ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 11/2012

Prin Sentința civilă nr. 67 din 11 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 913/35/2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de T.E. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, Comisia superioară de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți și Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Satu Mare și, în consecință, a dispus anularea, în întregime, a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 și a obligat pârâtele la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilității de care suferă reclamanta.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 13 septembrie 2010 reclamanta a solicitat anularea în întregime a certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438 D din 19 aprilie 2010, ca fiind nelegal și netemeinic și pe cale de consecință obligarea pârâtelor la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilității de care suferă reclamanta, cu cheltuieli de judecată. În motivare s-a arătat că normele legislative invocate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap erau în vigoare încă din anul 2007 și că în anul 2009 reclamanta întrunea criteriile de încadrare în gradul de handicap corespunzător, astfel cum rezultă din certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1780C din 15 aprilie 2009, care a fost valabil timp de un an de la data emiterii și prin care se stabilea că reclamanta suferă de o deficiență funcțională accentuată.

Starea sa de sănătate nu s-a ameliorat de la emiterea acestui certificat nr. 1780C/2009 și nu poate presta activități fizice care cer un minim efort. Prin emiterea certificatului contestat au fost încălcate prevederile constituționale privitoare la protecția persoanelor cu handicap. În drept, art. 2 din Legea nr. 448/ 2006, Constituția României. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 11 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Muncii a arătat că reclamanta lucrează ca și asistentă medicală, conform adeverinței nr. 371/2009 și că nu are recidive la tumora operată, nejustificând încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap în raport de cerințele prevăzute de Ordinul comun nr. 762 al MMFES și 1992 al MSP din 2007. În drept, disp.

art. 115-118 Cod de procedură civilă, Legea nr. 554/ 2004, Ordinul comun nr. 762 al MMFES și 1992 al MSP din 2007. Examinând cauza prin prisma înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, instanța a constatat că acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată. Conform disp. art. 2 din Legea nr. 448/2006 „persoanele cu handicap sunt acele persoane cărora mediul social, neadaptat deficiențelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale și/sau asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu șanse egale la viața societății, necesitând măsuri de protecție în sprijinul integrării și incluziunii sociale”.

În speță, reclamanta a beneficiat de încadrarea în gradul de handicap accentuat pe perioada 15 aprilie 2009 – 15 aprilie 2010 ca urmare a emiterii de către pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Satu Mare a certificatului de încadrare nr. 1780C din 15 aprilie 2009, situație în care această încadrare în gradul de handicap accentuat reprezintă o acceptare din partea pârâtei a acestei împrejurări și care a produs deja efecte juridice. Prin urmare este vorba de un drept câștigat, iar neîncadrarea în grad de handicap în situația în care actele normative invocate de pârâtă (Ordinul comun nr. 762 al MMFES și 1992 al MSP din 2007) erau în vigoare și la momentul emiterii primului certificat de încadrare și în situația în care din actele medicale nu rezultă că reclamanta nu mai suferă de afecțiunea ce a determinat stabilirea inițială a gradului de handicap accentuat, este nelegală.

Conform disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Pentru aceste considerente, în baza art. 18 din Legea nr. 554/ 2004 a fost admisă ca întemeiată acțiunea formulată de reclamantă, a fost anulat în întregime certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 și au fost obligate pârâtele la eliberarea unei decizii de încadrare în gradul de handicap corespunzător dizabilității de care suferă reclamanta, fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind dovedite.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, următoarele: Deficiența accentuată sau gravă, respectiv încadrarea în gradul accentuat sau grav de handicap se apreciază în funcție de apariția recidivelor loco - regionale sau determinărilor la distanță potrivit criteriilor prevăzute de capitolul 6, subcapitolul II, Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor urogenitale, pct. 2 din Ordinul comun nr. 762 al MMFES și 1992 al MSP din 2007. Astfel, rezultă indubitabil că, în lipsa recidivelor la tumora mamară operată, intimata reclamantă nu justifică încadrarea în grad accentuat sau grav de handicap, în raport de documentele medicale existente la dosarul cauzei.

Recursul este fondat. Reclamanta T.E. a formulat cererea de chemare în judecată direct la instanța de judecată fără ca anterior să parcurgă procedura administrativă prealabilă de contestare a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 1438D din 19 aprilie 2010 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Satu Mare, condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 87- 902 din Legea nr. 448/2006. Art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reglementează o procedură extrajudiciară cu caracter obligatoriu, în cadrul căreia persoana care se consideră vătămată într-un drept al său/într-un interes legitim (protejat de lege), printr-un act administrativ de autoritate, trebuie să solicite autorității emitente revocarea actului.

O astfel de procedură este reglementată în art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, act normativ în baza căruia a fost emis certificatul contestat în prezenta cauză de reclamantă. Textul legal precitat stipulează că certificatele, cum este cel atacat de reclamantă, se contestă în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, la Comisia superioară de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, care soluționează contestațiile prin decizii. Decizia emisă de Comisia superioară se atacă la instanța de judecată în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum se prevede în art. 90 2 alin. (4) al Legii nr. 448/2006.

După cum se poate observa, reclamanta T.E. a promovat acțiunea în contencios administrativ direct la instanța de judecată fără a parcurge procedura prealabilă obligatorie, prevăzută de dispozițiile legale precitate din Legea nr. 448/2006, astfel că prima instanță, admițând cererea de chemare în judecată, a pronunțat o hotărâre nelegală deoarece aceasta trebuia respinsă fără a intra în cercetarea fondului, consecință a nerespectării prevederilor legale amintite, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de pârât. Față de cele ce preced, Înalta Curte, potrivit art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și va modifica hotărârea atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei T.E.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței civile nr. 67/CA din 11 martie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei T.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2012. Procesat de GGC - DG