ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2453/2009

Asupra recursurilor de față;

Prin sentința

civilă nr. 398 din 17 septembrie 2007, Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ, admițând excepția necompetenței materiale, invocată

de pârâtă, prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Astfel

investită, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, prin sentința civilă nr. 1692 din 3 iunie 2008, a admis contestația

formulată de reclamantă, a anulat deciziile nr. 879 din 09 februarie 2007 și CN

nr. 3424 din 24 octombrie 2006 emise de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă decizie prin care să o încadreze pe reclamantă în gradul de

handicap accentuat.

Împotriva

acestei sentințe, au declarat recurs atât pârâta Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap, cât și reclamanta A.C.

Prin recursul

său, pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, criticând

soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, a solicitat în

temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și pe

fond, respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

În motivarea

recursului său, pârâta, reiterând pe larg argumentele prezentate și în fața instanței

de fond, a susținut, în esență, faptul că afecțiunile prezentate de reclamantă

nu erau de natură să permită încadrarea acesteia în gradul de handicap

accentuat, iar instanța ignorând această împrejurare, a admis acțiunea printr-o

interpretare eronată, a actului normativ aplicabil, respectiv a Ordinului MFS

nr. 726/2002.

Reclamanta, în

recursul său, făcând o amplă descriere a afecțiunilor de care suferă, și a

istoricului acestora, solicită încadrarea în gradul de handicap accentuat.

Totodată, arată că, întrucât cererea sa de asistență judiciară a fost admisă de

către instanța de fond, obligarea sa ulterioară la plata serviciilor de

asistență și reprezentare, oferite de avocatul din oficiu, nu se justifică.

Examinând

cauza de față prin raportare la situația faptică și la dispozițiile legale

incidente, Înalta Curte a constatat următoarele:

În ceea ce

privește recursul declarat de reclamanta A.C., Înalta Curte, înainte de a

exercita controlul judiciar al sentinței civile atacate din perspectiva

criticilor invocate de către reclamantă, examinând excepția tardivității

recursului, invocată din oficiu, constată că acesta a fost declarat și motivat

cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și art.

20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, din

analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că sentința civilă i-a fost

comunicată recurentei-reclamante la data de 17 noiembrie 2008 (fila 31 dosar

fond), iar aceasta a declarat recurs la data de 21 ianuarie 2009 (fila 15 dosar

de recurs), astfel încât prin raportare la dispozițiile art. 101 și art. 102 C.

proc. civ., care prevăd modalitatea de calcul a termenului, se constată că

cererea de recurs a fost depusă cu depășirea termenului legal prevăzut imperativ

de lege.

Astfel fiind,

având în vedere dispozițiile art. 103 C. proc. civ., potrivit cărora

neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal, atrage decăderea, Înalta

Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă,

ca tardiv declarat.

În ceea ce

privește recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru

Persoanele cu Handicap, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru

motivele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit

dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „cererile prin care se

solicită anularea unui act administrativ individual sau recunoașterea dreptului

pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni"

de la anumite momente reglementate restrictiv în interiorul aceluiași alineat,

iar potrivit alin. (2) că „pentru motive temeinice, în cazul actului

administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul de la

alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului".

În cauză, se

constată că obiectul acțiunii reclamantei îl constituie anularea Deciziei de

încadrare în grad de handicap nr. 879 din 09 februarie 2007 emisă de pârâta

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Această decizie, astfel cum

rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei (fila 13 dosar de fond), i-a

fost comunicată reclamantei la data de 9 februarie 2007. Reclamanta s-a adresat

instanței de judecată în vederea anulării acestei decizii la data de 17

septembrie 2007 (fila 1 dosar de fond), așadar cu depășirea termenului prevăzut

de lege pentru exercitarea dreptului de a contesta în instanță respectivul act

administrativ.

Cum în cauză

nu au fost invocate motive temeinice de natură să justifice introducerea

acțiunii cu depășirea termenului de 6 luni de la momentul comunicării

răspunsului la plângerea prealabilă, dar nu mai târziu de 1 an de la data

emiterii actului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, Înalta Curte va constata temeinicia excepției tardivității

introducerii acțiunii, excepție invocată din oficiu, ca motiv de ordine

publică, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 11 din Legea

nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de A.C. împotriva sentinței civile nr. 1692 din 3 iunie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca tardiv formulat.

Admite

recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți prin Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap

împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința atacată în sensul că respinge

acțiunea reclamantei ca tardiv formulată.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 8 mai 2009.