ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5146/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Botoșani, Comisia de

evaluare medicală a persoanelor cu handicap Botoșani și Comisia superioară de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți București, ca prin hotărârea

ce se va pronunța să se anuleze certificatul de încadrare în grad de handicap

din 29 ianuarie 2010 emis de Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap și decizia din 15 noiembrie 2010 a Comisiei

Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că se consideră nedreptățit prin cele două decizii, deoarece

în mod netemeinic i s-a schimbat gradul de încadrare în grad de handicap accentuat,

la gradul de handicap gradul mediu. A mai arătat reclamantul că diagnosticul care

a stat la baza actelor contestate este același cu diagnosticul primit la eliberarea

certificatelor de încadrare în grad de handicap din anii 2009 și 2008, când a primit

calificativul de handicap accentuat. Ca atare, consideră că de data aceasta, instituțiile

pârâte au interpretat greșit legislația, astfel că a solicitat reîncadrarea sa în

gradul de handicap accentuat.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză pârâta Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru

adulți București a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată

sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea

nr. 554/2004 și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei

a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală.

Prin răspunsul la întâmpinare,

reclamantul a solicitat respingerea excepției de inadmisibilitate, motivând că au

fost parcurse toate procedurile prealabile în termen legal, iar pe fondul cauzei

a făcut o detailată prezentare a situației sale medicale în raport de certificatele

de încadrare în grad de handicap ce i-au fost eliberate.

Prin sentința nr. 329

din 20 octombrie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în urma declinării de

competență, a dispus următoarele:

- a respins excepția inadmisibilității

ca nefondată;

- a admis contestația

având ca obiect anulare act administrativ, formulată de reclamantul C.C., în contradictoriu

cu pârâții Consiliul Județean Botoșani, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap Botoșani și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

Pentru Adulți București;

- a anulat decizia de

încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010, emisă de Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Certificatul de încadrare în grad

de handicap din 29 ianuarie 2010, emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap Botoșani;

- a obligat Comisia de

Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani să emită o nouă decizie prin

care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap accentuat, cu toate drepturile

ce decurg din această încadrare.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește excepția

inadmisibilității acțiunii invocată în cauză, Curtea a reținut că, din perspectiva

reglementării realizate de Legea nr. 554/2004, contestarea certificatului emis de

Comisia de evaluare la Comisia Superioară conform art. 13 alin. (4) din O.G.

nr. 14/2003 constituie procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004,

procedură care a fost urmată de reclamant, obiectul acțiunii constituindu-l atât

anularea certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010, emis

de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Botoșani, cât și a Deciziei

de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010 a Comisiei Superioare de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap, dată în soluționarea plângerii prealabile.

Instanța a apreciat că

reclamantul a urmat procedura de contestare prevăzută de legea specială și că aceasta

reprezintă în același timp procedură prealabilă în condițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004, astfel că a respins excepția inadmisibilității ca nefondată.

Pe fondul cauzei, instanța

a reținut că în anul 2008 Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani

a încadrat pe reclamant în gradul de handicap accentuat, la pct. E din certificat

menționându-se că necesită protecție specială, că aceiași încadrare în gradul de

handicap a fost reținută și prin certificatul de încadrare în grad de handicap din

2009, iar la revizuirea din anul 2010, după prezentarea unei noi documentații și

reexaminarea reclamantului, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap

Botoșani, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010,

a încadrat reclamantul în gradul de handicap mediu, cod handicap 1, cod boală G83,

gradul de handicap mediu.

Instanța a mai reținut

că, în condițiile în care diagnosticul medical și criteriile medico-psihosociale

aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice nu s-au modificat, schimbarea

încadrării în gradul de handicap mediu a fost justificată prin faptul că reclamantul

se putea deplasa fără sprijin, cu dificultate moderată și desfășoară activități

profesionale normale, fiind încadrat cu normă întreagă ca profesor la o unitate

de învățământ.

Instanța a apreciat că,

deși potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 448/2006 Comisia de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap „revocă sau înlocuiește măsura de protecție stabilită,

în condițiile legii, dacă împrejurările care au determinat stabilirea acesteia s-au

modificat”, din analiza documentelor aflate la dosarul cauzei nu rezultă nici un

element care ar conduce în mod rezonabil la concluzia că starea de sănătate a reclamantului

a avut un reviriment în anul 2010, care să ducă la înlocuirea gradului de handicap

grav cu gradul de handicap mediu.

