ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 674/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

a) Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea formulată de către reclamanta

J.A. a solicitat anularea Deciziei de încadrare în grad de handicap din 30

martie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap,

prin care a fost respinsă contestația împotriva Certificatului din 30 octombrie

2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din

cadrul Consiliului Județean Bihor și, în consecință încadrarea acesteia în

gradul II de handicap începând de la data de 01 noiembrie 2008, fără revizuire,

precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești aferente acestui grad

de handicap începând cu această dată, fără cheltuieli de judecată.

b) Întâmpinările

formulate în cauză

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâtul Consiliul Județean Bihor a solicitat respingerea

acțiunii reclamantei, menținerea Deciziei din 30 martie 2009 și a

Certificatului din 30 octombrie 2008.

În motivarea

întâmpinării, s-a arătat că încadrarea în grad de handicap s-a stabilit în baza

criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007

care a intrat în vigoare cu data de 27 decembrie 2007. Conform acestor

criterii, afecțiunile osteo-articulare se încadrează în grad de handicap numai

în cazul în care sunt congenitale sau au debutul în copilărie ori adolescență.

Fractura cominutivă de platou tibial drept a avut loc în 19 martie 2008, la

vârsta de 75 de ani, iar coxartroza bilaterală a fost consemnată în referatul

de încadrare în grad de handicap din 31 martie 2008.

Hipoacuzia bilaterală

se încadrează în gradul accentuat de handicap numai în cazul în care pierderea

auditivă este de peste 70 dB și este asociată cu tulburări psihice și de limbaj

având debutul în copilărie sau adolescență.

A precizat că în fișa

medicală a reclamantei, medicul de familie a consemnat diagnosticul de hipoacuzie

în anul 2006, la vârsta de 72 de ani. La un control în anul 1988 la medicul de

familie este înregistrată ca fiind clinic sănătoasă, până la acea dată fiind în

evidență doar cu spondiloza cervicală.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea

întâmpinării, a arătat că reclamanta nu justifică încadrarea în grad de

handicap potrivit criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762 din 31 august

2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice în baza căruia a fost emis

actul administrativ contestat.

Reclamanta a

contactat afecțiunea la o vârstă matură și astfel nu întrunește niciuna din

cerințele prevăzute în ordinul comun mai sus menționat, care reprezintă

condiții legale pentru a se încadra în grad de handicap.

c) Sentința primei

instanțe și motivarea acesteia

Prin Sentința nr. 266

din 6 octombrie 2010 Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta J.A.

- în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți și Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și în consecință a dispus anularea Deciziei de încadrare

în gard de handicap din 30 martie 2009 și a Certificatului de încadrare în grad

de handicap din 30 octombrie 2008, emise de pârâte, a obligat pârâta Comisia de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului

Județean Bihor la emiterea certificatului cu încadrarea în gradul de handicap

avut de reclamantă anterior evaluării din data de 30 octombrie 2008, precum și

la acordarea drepturilor cuvenite cu începere de la data de 01 noiembrie 2008;

a respins capătul de cerere privind nerevizuirea, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța

această sentință prima instanță a reținut că pârâtele au reținut greșit că

reclamanta nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin

Ordinul comun nr. 762 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse

și nr. 1992 al Ministerului Sănătății Publice .

S-a apreciat de către

judecătorul fondului că atestarea tardivă a afecțiunii nu exclude posibilitatea

ca aceasta să fi fost congenitală ori să fi debutat precoce, o concluzie

contrară echivalând cu acceptarea faptului că neîncadrarea în grad de handicap

este generată de neatestarea documentară și nu de absența afecțiunii așa cum

este firesc și cum trebuie înțeleasă și intenția legiuitorului.

Mai mult reclamanta a

beneficiat de încadrarea în grad accentuat de handicap în perioada 2003 - 2007

și mediu în 2008, iar singurul considerent pentru care nu a mai fost încadrată

într-un grad de handicap este cel legat de concluzia că debutul acestei boli a

avut loc la maturitate, stare de fapt pe care pârâtele au susținut-o însă fără

un suport probatoriu adecvat.

După cum rezultă din

înscrisurile depuse de către reclamantă la dosar (Dosar nr. 2980/111/2009 al

Tribunalului Bihor), aceasta acuză această afecțiune din copilărie, iar din

referatele de specialitate întocmite la data de 20 iulie 2006 și 21 octombrie

2008 (Dosar nr. 2980/111/2009 al Tribunalului Bihor) rezultă că la rubrica

antecedente personale apare mențiunea - hipoacuzie din copilărie. Prin urmare,

acest aspect a fost constatat de către medici specialiști O.R.L. la acele date

și acceptat de autoritățile competente, fapt ce a și determinat încadrarea

reclamantei în gradele de handicap anterior menționate și a beneficiat mai

mulți ani de drepturile ce izvorăsc din această situație.

A mai arătat prima

instanță că prin încadrarea anterioară în grad de handicap, reclamanta a

câștigat dreptul respectiv, iar reevaluarea sub acest aspect prin prisma unor

noi acte normative nu mai poate fi efectuată, singurul fapt supus reevaluării,

prin prisma noilor norme fiind cel legat de evoluția bolii.

Cum nu s-a constatat

în urma examinărilor medicale depuse la dosar că afecțiunea s-a vindecat ori a

intrat în remisie - situație oricum improbabilă prin raportare la vârsta și

afecțiunile colaterale de care suferă reclamanta, ori că afecțiunea s-a

agravat, concluzia care se impune este că reclamanta are dreptul de a beneficia

de încadrarea în gradul de handicap avut anterior reevaluării.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanta J.A. și pârâții Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

a) Motivele de recurs

formulate de Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți

În motivele de

recurs, Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, a arătat că afecțiunile osteo-articulare se încadrează

în criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/1992/2007,

numai dacă sunt congenitale sau au avut debutul în copilărie ori adolescență.

