ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2009

Asupra recursurilor de față; Prin sentința civilă nr. 398 din 17 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ, admițând excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Astfel investită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1692 din 3 iunie 2008, a admis contestația formulată de reclamantă, a anulat deciziile nr. 879 din 09 februarie 2007 și CN nr. 3424 din 24 octombrie 2006 emise de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de handicap accentuat.

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs atât pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, cât și reclamanta A.C. Prin recursul său, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, criticând soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și pe fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului său, pârâta, reiterând pe larg argumentele prezentate și în fața instanței de fond, a susținut, în esență, faptul că afecțiunile prezentate de reclamantă nu erau de natură să permită încadrarea acesteia în gradul de handicap accentuat, iar instanța ignorând această împrejurare, a admis acțiunea printr-o interpretare eronată, a actului normativ aplicabil, respectiv a Ordinului MFS nr. 726/2002. Reclamanta, în recursul său, făcând o amplă descriere a afecțiunilor de care suferă, și a istoricului acestora, solicită încadrarea în gradul de handicap accentuat. Totodată, arată că, întrucât cererea sa de asistență judiciară a fost admisă de către instanța de fond, obligarea sa ulterioară la plata serviciilor de asistență și reprezentare, oferite de avocatul din oficiu, nu se justifică.

Examinând cauza de față prin raportare la situația faptică și la dispozițiile legale incidente, Înalta Curte a constatat următoarele: În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta A.C., Înalta Curte, înainte de a exercita controlul judiciar al sentinței civile atacate din perspectiva criticilor invocate de către reclamantă, examinând excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, constată că acesta a fost declarat și motivat cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Astfel, din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că sentința civilă i-a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 17 noiembrie 2008 (fila 31 dosar fond), iar aceasta a declarat recurs la data de 21 ianuarie 2009 (fila 15 dosar de recurs), astfel încât prin raportare la dispozițiile art. 101 și art. 102 C. proc.

civ., care prevăd modalitatea de calcul a termenului, se constată că cererea de recurs a fost depusă cu depășirea termenului legal prevăzut imperativ de lege. Astfel fiind, având în vedere dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal, atrage decăderea, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă, ca tardiv declarat. În ceea ce privește recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni" de la anumite momente reglementate restrictiv în interiorul aceluiași alineat, iar potrivit alin. (2) că „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului". În cauză, se constată că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 879 din 09 februarie 2007 emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Această decizie, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (fila 13 dosar de fond), i-a fost comunicată reclamantei la data de 9 februarie 2007. Reclamanta s-a adresat instanței de judecată în vederea anulării acestei decizii la data de 17 septembrie 2007 (fila 1 dosar de fond), așadar cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru exercitarea dreptului de a contesta în instanță respectivul act administrativ. Cum în cauză nu au fost invocate motive temeinice de natură să justifice introducerea acțiunii cu depășirea termenului de 6 luni de la momentul comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va constata temeinicia excepției tardivității introducerii acțiunii, excepție invocată din oficiu, ca motiv de ordine publică, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., raportat la art. 11 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 1692 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Admite recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca tardiv formulată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.