ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1484/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

1.Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea formulată, reclamanta T.E. a

solicitat anularea deciziei nr. 9488 din 22 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H.

și a certificatului de încadrare în grad de handicap din 17 iunie 2010 emis de

C.J. Bihor, C.E.P.A.H. și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie prin care

să fie încadrată în gradul de handicap, conform diagnosticului pe care îl are.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că suferă de mulți ani de o boală cronică -

gonartroză bilaterală cu genuvarum, coxartroză bilaterală std. IV decompensată

algic și funcțional, boală ce provoacă handicap fizic locomotor accentuat,

starea de handicap fiindu-i recunoscută inițial în anul 2000 și reîncadrată în

anul 2006, conform certificatului nr. 26386 din 29 martie 2006, la acea dată

beneficiind de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de

handicap accentuat - permanent.

Reclamanta a mai

arătat că în anul 2010 Comisia de Evaluare i-a solicitat a se prezenta pentru

reevaluare și, deși boala sa este reală și evolutivă, comisia i-a revizuit

dosarului, fiind anulate drepturile care i se cuveneau ca persoană cu handicap,

emițându-se certificatul din 17 iunie 2010, cu motivația că boala nu se

încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate de Ordinul nr. 762/1992/2007

al M.M.F.E.S. și M.P.S., deși în mod evident certificatul emis în 2006 era

permanent și, ca urmare, nu putea fi supus unei revizuiri din motive de

clasificare.

Împotriva acestei

decizii nelegale și abuzive, reclamanta a formulat în termenul legal

contestație, care a fost respinsă prin decizia nr. 9488 a Comisiei Superioare.

Reclamanta a arătat

că recalificarea gradului de handicap din accentuat în inexistent îi încalcă

drepturile de persoană cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006 și

legislația europeană în materia interzicerii discriminării și a protecției

persanelor cu handicap, astfel că solicită admiterea acțiunii, cu anularea

actelor contestate și obligarea pârâtelor la recunoașterea calității sale de

persoană cu handicap accentuat.

Reclamanta a invocat

excepția de nelegalitate a ordinului, acesta contravenind Legii nr. 448/2006,

dar și excepția de neconstituționalitate, fiind vorba în mod evident de o

discriminare între persoanele cu handicap congenital cărora li se acordă

drepturile și cele cu handicap dobândit, cărora li se refuză acest drept.

De asemenea, reclamanta a arătat că pârâta Comisia

Superioară are calitate procesuală pasivă, fiind emitenta uneia dintre

deciziile atacate și trebuie să fie chemată în judecată ca pârâtă, că speța în

cauză trebuie să se judece în contradictoriu cu autoritatea ierarhic

superioară, solicitând, în acest sens, introducerea în cauză a M.M.F.P.S.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul M.M.F.P.S. a invocat excepția

inadmisibilității cererii de chemare în judecată, sub raportul neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art.

13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, solicitând să fie respinsă acțiunea ca

inadmisibilă.

Pe

fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și nelegală,

iar pe cale de consecință, menținerea Certificatului C.E.P.A.H. Bihor nr. 7683

din 17 iunie 2010 și a Deciziei Comisiei Superioare nr. 9488 din 22 decembrie 2010

de neîncadrare în grad de handicap.

3.Soluția instanței

de fond

Prin sentința nr. 125/CA/2011/PI

din 30 mai 2011 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul M.M.F.P.S. București;

- a admis acțiunea

formulată de reclamanta T.E. împotriva pârâților C.S.E.P.A.H. și C.E.P.A.H. – C.J.

Bihor și M.M.F.P.S.;

- a anulat Decizia nr.

9488 din 22 decembrie 2010 emisă de C.S.E.P.A.H. și certificatul de încadrare

în grad de handicap din 17 iunie 2010 emis de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor;

- a obligat pârâții,

în solidar, la plata sumei de 4,3 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul

M.M.F.P.S. București, instanța a respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că

față de emiterea de către C.E.P.A.H. de pe lângă C.J. Bihor a certificatului de

încadrare în grad de handicap din 12 iunie 2010, contestat de reclamantă, nu

mai era necesară reluarea procedurii prealabile.

