ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1054/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

27 februarie 2008, reclamantul M.I. a solicitat anularea Certificatului de

încadrare în grad de handicap nr. 4651A din 3 decembrie 2007, emis de pârâta

Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul

Consiliului Județean Satu Mare și a Deciziei de încadrare în grad de handicap

nr. 395 din 22 ianuarie 2008, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru

Persoanele cu Handicap, precum și obligarea pârâtelor la emiterea unui nou

certificat de încadrare în grad de handicap, corespunzător gradului de handicap

accentuat (gradul 2) și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 162 din 22 septembrie

2008, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a anulat actele administrative

atacate, dispunând obligarea pârâtelor

să

emită un nou certificat de încadrare a reclamantului în gradul de handicap

accentuat.

Prin Decizia nr. 1250/2009, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, au fost admise recursurile declarate de către pârâte, a

fost casată sentința nr. 162 din 22 septembrie 2008 și a fost trimisă cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea efectuării unei noi expertize

medico - legale, care să estimeze gradul de handicap al reclamantului.

În rejudecare după casare, reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că:

- solicită obligarea pârâtelor la

plata drepturilor bănești constând în diferența dintre suma pe care acesta

trebuia să o încaseze pe anul 2008 pentru gradul de handicap grav, conform

Dispoziției nr. 7403 din 11 decembrie 2009, respectiv suma de 9.048 lei și suma

de bani care i s-a

acordat pentru anul

2008, ca urmare a încadrării la gradul de handicap

mediu prin Dispoziția

nr. 4860 din 11 decembrie 2007, respectiv 360 lei; solicită totodată obligarea

pârâtelor la plata cheltuielilor efectuate cu consultațiile medicale, respectiv

suma de 133 lei, reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale efectuate

la Spitalul Clinic Municipal Timișoara, conform chitanței nr. 08202 din 26

ianuarie 2010 și

a chitanței nr. 10948 din 26

ianuarie 2010, suma de 600 lei reprezentând

contravaloarea

consultațiilor oftalmologice efectuate la

O.E.W.

Cluj Napoca, conform facturii nr. 55 din 9 mai 2008, 7 lei

reprezentând

cheltuieli efectuate cu Prioripost și 91 lei reprezentând cheltuielile

suportate pentru comunicarea rezultatelor expertizei, precum și plata

onorariului de avocat în cuantum de 500 lei, achitat

prin chitanța nr. 21/2009, onorariului de avocat în cuantum de 300 lei

achitat

avocatului L.C., chitanța doveditoare aflându-se la dosar, cheltuieli transport

CFR Satu Mare - Oradea în cuantum de 12.80 lei, cheltuieli transport Oradea -

Satu Mare în cuantum de 36 lei și cheltuieli pentru comunicarea actelor

procesuale către Înalta Curte de Casație și Justiție în cuantum de 16 lei.

Reclamantul a învederat instanței faptul că nu mai susține capătul de acțiune

privind anularea Certificatului de încadrare în

grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 și a Deciziei de încadrare nr.

395 din 22 ianuarie 2008, întrucât între timp a fost emis

Certificatul

de încadrare în grad de handicap nr. 4551 B din 4 decembrie 2008 pentru gradul

de handicap grav și Decizia de încadrare nr. 395 din 22 ianuarie 2008.

Instanța de rejudecare după casare a

dispus efectuarea de către Institutul de Medicină Legală Timișoara a unei

expertize medico-legale în vederea evaluării gradului de handicap al

reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 196/CA/2010

din 26 mai 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea precizată, formulată de reclamantul M.I.,

în contradictoriu cu pârâtele Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu

handicap pentru adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap și Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din

cadrul Consiliului Județean Satu Mare, și a obligat pe pârâte, în solidar, la

plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând diferența dintre drepturile

de asistență socială aferente unui grad de handicap accentuat și cele aferente

gradului de handicap mediu, pe perioada 1 ianuarie 2008 - 01 ianuarie 2009 și

la plata sumei de 831 lei reprezentând contravaloarea consultațiilor medicale,

precum și la plata către reclamant a sumei de 864,8 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Certificatul

de încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007,

emis de pârâta Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Satu Mare

a fost stabilit gradul de handicap „mediu" al reclamantului, corespunzător

gradului 3.