S-a precizat că

reclamanta a avut fractură cominutivă de platou tibial la 75 ani, iar

coxartroză bilaterală a fost consemnată în anul 2008.

În ceea ce privește

hipoacuzia bilaterală, această afecțiune se încadrează în grad de handicap

accentuat numai în cazul în care pierderea auditivă este de peste 70 dB și dacă

este asociată cu tulburări psihice și de limbaj cu debut în copilărie sau

adolescență.

A menționat

recurentul că în cazul reclamantei diagnosticul de hipoacuzie a fost consemnat

în anul 2006, la vârsta de 72 ani, de către medicul de familie, iar medicul

specialist O.R.L. a trecut debutul bolii în copilărie în baza declarației date

de reclamantă.

S-a precizat că în

perioada 2005 - 2007 reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap pentru

diagnosticul diabet zaharat, dar prin noile norme stabilite prin Ordinul nr.

762/2007 această boală se încadrează în grad de handicap numai în caz de

complicații majore.

Recursul declarat de

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale

În motivele de recurs

formulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale s-a arătat că

sentința criticată este nelegală, că instanța de fond nu a precizat gradul de

handicap.

b) Analiza motivelor

de recurs

Înalta Curte

examinând motivele de recurs, situația de fapt existentă în cauză și legislația

aplicabilă reține:

Prin Decizia nr. 2559

din 30 martie 2009 s-a respins contestația formulată de reclamanta J.A. privind

neîncadrarea sa în grad de handicap.

Prima instanță

trebuie să analizeze dacă actele contestate sunt legale și temeinice, sau

dimpotrivă vatămă drepturile reclamantei, drepturi întemeiate pe acte

normative.

Din analiza sentinței

se constată că instanța de fond nu a examinat cele două acte prin prisma

prevederilor legale care reglementează domeniul, respectiv Ordinul nr. 762/2007

al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Din probele cauzei

rezultă că prin raportul de evaluare complexă s-a stabilit că reclamanta nu se

încadrează în grad de handicap potrivit Ordinului nr. 762/1992/2007.

În referatul de

specialitate pentru încadrarea în grad de handicap din data de 21 august 2008

este inserat la antecedente personale, hipoacuzie cu debutul din copilărie, în

care se menționează că cele consemnate sunt declarate de pacient.

Într-un alt referat

din 31 martie 2008 s-a consemnat ca antecedente personale, coxartroză

bilaterală și fractură tibială dreaptă.

Prima consemnare

medicală privind hipoacuzie din copilărie se regăsește în referatul din 20

iulie 2006.

Până la această dată

nu există niciun fel de act medical care să ateste hipoacuzia sau coxartroza

bilaterală și fractura tibială.

În certificatul

medical din 25 iulie 2006 nu există nicio fel consemnare a celor două

diagnostice.

Așa cum s-a susținut

în motivele de recurs, potrivit Ordinului nr. 762/2007 al Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse pentru ca hipoacuzia să conducă la încadrarea

într-un grad de handicap este necesar ca aceasta să reprezinte o pierdere

auditivă de cel puțin 70 dB, ori să fi avut debutul în copilărie sau

adolescență.

Referatul de

specialitate din 20 octombrie 2008 consemnează hipoacuzia din copilărie, pe

baza declarației persoanei examinate.

În acest referat nu

se consemnează gradul de pierdere auditivă, și nici documentele medicale

anterioare, din care să rezulte debutul bolii în copilărie sau adolescență.

Referitor la starea

actuală consemnată de hipoacuzie, aceasta nu justifică încadrarea într-un grad

de handicap, deoarece la vârsta de peste 70 ani, astfel de afecțiuni apar

frecvent.

În ceea ce privește

afecțiunile osteo-articulare, acestea trebuie să fie congenital potrivit

Ordinului nr. 762/2007, sau să fi avut debutul în copilărie ori adolescență.

Probele dosarului

analizate mai sus nu atestă îndeplinirea acestor condiții, diagnosticul de

coxartroză fiind stabilit la 31 martie 2008, fără a exista anterior o

consemnare a acestuia, pentru a se dovedi că boala este congenitală sau a avut

debut în copilărie și adolescență.

În raport de

probatoriile dosarului rezultă că reclamanta nu se încadrează în criteriile

stabilite prin Ordinul nr. 767/2007, astfel că certificatele emise de pârâți

sunt legale.

Aprecierea instanței

de fond referitoare la drepturile câștigate, ca urmare a încadrării anterioare

în grad de handicap este lipsită de relevanță, sub aspectul soluționării

cauzei.

Autoritățile pârâte

au dreptul de a evalua anual existența și gradul de handicap, în cazul fiecărei

evaluări urmând a se avea în vedere criteriile legale care au aplicabilitate la

data evaluării.

Recursul declarat de

reclamanta J.A. este nul, nefiind motivat în termenul de 15 zile de la

comunicarea hotărârii, termen reglementat de art. 301 C. proc. civ.

c) Soluția instanței

de recurs

Având în vedere

considerentele acestei decizii, se vor admite recursurile declarate de pârâți

și se va constata nul recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale -

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și

Consiliul Județean Bihor - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți împotriva Sentinței nr. 266/CA din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel

Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

Constată nul recursul

declarat de reclamanta J.A., împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 4 februarie 2011.