ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Oradea, la data de 17 mai 2011, reclamanta C.F. a solicitat anularea
Deciziei nr. 5309 din 13 decembrie 2010 și a certificatului de încadrare în
grad de handicap din 21 iulie 2010 emise de pârâtele Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerului Munci,
Familiei și Protecției Sociale și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu
Handicap - Consiliul Județean Satu Mare și obligarea pârâtelor la încadrarea
într-un grad de handicap adecvat situației sale, respectiv a celui anterior
stabilit prin certificatul anterior emis la 20 iulie 2009.
În motivarea cererii
sale, reclamanta a susținut că, deși situația sa medicală nu s-a îmbunătățit,
dovadă fiind actele medicale anexate, prin actele contestate s-a stabilit că nu
se încadrează în niciun grad de handicap, în condițiile în care, prin
certificatul anterior, emis la 20 iulie 2009, a fost încadrată în grad
accentuat de handicap pentru aceleași afecțiuni.
Apărările
pârâților Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisiei de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului județean Satu
Mare
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a
invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, sub raportul
neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr.
554/2004, solicitând să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, a
arătat că prin Decizia nr. 5309 din 13 decembrie 2010, Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat certificatul
eliberat de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Satu
Mare, cu respectarea strictă a criteriilor aprobate prin Ordinul comun nr. 762
al M.M.F.E.S. și nr. 1992 al Ministerul Sănătății Publice din 2007.
Pârâta Comisia de
Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Satu
Mare a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii ca neîntemeiată,
afirmând că cele două acte contestate sunt eliberate conform prevederilor
legale, respectiv a Legii nr. 448/2006 și a Ordinului M.M.F.E.S. nr. 762/2007
și al Ministerului Sănătății nr. 1992/2007.
Soluția instanței
de fond
Prin Sentința nr. 183
din 30 septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal, a dispus următoarele:
- a respins excepția
inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale;
- a admis acțiunea
formulată de reclamanta C.F. împotriva pârâților Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale, succesor al Autorității Naționale pentru Persoanele cu
Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap - Consiliul Județean Satu
Mare.
- a anulat Decizia
nr. 5309 din 13 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap și Certificatul de încadrare în grad de Handicap
din 21 iulie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap
- Consiliul Județean Satu Mare și a obligat pârâtele la încadrarea reclamantei
în gradul de handicap avut anterior.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
În ceea ce privește
excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, instanța a
respins-o ca nefondată, reținând în considerente faptul că reclamanta a
formulat contestație împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap,
conform prevederilor art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, în urma
soluționării căreia s-a emis Decizia nr. 5309 din 13 decembrie 2010 a Comisiei
Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, context în care,
reclamanta a învestit instanța cu anularea ambelor acte administrative,
potrivit art. 902 alin. (4) din Legea nr. 448/2006.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a reținut că reclamanta a beneficiat de încadrarea în gradul de
handicap accentuat pe perioada 20 iulie 2009 - 21 iulie 2010, ca urmare a
emiterii de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap
Satu Mare a certificatului de încadrare din 20 iulie 2009.
S-a mai reținut că la
data expirării valabilității primului certificat, deși reclamanta suferea de
aceleași afecțiuni, s-a emis un nou certificat, prin care s-a stabilit că
aceasta nu se încadrează în niciun grad de handicap, deși din înscrisurile
medicale depuse la dosar nu rezultă faptul că reclamanta s-a vindecat.
În acest context,
prima instanță a apreciat că încadrarea în gradul de handicap accentuat
reprezintă o acceptare din partea pârâtei a situației reclamantei, care a
produs deja efecte juridice, astfel că, reclamanta beneficiază de principiul
unui drept câștigat.
În condițiile în
care, actele normative invocate de pârâtă la data emiterii ambelor certificate
de încadrare sunt aceleași, iar din actele medicale nu rezultă ca aceasta nu
mai suferă de afecțiunea ce a determinat stabilirea inițială a gradului de
handicap accentuat, prima instanță a ajuns la concluzia că neîncadrarea în grad
de handicap este nelegală.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii Familiei și Protecției
Sociale, care a invocat, în mod generic, prevederile art. 299 - 316 C. proc.
civ. și a susținut că hotărârea instanțe de fond a fost dată cu aplicarea
greșită a legii, deoarece, raportat la afecțiunea principală a
intimatei-reclamante, în speță, neoplasm de col uterin stadiul IB, nu sunt
incidente dispozițiile capitolului 6, pct. II, 1 din Ordinul comun nr. 762 din
31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și
Ministerului Sănătății Publice.
În concluzie, s-a
solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, cu
consecința menținerii valabilității actelor administrative atacate.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,
Curtea îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin certificatul de
încadrare în grad de handicap din 20 iulie 2009 emis de Comisia de Evaluare a
Persoanelor Adulte cu Handicap, intimata-reclamantă C.F. a fost încadrată în grad
accentuat de handicap, ca urmare a afecțiunilor de care aceasta suferă,
atestate de acte medicale certificate.
La data expirării
valabilității acestui certificat, respectiv în anul 2010, Comisia Superioară a
persoanelor cu handicap a emis Decizia nr. 5309/2010, a cărei anulare se
solicită, prin care s-a stabilit că intimata-reclamantă nu se încadrează în
niciun grad de invaliditate.
Din actele medicale
depuse la dosar și necontestate de recurenta-pârâtă rezultă însă că de la data
emiterii primului certificat și până în prezent, starea sănătății
intimatei-reclamante nu numai că nu s-a ameliorat, dar chiar s-a agravat,
aceasta având ca afecțiune principală neoplasm de col uterin stadiul IB.
Cum în intervalul de
1 an ce a trecut de la emiterea primei decizii prin care Comisia de Evaluare a
Persoanelor cu Handicap a stabilit încadrarea între-un grad accentuat de
invaliditate, nu a intervenit nicio modificare cu privire la starea sănătății
sau a diagnosticului pus intimatei-reclamante, înlăturarea din partea aceleiași
comisii a oricărui grad de invaliditate este total nejustificată.
De altfel,
recurentul-pârât nici cu ocazia judecății în fond și nici cu ocazia judecării
recursului nu a făcut vreo probă care să justifice din punct de vedere medical
înlăturarea oricărui grad de handicap în raport de afecțiunile de care în mod
incontestabil suferă intimata-reclamantă.
Așa fiind, în mod
corect, instanța fondului a reținut că în lipsa altor probe medicale, intimata
beneficiază de principiul unui drept câștigat recunoscut prin prima decizie
emisă în anul 2009.
În lipsa oricăror
alte probe care să înlăture cele reținute la data stabilirii unui grad
accentuat de handicap, Curtea constată că intimata-reclamantă este o persoană
cu handicap în raport de prevederile art. 2 din Legea nr. 448/2006, care
definesc persoanele cu handicap ca fiind „acele persoane cărora mediul social,
neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau
asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața
societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și
incluziunii sociale”.
În consecință, în
raport de cele mai sus reținute și în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva
Sentinței nr. 183 din 30 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