Astfel, instanța a

reținut că față de împrejurarea că actul inițial (certificatul de încadrare în

grad de handicap) a fost atacat în cadrul procedurii prealabile la organul

ierarhic superior, cerințele art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost respectate,

decizia organului ierarhic superior, respectiv a C.S.E.P.A.H., neimpunându-se a

fi din nou atacată, calea procedurii prealabile, această condiție fiind

excesivă.

Pe fondul cauzei,

instanța a reținut următoarele:

Prin Decizia de

încadrare în grad de handicap din 22 decembrie 2010, emisă de C.S.E.P.A.H., s-a

stabilit că reclamanta T.E. nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale

aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și Ordinul nr. 1992

din 19 noiembrie 2007 al M.P.S.

Din actele de la

dosar rezultă că, reclamanta suferă de mulți ani de o boală cronică -

gonartroză bilaterală cu genuvarum, coxartroză bilaterală std. IV decompensată

algic și funcțional, boală ce provoacă handicap fizic locomotor accentuat.

Starea de handicap i-a fost recunoscută inițial în anul 2000 și reîncadrată în

anul 2006, conform certificatului din 29 martie 2006, beneficiind de la acea

dată de drepturile de persoană cu handicap, fiind încadrată în grad de handicap

accentuat - permanent.

Instanța de fond a

constatat că, în speță, certificatul din 29 martie 2006, prin care reclamanta a

fost încadrată în grad de handicap accentuat - permanent, nu a fost anulat,

astfel că procedura de reevaluare nu a fost respectată, precum și faptul că,

fără a se dispune reevaluarea și fără a se dispune de către comisia superioară

anularea certificatului anterior, act ce avea un caracter permanent și nu putea

fi supus revizuirii, Comisia județeană a emis un nou certificat, prin care

reclamantei nu i s-a mai acordat nici un grad de handicap, deși situația sa

medicală era aceeași, starea de boală fiind evolutivă.

Pe de altă parte,

având în vedere faptul că încadrarea reclamantei în grad de handicap a avut loc

în anul 2006, după criteriile în vigoare la acel moment, instanța a apreciat că

Ordinul nr. 762/2007 al M.M.F.P.S nu se aplică retroactiv, cu atât mai mult cu

cât situația medicală a reclamantei a rămas aceeași, boala fiind evolutivă, iar

simplul motiv al retragerii drepturilor este acela că ulterior primirii acestei

încadrări s-au modificat criteriile, prin introducerea unui nou criteriu,

respectiv necesitatea ca boala să fie înnăscută sau dobândită în copilărie.

În consecință, în

baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea nr. 554/2004,

raportat la prevederile art. 87 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, instanța a

admis acțiunea reclamantei și a anulat Decizia nr. 9488 din 22 decembrie 2010

emisă de C.S.E.P.A.H. și certificatul de încadrare în grad de handicap din 17

iunie 2010 emis de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor.

În baza prevederilor art.

274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de

4,3 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

II. Instanța de

recurs

1.Criticile pârâtelor

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâtele M.M.F.P.S. pentru A.N.P.H. și C.J. Bihor,

care au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în

drept dispozițiile art. 299 - 316 C. proc. civ.

Au arătat recurentele

că certificatul din 17 iunie 2010 contestat de intimată s-a întemeiat pe alte

criterii decât cel emis în 2006, respectiv pe Ordinul Comun nr. 762 din 31

august 2007 al M.M.F.E.Ș. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.

S-a susținut că s-a

aplicat greșit procedura de reevaluare a persoanelor adulte cu handicap,

intrată în vigoare la 26 noiembrie 2010 prin Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1506/2010

unei situații de fapt anterioare, ceea ce este nelegal, afecțiunile degenerative

locomotorii de care suferă intimata neputând fi încadrate în grad de handicap,

potrivit criteriilor aprobate prin Ordinele menționate anterior.

Recurentul M.M.F.P.S.

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Superioare,

care este o structură în cadrul Ministerului, fără personalitate juridică.