Cum din analiza documentației

care a stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap

din 29 ianuarie 2010 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani

și respectiv a deciziei de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010 a

Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu rezultă identificarea

unor împrejurări care să justifice schimbarea încadrării gradului de handicap din

„accentuat” în „mediu”, în sensul dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea

nr. 448/2006, curtea a constatat că emiterea actelor administrative contestate de

reclamant s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale cu forță juridică superioară.

Față de aceste considerente,

în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instanța a admis acțiunea și

a dispus anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 15 noiembrie 2010

emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a certificatului

de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 emis de Comisia de evaluare

a persoanelor adulte cu handicap Botoșani și a obligat pârâtele să emită o nouă

decizie prin care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap accentuat, cu

toate drepturile ce decurg din această încadrare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea

Națională pentru Persoane cu Handicap, Comisia Superioară a Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că instanța de fond a stabilit în mod eronat calitatea procesuală

pasivă în privința Comisiei Superioare, considerând că Ministerul Muncii, Familiei,

Protecției Sociale și Familiei a solicitat o verificare a calității procesuale a

Comisiei Superioare.

Arată recurentul-pârât

că instanța de fond nu a observat prevederile art. 90

1

din Legea nr.

448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare și că, având în

vedere că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Familie este organul

administrației publice centrale de specialitate învestită cu personalitate juridică,

rezultă că este greșită aserțiunea instanței de fond că este pârâtă în aceasta cauză

Comisia Superioară, ca emitentă a actului administrativ contestat.

Cu privire la motivarea

sentinței recurate, recurentul-pârât arată că instanța de fond s-a rezumat la a

aprecia recurența actelor administrative din anii 2009 și 2011, care nu poate fi

o modalitate de apreciere obiectivă a deciziei din 15 noiembrie 2010, corelată cu

certificatul E7 din 29 ianuarie 2010 și că o astfel de motivare este inadecvată,

netratând materia contestației învederate de intimatul-reclamant, gradul de handicap

stabilit la data de 29 ianuarie 2010.

Recurentul-pârât solicită

ca, pentru aplicarea greșită a legii și motivare străină de natura pricinii, să

se constate că recursul este întemeiat și legal și, pe cale de consecință, să se

modifice în tot sentința Curții de Apel Suceava, secția civilă, de contencios administrativ

și fiscal nr. 399 din 20 octombrie 2011 și, pe fond, să se mențină valabilitatea

actelor administrative contestate.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta

în continuare.

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și

a realizat o încadrare juridică adecvată.

Reclamantul s-a adresat

instanței solicitând anularea certificatului de încadrare în grad de handicap

din 29 ianuarie 2010 și a deciziei de încadrare din 15 noiembrie 2010 a Comisiei

Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și, ca urmare, Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani și, ulterior, Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, au stabilit încadrarea reclamantului

în gradul de handicap mediu, conform certificatului din 29 ianuarie 2010, respectiv

deciziei din 15 noiembrie 2010.

Înalta Curte reține că

prin certificatul din 18 ianuarie 2008 și prin certificatul din 23 ianuarie 2009

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Botoșani a stabilit că reclamantul

are grad de handicap accentuat, necesită protecție socială și beneficiază de drepturile

prevăzute de Legea nr. 448/2006.

Potrivit

art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criteriile medicopsihosociale pe baza

cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin ordin comun

al ministrului sănătății publice și al ministrului muncii, familiei și egalității

de șanse, la propunerea Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

La baza evaluării și încadrării

reclamantului în gradul de handicap accentuat au stat criteriile stabilite prin

Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătății Publice.

Revizuirea încadrării și a programului individual de reabilitare și

integrare socială se efectuează anual, de către comisia de evaluare a persoanelor

adulte cu handicap.

În spatele

acestor dispoziții se află intenția legiuitorului de a acorda, de a adapta periodic

protecția și măsurile de reabilitare corespunzătoare nevoilor identificate și în

permanentă evoluție a persoanelor cu handicap, precum și de a retrage acest sprijin

persoanelor care nu îl mai necesită, orientând resursele spre acea categorie de

beneficiari care are mai mare nevoie de suport.

