ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2614/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Consiliul Județean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, a solicitat anularea Deciziei nr. 2054 din 28.02 2011 de încadrare în grad de handicap emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și încadrarea în gradul de handicap corespunzător.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a fost încadrată în grad de handicap din anul 1993 și a beneficiat de pensie de handicap. În anul 2004, i s-a emis certificatul de încadrare în grad de handicap permanent nr. 1139 din 10 februarie 2004 de către Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, în care s-a stabilit că are deficiență funcțională accentuată, corespunzătoare gradului II, și un handicap fizic locomotor de gradul I, în condițiile în care și-a pierdut capacitatea de muncă și capacitatea de autoservire. Reclamanta precizează că a fost diagnosticată cu coxartroză bilaterală în ultimul stadiu, anchiloză coxofemurală, alături de tasarea unor vertebre din coloana vertebrală, diagnostic ce se încadrează în criteriile prevăzute de Ordinul M.S.F.

nr. 726/2002. Cu toate acestea, Comisia de Examinare a Persoanelor cu Handicap, prin Decizia nr. 81036 din 16 decembrie 2010, a stabilit că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762/1998/2007 al M.M.F.P.S. și M.S.P. Reclamanta susține că a formulat contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, ce a fost respinsă prin decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011. Pârâții au formulat întâmpinări în cauză: Pârâtul Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu este emitentul actelor administrative a căror anulare se solicit în cauza de față.

Pe fondul acțiunii, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca netemeinică și nelegală, întrucât debutul bolii reclamantei a avut loc la maturitate, iar pentru aceasta nu poate avea acces la protecția specială prevăzută pentru persoanele cu handicap. Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale pentru Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, și a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În subsidiar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei netemeinică și nelegală, deoarece partea nu îndeplinește condițiile prevăzute de Ordinul nr. 762/1998/2007 al M.M.F.P.S.

și M.S.P pentru a putea fi încadrată în grad de handicap. La termenul de judecată din data de 17 iunie 2011, instanța a respins excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap. Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 152 din 01 iulie 2011, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.F., a anulat Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 de încadrare în grad de handicap emisă de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și a dispus reîncadrarea reclamantei în grad de handicap.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că, prin decizia atacată în cauză, a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de pârâtul Consiliul județean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, certificat prin care s-a reținut că partea nu poate beneficia de grad de handicap, deoarece nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1998/2007. Curtea de apel a apreciat că decizia aflată în discuție nu este motivată, întrucât nu este decât un formular tipizat care preia integral cuprinsul actului administrativ contestat, fără să analizeze motivele de nelegalitate invocate de parte.

În plus, instanța de fond a reținut faptul că, în anul 2004, reclamanta avea gradul de handicap accentuat, nerevizuibil, pe baza actelor medicale din care rezulta că aceasta avea afecțiuni ce degenerează în timp și a criteriilor prevăzute de Ordinul nr. 726/2002 al M.S.F., în vigoare la acea dată. În altă ordine de idei, prima instanță a considerat că Ordinele nr. 762/1998/2007 ale M.M.F.P.S. și M.S.P. restrâng sfera de aplicare a art. 2 și art. 3 din Legea nr. 448/2006 și determină încălcarea principiilor de bază care guvernează protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. În concret, instanța a subliniat faptul că în normele legale anterior individualizate nu se prevede faptul că adulții sunt persoane cu handicap doar dacă boala de care suferă este congenitală sau contractată precoce.

Ca atare, prima instanță a concluzionat în sensul că decizia dedusă judecății este nelegală. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap și Consiliului Județean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap care au solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei B.F. Întrucât în cererile de recurs au fost formulate motive de recurs comune, instanța de control judiciar va proceda la prezentarea și la analizarea acestora în mod grupat. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenții au susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurenți următoarele critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată: Soluția pronunțată de prima instanță cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile este nelegală, întrucât art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată, prevede obligativitatea parcurgerii acesteia, ca condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune. Prima instanță a analizat nelegalitatea Ordinelor nr. 762/2006 și nr. 1998/2007 ale M.M.F.P.S. și M.S.P. în condițiile în care nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.

Actul administrativ dedus judecății a fost emis cu respectarea criteriilor aprobate prin cele două ordine anterior individualizate. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că recursurile sunt fondate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În primul rând, instanța de control judiciar apreciază că sunt incidente în speța de față prevederile art. 13 din H.G. nr. 430/2008 ce reglementează în mod explicit procedura de contestare administrativă și jurisdicțională în această materie și nu cele ale art. 7 din Legea nr. 554/2004, modificată. Potrivit acestei dispoziții normative: „certificatele de încadrare în grad de handicap și certificatele de orientare profesională pot fi contestate, potrivit art. 13 alin. (4) din O.U.G.

nr. 14/2003, în maximum 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap; contestațiile se soluționează prin decizii emise de Comisia Superioară, în termen de 45 de zile lucrătoare de la data înregistrării; deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; cererile adresate instanței de contencios administrativ sunt scutite de taxa judiciară de timbru. În cauza de față, prin Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a fost soluționată contestația formulată de intimata B.F.

împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Bihor. Ca atare, soluția pronunțată de prima instanță pe excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile este legală, întrucât aceasta a fost îndeplinită prin formularea de către intimata-reclamantă a contestației la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. În al doilea rând, Înalta Curte apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut că actul administrativ contestat în cauză este nemotivat, întrucât în cuprinsul acestuia nu se indică criteriile legale pe care intimata-reclamantă nu le îndeplinește pentru a putea beneficia de încadrarea în gradul de handicap corespunzător.

Dispozițiile art. 902 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 prevăd că modelul deciziilor prevăzute la alin. 2 se aprobă prin Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei Superioare. În speță, în decizia contestată se menționează în mod expres faptul că intimata-reclamantă nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale, aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și prin Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P. (a se vedea fila 5 dosar fond). În al treilea rând, Înalta Curte reține că este fondată critica recurenților, în sensul că prima instanță a analizat nelegalitatea Ordinelor nr. 762/2007 și nr. 1998/2007 ale M.M.F.P.S. și M.S.P. în condițiile în care nu a fost investită cu un asemenea capăt de cerere.

Mai mult decât atât, judecătorul fondului nu a urmat procedura reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, și nu a pus în discuția părților excepția de nelegalitate în ceea ce privește ordinele aflate în discuție. În al patrulea rând, Înalta Curte apreciază că Decizia nr. 2054 din 28 februarie 2011 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap este legală, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare. Temeiul de drept al actului administrativ anterior individualizat este Ordinul comun al M.M.F.E.S. și M.S.P.

nr. 762/1992/2007 – capitolul 7 art 1 alin. (1) care a intrat în vigoare la data de 27 decembrie 2007. Conform criteriilor stabilite prin acest ordin, afecțiunile osteo-articulare se încadrează în grad de handicap numai în cazul în care sunt congenitale sau contractate precoce, respectiv în copilărie sau adolescență. În mod corect autoritățile recurente au decis că afecțiunile de care suferă intimata – coxartroză bilaterală, anchiloza coxofemurală, nu o îndreptățesc pe aceasta la acordarea gradului de handicap, întrucât nu sunt congenitale și nici nu au fost contractate precoce. Din actele medicale existente la dosar, rezultă faptul că boala intimatei a debutat la vârsta de 57 ani, motiv pentru care, prin certificatul nr. 81036 din 16 decembrie 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor, nu i s-a mai acordat gradul de handicap.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va admite recursurile, va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și de Consiliul Județean Bihor – Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap, împotriva sentinței nr. 152/CA/2011 din 1 iulie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 mai 2012.