Din înscrisurile de la dosar (filele

196 - 202) rezultă faptul că începând cu anul 2002, reclamantului i s-a

stabilit gradul de handicap „accentuat" ca urmare a afecțiunilor

oftalmologice de care suferă, fiind emise în acest sens certificate de

încadrare în grad de handicap pentru anii 2002 - 2007.

Prin emiterea Certificatului de

încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 și a Deciziei de

încadrare nr. 395 din 22 ianuarie 2008, reclamantul a

suferit un prejudiciu constând în faptul că acesta nu a mai beneficiat

pe anul 2008 de

drepturile de asistență socială la care ar fi avut

dreptul dacă i se păstra gradul de handicap accentuat.

Totodată din actele medicale depuse la

dosar, eliberate de către medici specialiști, atât anterior formulării

prezentei acțiuni, cât și pe parcursul derulării procesului, rezultă faptul că

starea sănătății reclamantului nu s-a modificat în această perioadă, aspect

care nu justifică emiterea certificatului de încadrare corespunzător gradului

de handicap mediu.

Apărarea pârâtelor în sensul că la

modificarea gradului de handicap a stat foaia de observație nr. 482421 din 19

noiembrie 2007, respectiv criteriile stabilite prin Ordinul M.S.F. nr. 726/2002,

este neîntemeiată.

Astfel, la emiterea certificatelor

anterioare de încadrare în grad de handicap au fost avute în vedere

adeverințele medicale eliberate de același medic specialist oftalmolog (filele

76, 82), iar foaia de observație invocată de către pârâte în apărare (fila 70)

nu evidențiază aspecte de natură a determina modificarea gradului de handicap

al reclamantului din accentuat, stabilit pentru perioada 2002 - 2007, în gradul

de handicap mediu, stabilit prin Certificatul nr. 4651 A din 3 decembrie 2007.

Faptul că nu a intervenit o ameliorare

a situației reclamantului, de natură a determina recalificarea gradului de

handicap din accentuat în mediu, o dovedește și emiterea certificatului de

încadrare nr. 4551 B.

Criteriile stabilite prin Ordinul

M.S.F. nr. 726/2002 erau în vigoare și la momentul emiterii certificatelor

anterioare de încadrare în grad de handicap și au fost avute în vedere la

emiterea acestora și în condițiile în care nu a intervenit nici o modificare a

stării de sănătate a reclamantului, aceleași criterii prevăzute de Ordinul

M.S.F. nr. 726/2002 trebuia să conducă la stabilirea aceluiași grad de

handicap.

Raportul de

expertiză medico legală efectuat în cauză a concluzionat că, în baza

criteriilor medico - psihosociale

2007, valabile în prezent, reclamantul se încadrează în gradul de handicap grav

(gradul 1), iar în baza Criteriilor din 2002 (valabile până la 27 decembrie

2007), valorile acuității vizuale consemnate în Decizia asupra capacității de

muncă nr. 1815/2007 corespund unui handicap accentuat (gradul 2), ceea ce

demonstrează încă o dată că, prin Certificatul de încadrare în grad de handicap

emis la 3 decembrie 2007, s-a stabilit în mod neîntemeiat gradul de handicap

mediu al reclamantului, în loc de gradul de handicap accentuat la care era

încadrabil acesta.

Față de aceste aspecte, instanța a

reținut că reclamantul a fost prejudiciat pe perioada 1 ianuarie 2008 - 1

ianuarie 2009, respectiv perioada în care a produs efectele certificatul de

încadrare emis la 3 decembrie 2007 și decizia prin care s-a respins contestația

formulată de reclamant, ca urmare a faptului că în această perioadă nu a

beneficiat de drepturile de asistență socială aferente gradului de handicap

accentuat, ci de drepturile aferente gradului de handicap mediu.