De altfel, prin aceleași

certificate, comisia a stabilit ca dată de revizuire 31 ianuarie 2009, respectiv

ianuarie 2010, date la care reclamantul trebuia să prezinte, ca documentație, examen

neurologic.

Cu ocazia revizuirii,

prin certificatul din 29 ianuarie 2010 și ulterior prin certificatul din 15

noiembrie 2010, aceeași comisie a stabilit că reclamantul se încadrează în gradul

de handicap mediu, conform criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul

nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul

nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

În mod corect a reținut

instanța de fond că documentele care au stat la baza emiterii actelor administrative

contestate atestă același diagnostic care a determinat, în anii anteriori, încadrarea

reclamantului în gradul de handicap accentuat, precum și faptul că pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin întâmpinarea

formulată în cauză, a confirmat persistența diagnosticului clinic.

Astfel, Înalta Curte reține

faptul că din actele medicale depuse la dosar nu rezultă că la data eliberării certificatului

de încadrare în grad de handicap din 29 ianuarie 2010 și a emiterii deciziei

din 15 noiembrie 2010 reclamantul a avut o altă stare de sănătate și un alt diagnostic

care să fi justificat încadrarea acestuia în gradul de handicap mediu.

În aceste condiții, Înalta

Curte arată că în mod corect a evaluat instanța de fond materialul probator și,

față de criteriile aplicabile, a apreciat că cererea reclamantului este întemeiată.

De asemenea, din actele

medicale depuse la dosar nu rezultă nici un element care ar conduce în mod rezonabil

la concluzia că starea de sănătate a reclamantului a avut un reviriment în anul

2010 care să ducă la înlocuirea gradului de handicap grav cu gradul de handicap

mediu, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

Această situație a fost

confirmată și oficial, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din

31 ianuarie 2011, prin care reclamantul a fost din nou încadrat în gradul de handicap

accentuat, iar schimbarea încadrării și revenirea la gradul de handicap accentuat

a fost justificată prin actele medicale suplimentare prezentate de reclamant, prin

care se atesta afectarea mobilității coloanei vertebrale și a funcțiilor motorii

prin amputații de necesitate.

Așa cum în mod corect

a reținut instanța de fond, o asemenea afirmație este contrazisă de actele medicale

aflate la dosarul medical al reclamantului, din care rezultă că încă din anul 2006,

din punct de vedere medical era constatată afectarea mobilității coloanei vertebrale,

amputații ale falangelor, tulburări de statică și mers, scurtarea membrului inferior.

Înalta Curte constată

că în mod corect instanța de fond a reținut că nici afirmația că reclamantul desfășoară

activități profesionale normale, fiind încadrat cu normă întreagă ca profesor la

o unitate de învățământ, nu este suficientă pentru a modifica încadrarea în gradul

de handicap mediu, deoarece, pe de o parte, și în anii anteriori reclamantul desfășura

aceiași activitate, iar, pe de altă parte, pentru că scopul adoptării Legii nr.

448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, înscris

în art. 1 din lege, este acela de a le asigura măsuri de protecție pentru un acces

cu șanse egale la integrarea și incluziunea socială.

Instanța de fond a apreciat

în mod corect că a reproșa reclamantului că desfășoară activitate continuă contravine

scopului urmărit de lege și încalcă principiile privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap, înscrise la art. 3 din lege, respectiv egalizarea

șanselor, egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea

forței de muncă, integrarea și incluziunea socială a persoanelor cu handicap, cu

drepturi și obligații egale ca toți ceilalți membri ai societății.

Astfel, se constată că

reclamantul a beneficiat de drepturile solicitate anterior emiterii actelor contestate

în prezenta cauză, drepturi ce i-au fost acordate și pentru viitor, după reevaluarea

din 2011 și, ulterior, din ianuarie 2012, deci Comisia județeană a dat dreptate

reclamantului și i-a acordat acestuia drepturile solicitate în raport de gradul

de handicap grav.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi

primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care

o va menține.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru

Persoane cu Handicap împotriva sentinței nr. 329 din 20 octombrie 2011 a Curții

de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 decembrie 2012.