ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată de către reclamanta J.A. a solicitat anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 30 martie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, prin care a fost respinsă contestația împotriva Certificatului din 30 octombrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Bihor și, în consecință încadrarea acesteia în gradul II de handicap începând de la data de 01 noiembrie 2008, fără revizuire, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente acestui grad de handicap începând cu această dată, fără cheltuieli de judecată.

b) Întâmpinările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Consiliul Județean Bihor a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, menținerea Deciziei din 30 martie 2009 și a Certificatului din 30 octombrie 2008. În motivarea întâmpinării, s-a arătat că încadrarea în grad de handicap s-a stabilit în baza criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007 care a intrat în vigoare cu data de 27 decembrie 2007. Conform acestor criterii, afecțiunile osteo-articulare se încadrează în grad de handicap numai în cazul în care sunt congenitale sau au debutul în copilărie ori adolescență.

Fractura cominutivă de platou tibial drept a avut loc în 19 martie 2008, la vârsta de 75 de ani, iar coxartroza bilaterală a fost consemnată în referatul de încadrare în grad de handicap din 31 martie 2008. Hipoacuzia bilaterală se încadrează în gradul accentuat de handicap numai în cazul în care pierderea auditivă este de peste 70 dB și este asociată cu tulburări psihice și de limbaj având debutul în copilărie sau adolescență. A precizat că în fișa medicală a reclamantei, medicul de familie a consemnat diagnosticul de hipoacuzie în anul 2006, la vârsta de 72 de ani. La un control în anul 1988 la medicul de familie este înregistrată ca fiind clinic sănătoasă, până la acea dată fiind în evidență doar cu spondiloza cervicală.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea întâmpinării, a arătat că reclamanta nu justifică încadrarea în grad de handicap potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice în baza căruia a fost emis actul administrativ contestat. Reclamanta a contactat afecțiunea la o vârstă matură și astfel nu întrunește niciuna din cerințele prevăzute în ordinul comun mai sus menționat, care reprezintă condiții legale pentru a se încadra în grad de handicap.

c) Sentința primei instanțe și motivarea acesteia Prin Sentința nr. 266 din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta J.A.

- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și în consecință a dispus anularea Deciziei de încadrare în gard de handicap din 30 martie 2009 și a Certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 octombrie 2008, emise de pârâte, a obligat pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Bihor la emiterea certificatului cu încadrarea în gradul de handicap avut de reclamantă anterior evaluării din data de 30 octombrie 2008, precum și la acordarea drepturilor cuvenite cu începere de la data de 01 noiembrie 2008; a respins capătul de cerere privind nerevizuirea, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pârâtele au reținut greșit că reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice . S-a apreciat de către judecătorul fondului că atestarea tardivă a afecțiunii nu exclude posibilitatea ca aceasta să fi fost congenitală ori să fi debutat precoce, o concluzie contrară echivalând cu acceptarea faptului că neîncadrarea în grad de handicap este generată de neatestarea documentară și nu de absența afecțiunii așa cum este firesc și cum trebuie înțeleasă și intenția legiuitorului.

Mai mult reclamanta a beneficiat de încadrarea în grad accentuat de handicap în perioada 2003 - 2007 și mediu în 2008, iar singurul considerent pentru care nu a mai fost încadrată într-un grad de handicap este cel legat de concluzia că debutul acestei boli a avut loc la maturitate, stare de fapt pe care pârâtele au susținut-o însă fără un suport probatoriu adecvat. După cum rezultă din înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar (Dosar nr. 2980/111/2009 al Tribunalului Bihor), aceasta acuză această afecțiune din copilărie, iar din referatele de specialitate întocmite la data de 20 iulie 2006 și 21 octombrie 2008 (Dosar nr. 2980/111/2009 al Tribunalului Bihor) rezultă că la rubrica antecedente personale apare mențiunea - hipoacuzie din copilărie.

Prin urmare, acest aspect a fost constatat de către medici specialiști O.R.L. la acele date și acceptat de autoritățile competente, fapt ce a și determinat încadrarea reclamantei în gradele de handicap anterior menționate și a beneficiat mai mulți ani de drepturile ce izvorăsc din această situație. A mai arătat prima instanță că prin încadrarea anterioară în grad de handicap, reclamanta a câștigat dreptul respectiv, iar reevaluarea sub acest aspect prin prisma unor noi acte normative nu mai poate fi efectuată, singurul fapt supus reevaluării, prin prisma noilor norme fiind cel legat de evoluția bolii.

