

nu a cerut obligarea autorităților pârâte la reexaminarea stării sale de sănătate

și la reevaluarea gradului de handicap, astfel că, rejudecând cauza, instanța de

recurs nu va putea legal să acorde părții ceea ce aceasta nu a cerut.

Totuși, o astfel de reexaminare/reevaluare

a gradului de handicap este obligatorie pentru autoritățile pârâte, în situația

în care intimata-reclamantă va cere acest lucru, operațiune cu care, de altfel,

Direcția Generală de Protecție Socială Mehedinți s-a declarat, prin întâmpinarea

depusă la dosar, a fi pe deplin de acord.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Comisia Superioară, de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul

Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Direcția Generală de Protecție

Socială și Protecția Copilului Mehedinți, împotriva sentinței civile nr. 480 din

04 decembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și respinge acțiunea formulată de P.P. ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 septembrie 2010.