ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Instanța de fond 1.Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta T.E. a solicitat anularea deciziei nr. 9488 din 22 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H. și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 17 iunie 2010 emis de C.J. Bihor, C.E.P.A.H. și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie prin care să fie încadrată în gradul de handicap, conform diagnosticului pe care îl are. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că suferă de mulți ani de o boală cronică - gonartroză bilaterală cu genuvarum, coxartroză bilaterală std.

IV decompensată algic și funcțional, boală ce provoacă handicap fizic locomotor accentuat, starea de handicap fiindu-i recunoscută inițial în anul 2000 și reîncadrată în anul 2006, conform certificatului nr. 26386 din 29 martie 2006, la acea dată beneficiind de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap accentuat - permanent. Reclamanta a mai arătat că în anul 2010 Comisia de Evaluare i-a solicitat a se prezenta pentru reevaluare și, deși boala sa este reală și evolutivă, comisia i-a revizuit dosarului, fiind anulate drepturile care i se cuveneau ca persoană cu handicap, emițându-se certificatul din 17 iunie 2010, cu motivația că boala nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate de Ordinul nr. 762/1992/2007 al M.M.F.E.S.

și M.P.S., deși în mod evident certificatul emis în 2006 era permanent și, ca urmare, nu putea fi supus unei revizuiri din motive de clasificare. Împotriva acestei decizii nelegale și abuzive, reclamanta a formulat în termenul legal contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 9488 a Comisiei Superioare. Reclamanta a arătat că recalificarea gradului de handicap din accentuat în inexistent îi încalcă drepturile de persoană cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006 și legislația europeană în materia interzicerii discriminării și a protecției persanelor cu handicap, astfel că solicită admiterea acțiunii, cu anularea actelor contestate și obligarea pârâtelor la recunoașterea calității sale de persoană cu handicap accentuat.

Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a ordinului, acesta contravenind Legii nr. 448/2006, dar și excepția de neconstituționalitate, fiind vorba în mod evident de o discriminare între persoanele cu handicap congenital cărora li se acordă drepturile și cele cu handicap dobândit, cărora li se refuză acest drept. De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta Comisia Superioară are calitate procesuală pasivă, fiind emitenta uneia dintre deciziile atacate și trebuie să fie chemată în judecată ca pârâtă, că speța în cauză trebuie să se judece în contradictoriu cu autoritatea ierarhic superioară, solicitând, în acest sens, introducerea în cauză a M.M.F.P.S. 2. Apărările pârâtului M.M.F.P.S. Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.M.F.P.S.

a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, sub raportul neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, solicitând să fie respinsă acțiunea ca inadmisibilă. Pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală, iar pe cale de consecință, menținerea Certificatului C.E.P.A.H. Bihor nr. 7683 din 17 iunie 2010 și a Deciziei Comisiei Superioare nr. 9488 din 22 decembrie 2010 de neîncadrare în grad de handicap. 3.Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 125/CA/2011/PI din 30 mai 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele: - a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul M.M.F.P.S.

București; - a admis acțiunea formulată de reclamanta T.E. împotriva pârâților C.S.E.P.A.H. și C.E.P.A.H. – C.J. Bihor și M.M.F.P.S.; - a anulat Decizia nr. 9488 din 22 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H. și certificatul de încadrare în grad de handicap din 17 iunie 2010 emis de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor; - a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 4,3 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul M.M.F.P.S. București, instanța a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că față de emiterea de către C.E.P.A.H.

de pe lângă C.J. Bihor a certificatului de încadrare în grad de handicap din 12 iunie 2010, contestat de reclamantă, nu mai era necesară reluarea procedurii prealabile. Astfel, instanța a reținut că față de împrejurarea că actul inițial (certificatul de încadrare în grad de handicap) a fost atacat în cadrul procedurii prealabile la organul ierarhic superior, cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate, decizia organului ierarhic superior, respectiv a C.S.E.P.A.H., neimpunându-se a fi din nou atacată, calea procedurii prealabile, această condiție fiind excesivă. Pe fondul cauzei, instanța a reținut următoarele: Prin Decizia de încadrare în grad de handicap din 22 decembrie 2010, emisă de C.S.E.P.A.H., s-a stabilit că reclamanta T.E.

nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.P.S. Din actele de la dosar rezultă că, reclamanta suferă de mulți ani de o boală cronică - gonartroză bilaterală cu genuvarum, coxartroză bilaterală std. IV decompensată algic și funcțional, boală ce provoacă handicap fizic locomotor accentuat. Starea de handicap i-a fost recunoscută inițial în anul 2000 și reîncadrată în anul 2006, conform certificatului din 29 martie 2006, beneficiind de la acea dată de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap accentuat - permanent.

Instanța de fond a constatat că, în speță, certificatul din 29 martie 2006, prin care reclamanta a fost încadrată în grad de handicap accentuat - permanent, nu a fost anulat, astfel că procedura de reevaluare nu a fost respectată, precum și faptul că, fără a se dispune reevaluarea și fără a se dispune de către comisia superioară anularea certificatului anterior, act ce avea un caracter permanent și nu putea fi supus revizuirii, Comisia județeană a emis un nou certificat, prin care reclamantei nu i s-a mai acordat nici un grad de handicap, deși situația sa medicală era aceeași, starea de boală fiind evolutivă.