De asemenea, instanța a constatat că,

urmare a emiterii celor două acte contestate, reclamantul a fost nevoit să

recurgă la efectuarea unor noi consultații oftalmologice, în vederea dovedirii

faptului că acesta este încadrabil în gradul de handicap accentuat, situație în

care reclamantul este îndreptățit și la despăgubiri în acest sens, reprezentând

contravaloarea consultațiilor medicale.

3.

Cererea de

recurs

Împotriva sentinței civile nr. 196/CA/2010

din 26 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comisia superioară de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap, invocând motivul prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Prin criticile din recurs,

recurenta-pârâtă susține, în esență, că probele constând în investigații

medicale efectuate în decursul a 3 ani de la data emiterii actelor contestate

nu au relevanță asupra stării de sănătate din trecut a reclamantului și că

administrarea probei cu expertiza medico-legală dispusă de către instanță este

nelegală în raport cu dispozițiile art. 26 din Ordinul ministrului justiției și

ministrului sănătății și familiei nr. 1134/255/2000 care enumără strict

cazurile în care se poate efectua constatarea/expertiza medico-legală.

Susține recurenta-pârâtă că

expertizele medico-legale se efectuează după o metodologie distinctă de Ordinul

ministrului sănătății și familiei nr. 726/2002 incident în materia încadrării

în grad de handicap și că instanța nu a analizat probele concludente care

atestă că reclamantul prezintă o deficiență vizuală medie, care a determinat

încadrarea în gradul mediu de handicap.

Totodată, recurenta-pârâtă critică

soluția instanței de fond referitoare la obligarea pârâtelor la plata

investigațiilor medicale efectuate de intimatul-reclamant în anii 2008 și

2010

referitoare la constatarea situației

medicale din anul 2007, precum și faptul că dispozitivul sentinței atacate nu

se referă la valabilitatea actelor administrative contestate.

4.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând cauza

prin prisma criticilor din recurs, care se circumscriu motivului

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., precum și în raport cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în

continuare.

Prin acțiunea introductivă,

reclamantul a solicitat anularea Certificatului de

încadrare în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007 emis de

pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul

Consiliului Județean Satu Mare și a Deciziei de încadrare în grad de handicap

nr. 395 din 22 ianuarie 2008, emisă de

pârâta Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap.

Având în vedere precizarea de acțiune

formulată de intimatul-reclamant cu ocazia rejudecării cauzei la Curtea de

apel, ca urmare a Deciziei nr. 1250/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Curtea de apel în

mod corect, cu respectarea principiului disponibilității, nu s-a pronunțat,

prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, în privința anulării

actelor administrative inițial contestate de către reclamant.

Astfel fiind, Curtea de apel s-a

pronunțat numai în ceea ce privește capetele de cerere formulate de reclamant

referitoare la: (1) plata drepturilor bănești constând în diferența dintre suma

pe care acesta trebuia să o încaseze pe anul 2008 pentru gradul de handicap

grav, conform Dispoziției nr. 7403 din 11 decembrie 2009, respectiv suma de

9.048 lei și suma de bani care i s-a acordat pentru anul 2008, ca urmare a

încadrării la gradul de handicap mediu prin Dispoziția nr. 4860 din 11 decembrie

2007, respectiv 360 lei; (2) plata cheltuielilor efectuate cu consultațiile

medicale în anii 2008 și 2010, a onorariului de avocat și a cheltuielilor de

transport.