Cum nu s-a constatat în urma examinărilor medicale depuse la dosar că afecțiunea s-a vindecat ori a intrat în remisie - situație oricum improbabilă prin raportare la vârsta și afecțiunile colaterale de care suferă reclamanta, ori că afecțiunea s-a agravat, concluzia care se impune este că reclamanta are dreptul de a beneficia de încadrarea în gradul de handicap avut anterior reevaluării. 2. Instanța de recurs Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta J.A. și pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

a) Motivele de recurs formulate de Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți În motivele de recurs, Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, a arătat că afecțiunile osteo-articulare se încadrează în criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/1992/2007, numai dacă sunt congenitale sau au avut debutul în copilărie ori adolescență. S-a precizat că reclamanta a avut fractură cominutivă de platou tibial la 75 ani, iar coxartroză bilaterală a fost consemnată în anul 2008. În ceea ce privește hipoacuzia bilaterală, această afecțiune se încadrează în grad de handicap accentuat numai în cazul în care pierderea auditivă este de peste 70 dB și dacă este asociată cu tulburări psihice și de limbaj cu debut în copilărie sau adolescență.

A menționat recurentul că în cazul reclamantei diagnosticul de hipoacuzie a fost consemnat în anul 2006, la vârsta de 72 ani, de către medicul de familie, iar medicul specialist O.R.L. a trecut debutul bolii în copilărie în baza declarației date de reclamantă. S-a precizat că în perioada 2005 - 2007 reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap pentru diagnosticul diabet zaharat, dar prin noile norme stabilite prin Ordinul nr. 762/2007 această boală se încadrează în grad de handicap numai în caz de complicații majore. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale În motivele de recurs formulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a arătat că sentința criticată este nelegală, că instanța de fond nu a precizat gradul de handicap.

b) Analiza motivelor de recurs Înalta Curte examinând motivele de recurs, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă reține: Prin Decizia nr. 2559 din 30 martie 2009 s-a respins contestația formulată de reclamanta J.A. privind neîncadrarea sa în grad de handicap. Prima instanță trebuie să analizeze dacă actele contestate sunt legale și temeinice, sau dimpotrivă vatămă drepturile reclamantei, drepturi întemeiate pe acte normative. Din analiza sentinței se constată că instanța de fond nu a examinat cele două acte prin prisma prevederilor legale care reglementează domeniul, respectiv Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Din probele cauzei rezultă că prin raportul de evaluare complexă s-a stabilit că reclamanta nu se încadrează în grad de handicap potrivit Ordinului nr. 762/1992/2007.

În referatul de specialitate pentru încadrarea în grad de handicap din data de 21 august 2008 este inserat la antecedente personale, hipoacuzie cu debutul din copilărie, în care se menționează că cele consemnate sunt declarate de pacient. Într-un alt referat din 31 martie 2008 s-a consemnat ca antecedente personale, coxartroză bilaterală și fractură tibială dreaptă. Prima consemnare medicală privind hipoacuzie din copilărie se regăsește în referatul din 20 iulie 2006. Până la această dată nu există niciun fel de act medical care să ateste hipoacuzia sau coxartroza bilaterală și fractura tibială. În certificatul medical din 25 iulie 2006 nu există nicio fel consemnare a celor două diagnostice.

Așa cum s-a susținut în motivele de recurs, potrivit Ordinului nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse pentru ca hipoacuzia să conducă la încadrarea într-un grad de handicap este necesar ca aceasta să reprezinte o pierdere auditivă de cel puțin 70 dB, ori să fi avut debutul în copilărie sau adolescență. Referatul de specialitate din 20 octombrie 2008 consemnează hipoacuzia din copilărie, pe baza declarației persoanei examinate. În acest referat nu se consemnează gradul de pierdere auditivă, și nici documentele medicale anterioare, din care să rezulte debutul bolii în copilărie sau adolescență. Referitor la starea actuală consemnată de hipoacuzie, aceasta nu justifică încadrarea într-un grad de handicap, deoarece la vârsta de peste 70 ani, astfel de afecțiuni apar frecvent.

În ceea ce privește afecțiunile osteo-articulare, acestea trebuie să fie congenital potrivit Ordinului nr. 762/2007, sau să fi avut debutul în copilărie ori adolescență. Probele dosarului analizate mai sus nu atestă îndeplinirea acestor condiții, diagnosticul de coxartroză fiind stabilit la 31 martie 2008, fără a exista anterior o consemnare a acestuia, pentru a se dovedi că boala este congenitală sau a avut debut în copilărie și adolescență. În raport de probatoriile dosarului rezultă că reclamanta nu se încadrează în criteriile stabilite prin Ordinul nr. 767/2007, astfel că certificatele emise de pârâți sunt legale. Aprecierea instanței de fond referitoare la drepturile câștigate, ca urmare a încadrării anterioare în grad de handicap este lipsită de relevanță, sub aspectul soluționării cauzei.

Autoritățile pârâte au dreptul de a evalua anual existența și gradul de handicap, în cazul fiecărei evaluări urmând a se avea în vedere criteriile legale care au aplicabilitate la data evaluării. Recursul declarat de reclamanta J.A. este nul, nefiind motivat în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, termen reglementat de art. 301 C. proc. civ. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele acestei decizii, se vor admite recursurile declarate de pârâți și se va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva Sentinței nr. 266/CA din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată. Constată nul recursul declarat de reclamanta J.A., împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.