Pe de altă parte, având în vedere faptul că încadrarea reclamantei în grad de handicap a avut loc în anul 2006, după criteriile în vigoare la acel moment, instanța a apreciat că Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.P.S nu se aplică retroactiv, cu atât mai mult cu cât situația medicală a reclamantei a rămas aceeași, boala fiind evolutivă, iar simplul motiv al retragerii drepturilor este acela că ulterior primirii acestei încadrări s-au modificat criteriile, prin introducerea unui nou criteriu, respectiv necesitatea ca boala să fie înnăscută sau dobândită în copilărie. În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, instanța a admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 9488 din 22 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H.

și certificatul de încadrare în grad de handicap din 17 iunie 2010 emis de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor. În baza prevederilor art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 4,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. II. Instanța de recurs 1.Criticile pârâtelor Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele M.M.F.P.S. pentru A.N.P.H. și C.J. Bihor, care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ. Au arătat recurentele că certificatul din 17 iunie 2010 contestat de intimată s-a întemeiat pe alte criterii decât cel emis în 2006, respectiv pe Ordinul Comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.Ș.

și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P. S-a susținut că s-a aplicat greșit procedura de reevaluare a persoanelor adulte cu handicap, intrată în vigoare la 26 noiembrie 2010 prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1506/2010 unei situații de fapt anterioare, ceea ce este nelegal, afecțiunile degenerative locomotorii de care suferă intimata neputând fi încadrate în grad de handicap, potrivit criteriilor aprobate prin Ordinele menționate anterior. Recurentul M.M.F.P.S. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare, care este o structură în cadrul Ministerului, fără personalitate juridică. S-a solicitat admiterea recursurilor și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

2. Apărările intimatei Intimata - reclamantă T.E. a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Criticile recurentelor pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind aplicarea greșită a legii. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a C.S.E.P.H.

invocată de recurentul - pârât M.M.F.P.S. pe motiv că aceasta nu are personalitate juridică, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în litigiile de contencios administrativ, neavând relevanță acest aspect, ci capacitatea de a emite acte administrative în regim de putere publică, pe care Comisia pârâtă o are. Se constată că intimata - reclamantă T.E. suferă de mult timp de o boală cronică: gonartroză bilaterală cu genuvarum, coxatroză bilaterală std. IV decompensată algic și funcțional, boală care i-a provocat un handicap fizic locomotor accentuat, recunoscut prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 11 aprilie 2005 eliberat de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul C.J.

Bihor - fila 31 și din 16 martie 2006 (fila 36 dosar fond) acesta din urmă având menționat la rubrica „valabilitate” ca fiind „permanent”. Potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale „Nu sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care: a) prezintă invalidități care afectează ireversibil capacitatea de muncă; b) au împlinit vârstele prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă”… Intimata - reclamantă, în vârstă de 75 ani îndeplinea condițiile legale pentru a nu mai fi supusă revizuirii medicale și totuși aceeași comisie a chemat-o la o reevaluare și i-a eliberat certificatul din 17 iunie 2010 prin care s-a atestat că intimata „nu se încadrează în grad de handicap” motivându-se că „nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007 al M.M.F.E.Ș.

și al M.S.P.”. Contestația intimatei a fost respinsă prin Decizia nr. 9488 din 22 decembrie 2010 a C.S.E.P.H. - fila 6 dosar fond. Autoritățile pârâte au procedat, în concluzie, la revizuirea medicală a intimatei contrar legii și la modificarea unui certificat de încadrare în grad handicap, deși acesta a fost emis cu valabilitate „permanentă”. Criteriile medico-psihosociale invocate de recurente, aprobate prin Ordinele comune nr. 792/2007 M.M.F.E.S. și nr. 1992/2007 M.P.S. nu puteau fi aplicate pentru reevaluarea unui diagnostic și a încadrării într-un grad de handicap făcută printr-un certificat nerevizuibil, eliberat de autoritatea competentă, conform legii în vigoare la data emiterii acestuia.

De altfel, pe parcursul soluționării cauzei intimata a suferit alte trei operații, afecțiunea sa fiind degenerativă, astfel că modificarea operată de recurente în actele medicale ale intimatei, prin nerecunoașterea încadrării în grad de handicap și anularea drepturilor legal câștigate de aceasta nu corespunde realității, întrucât starea de sănătate a intimatei s-a agravat în raport cu cea avută la data eliberării certificatului de încadrare în gradul II de handicap accentuat, nerevizuibil - 16 martie 2006 (fila 7 dosar fond). Interpretarea legii trebuie făcută nu numai in litera, dar și în spiritul ei, deoarece atunci când și-a asumat obligația de a acorda asistență socială și unele facilități persoanelor care suferă de afecțiuni ce pot fi încadrate într-un grad de handicap, aplicarea legii trebuie făcută în scopul de a produce efectele dorite de legiuitor și nu de a limita sau exclude de la beneficiul acesteia persoanele îndreptățite.

4. Soluția instanței de recurs Constatând că s-a aplicat corect legea la soluționarea cauzei și că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 alin. (9) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile pârâtelor ca nefondate. În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenții la plata către intimata - reclamantă T.E. a sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor și de M.M.F.P.S., împotriva sentinței nr. 125/CA/2011/PI din 30 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Obligă recurenții la plata către intimata - reclamantă T.E. a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.