In ceea ce privește proba cu expertiză

medico-legală dispusă de Curtea de apel, legalitatea dispunerii acesteia nu

poate fi pusă în discuție, în raport cu dispozițiile art. 297 alin. (1) teza

finală C. proc. civ. aplicabile în virtutea normei de trimitere de la art. 316 C.

proc. civ., în condițiile în care, prin Decizia nr. 1250 din 5 martie 2009, Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a

trimis cauza spre rejudecare tocmai pentru ca instanța de rejudecare să dispună

administrarea unei expertize medico-legale pentru estimarea gradului de

handicap al reclamantului.

Pe fondul cauzei, în raport cu

concluziile raportului de expertiză medicală întocmit de prof. dr. I.Z. și dr. M.M.,

rezultă că, potrivit Criteriilor din 2002, valabile până la 27 decembrie 2007,

intimatul-reclamant se încadrează în gradul de handicap accentuat, iar potrivit

Criteriilor medico-psiho-sociale valabile ulterior datei de 27 decembrie 2007,

intimatul-reclamant se încadrează în gradul

I

handicap grav, această împrejurare fiind confirmată

inclusiv de Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 4551B din 04

decembrie 2008 (fila 66 la dosarul de rejudecare).

Faptul că în mod eronat

intimatul-reclamant a fost încadrat prin actele contestate în gradul de

handicap mediu este dovedită și de faptul că, prin certificatele emise în 2003

(fila 200 la dosarul de rejudecare), 2004 (fila 199 la dosarul de rejudecare),

2005 (filele 197-198 la dosarul de rejudecare), M.I. a fost încadrat în gradul

accentuat de handicap. Astfel fiind, dacă până în anul 2007 și începând cu anul

2009, aceeași persoană a fost încadrată în grad accentuat sau grav de handicap,

în anul 2008 apare ca fiind nejustificată încadrarea sa în grad mediu de

handicap.

In acest sens, sunt corecte

constatările instanței de rejudecare în sensul că prin Certificatul de încadrare

în grad de handicap nr. 4651 A din 3 decembrie 2007, emis de pârâta Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului

Județean Satu Mare, și prin Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 395

din 22 ianuarie 2008, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru

Persoanele cu Handicap, s-a stabilit în mod neîntemeiat gradul de handicap

mediu al reclamantului, în loc de gradul de handicap accentuat la care era

încadrabil acesta.

Prin faptul că intimatul-reclamant a

efectuat investigații medicale, ulterior

emiterii

actelor administrative contestate, cu scopul de a dovedi încadrarea sa în

gradul

de handicap grav, acesta a uzat de mijloacele procedurale pentru

a face dovada eronatei sale încadrări pentru anul 2008 în gradul mediu de

handicap, astfel că susținerile recurentei-pârâte referitoare la lipsa de

relevanță a documentelor medicale depuse în probațiune sunt lipsite de suport

real.

În raport cu principiul

disponibilității care guvernează procesul civil, față de precizarea de acțiune

formulată de reclamant, Curtea de apel în mod corect, ca urmare a constatării

eronatei încadrări a intimatului-reclamant în grad de handicap prin actele

administrative contestate, a obligat pe pârâte la plata către reclamant a

despăgubirilor reprezentând diferența dintre drepturile de asistență socială

aferente unui grad de handicap accentuat și cele aferente gradului de handicap

mediu, pe perioada 01 ianuarie 2008-01 ianuarie 2009.

Totodată, având în vedere faptul că

intimatul-reclamant a efectuat investigațiile medicale pentru a dovedi

încadrarea sa eronată prin cele două acte administrative

contestate, față de soluția instanței de fond, în

raport cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

în mod corect pârâtele au

fost obligate, în solidar, la plata către M.I. a sumei de 831 lei reprezentând

contravaloarea consultațiilor medicale, precum și a sumei de 864,8 lei, cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru considerentele expuse,

constatând că sentința pronunțată de Curtea de

apel este legală și temeinică, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea

nr. 554/2004 și art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de Comisia superioară de evaluare a

persoanelor cu handicap.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Comisia

superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți împotriva

sentinței civile nr. 196/CA/2010 din 26 mai 2010 a Curții de Apel Oradea, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

22 februarie 2011.