S-a solicitat admiterea

recursurilor și modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.

intimatei

Intimata - reclamantă

T.E. a depus la dosar întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ.,

prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând

sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și

lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată

legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Criticile recurentelor

pot fi subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. privind aplicarea greșită a legii.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a C.S.E.P.H. invocată de recurentul - pârât

M.M.F.P.S. pe motiv că aceasta nu are personalitate juridică, Înalta Curte

constată că aceasta este nefondată, în litigiile de contencios administrativ,

neavând relevanță acest aspect, ci capacitatea de a emite acte administrative

în regim de putere publică, pe care Comisia pârâtă o are.

Se constată că

intimata - reclamantă T.E. suferă de mult timp de o boală cronică: gonartroză bilaterală

cu genuvarum, coxatroză bilaterală std. IV decompensată algic și funcțional,

boală care i-a provocat un handicap fizic locomotor accentuat, recunoscut prin certificatul

de încadrare în grad de handicap din 11 aprilie 2005 eliberat de Comisia de

expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul C.J. Bihor

- fila 31 și din 16 martie 2006 (fila 36 dosar fond) acesta din urmă având menționat

la rubrica „valabilitate” ca fiind „permanent”.

Potrivit Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale „Nu

sunt supuși revizuirii medicale periodice pensionarii de invaliditate care:

a) prezintă invalidități

care afectează ireversibil capacitatea de muncă;

b) au împlinit vârstele

prevăzute de prezenta lege pentru obținerea pensiei pentru limită de vârstă”…

Intimata -

reclamantă, în vârstă de 75 ani îndeplinea condițiile legale pentru a nu mai fi

supusă revizuirii medicale și totuși aceeași comisie a chemat-o la o reevaluare

și i-a eliberat certificatul din 17 iunie 2010 prin care s-a atestat că

intimata „nu se încadrează în grad de handicap” motivându-se că „nu se

încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/1992/2007

al M.M.F.E.Ș. și al M.S.P.”.

Contestația intimatei

a fost respinsă prin Decizia nr. 9488 din 22 decembrie 2010 a C.S.E.P.H. - fila

6 dosar fond.

Autoritățile pârâte

au procedat, în concluzie, la revizuirea medicală a intimatei contrar legii și

la modificarea unui certificat de încadrare în grad handicap, deși acesta a

fost emis cu valabilitate „permanentă”.

Criteriile medico-psihosociale

invocate de recurente, aprobate prin Ordinele comune nr. 792/2007 M.M.F.E.S. și

nr. 1992/2007 M.P.S. nu puteau fi aplicate pentru reevaluarea unui diagnostic și

a încadrării într-un grad de handicap făcută printr-un certificat nerevizuibil,

eliberat de autoritatea competentă, conform legii în vigoare la data emiterii

acestuia.

De altfel, pe parcursul

soluționării cauzei intimata a suferit alte trei operații, afecțiunea sa fiind

degenerativă, astfel că modificarea operată de recurente în actele medicale ale

intimatei, prin nerecunoașterea încadrării în grad de handicap și anularea drepturilor

legal câștigate de aceasta nu corespunde realității, întrucât starea de sănătate

a intimatei s-a agravat în raport cu cea avută la data eliberării

certificatului de încadrare în gradul II de handicap accentuat, nerevizuibil -

16 martie 2006 (fila 7 dosar fond).

Interpretarea legii

trebuie făcută nu numai in litera, dar și în spiritul ei, deoarece atunci când și-a

asumat obligația de a acorda asistență socială și unele facilități persoanelor care

suferă de afecțiuni ce pot fi încadrate într-un grad de handicap, aplicarea legii

trebuie făcută în scopul de a produce efectele dorite de legiuitor și nu de a

limita sau exclude de la beneficiul acesteia persoanele îndreptățite.

4.

Soluția instanței de

recurs

Constatând că s-a

aplicat corect legea la soluționarea cauzei și că nu sunt incidente dispozițiile

art. 304 alin. (9) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile pârâtelor

ca nefondate.

În temeiul art. 274 C.

proc. civ. va obliga recurenții la plata către intimata - reclamantă T.E. a

sumei de 300 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de C.E.P.A.H. - C.J. Bihor și de M.M.F.P.S., împotriva sentinței nr.

125/CA/2011/PI din 30 mai 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Obligă recurenții la

plata către intimata - reclamantă T.E. a sumei de 300 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2012.