ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4928/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 februarie

2010, reclamantul P.N. a chemat în judecată Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Argeș, solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța în cauză să se dispună anularea deciziei de neîncadrare a sa în

grad de handicap, nr. 197 din 05 ianuarie 2010.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu cerere în vederea

acordării gradului de handicap, în raport de dispozițiile legale prevăzute în

Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și Ordinul nr. 1992 din 19

noiembrie 2007 al MSP, cerere la care a anexat documentele medicale

justificative.

Reclamantul a

susținut că s-a reținut în mod greșit de către Comisia Superioară că anul 1978

este anul în care acesta a certificat că boala de care suferă este

"osteoartrită TBC coxofemurală dreapta incipient", cu toate că

certificatul medical nr. 204 atestă, fără echivoc, că anul 1973 este anul când

a fost diagnosticat cu această boală de către S. TBC Florești-Ilfov.

A mai arătat că nu

s-a avut în vedere nici certificatul medico-militar emis de Comisia

medico-militară la 6 noiembrie 1973, în baza căruia a fost clasat

"inapt" pentru serviciul militar, cu scoatere din evidență, întrucât

suferea de TBC GRIB în baza parag. 130, lit. b), astăzi devenit art. 30, lit.

b) din Legea nr. 46/1996 privind organizarea apărării naționale.

În plus, afecțiunea

de care suferă s-a agravat pe parcursul anilor, iar în anul 2006 a fost

diagnosticat de către S. E. București cu "artroplastie totală de șold

drept", fiind operat, conform celor reținute în biletul de ieșire din

spital și certificatul medical emis la 15 mai 2006.

În mod eronat,

Comisia Superioară a omis și cercetarea certificatului medical din 29 mai 2009,

în care este trecut diagnosticul "psoriazis pustulos palmoplantar" în

baza căruia s-a stabilit un plan de recuperare, readaptare și integrare socială

cu nr. 573 din 13 mai 2009.

În fine, reclamantul

a susținut că pârâta a emis actul contestat fără a avea în vedere documentele

depuse și fără a dispune expertizarea acestuia pentru a stabili că, în

realitate, se încadrează în criteriile psiho-medico-sociale prevăzute în

Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES.

instanțe

Prin Sentința nr. 341

din 8 martie 2010, Tribunalul Comercial Argeș a declinat competența materială

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - Complet specializat în

contencios administrativ fiscal, în temeiul art. 2 C. proc. civ., care la

rândul său, prin Sentința nr. 1006/CAF din 8 octombrie 2010 a declinat

competența materială în soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești,

în conformitate cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată.

Prin Sentința nr. 14

din 21 ianuarie 201, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul P.N. și a

anulat Decizia nr. 197 din 5 ianuarie 2010, emisă de pârâtă, privind

neîncadrarea reclamantului în grad de handicap.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin certificatul nr.

6003 din 3 august 2009, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Consiliului Județean Argeș a stabilit că reclamantul se

încadrează în gradul de handicap prevăzut de reglementarea legală în vigoare,

având cod boală A18, potrivit actelor medicale depuse de către reclamant.

Din analiza

documentelor medicale, a rezultat că reclamantul a fost diagnosticat cu

afecțiuni care determină încadrarea acestuia în grad de handicap accentuat, în

sensul criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/1992 din 31 august 2007,

respectiv "psoriazis pustulos cu tulburări grave de locomoție și

gestulație".

De asemenea, instanța

a constatat că reclamantul a fost înregistrat în evidențele IBC Câmpulung

Muscel cu diagnosticul "TBC coxofemurală dreaptă incipient" încă din

anul 1973, când avea vârsta de 19 ani, motiv pentru care a fost declarat inapt

pentru serviciul medical, așa cum rezultă din certificatul nr. 2629 din 01

iulie 2009, ceea ce infirmă susținerea pârâtei că afecțiunea este recentă și nu

se încadrează în criteriile sus citate, care nu argumentează cele afirmate cu

probe concludente.

În altă ordine de

idei instanța a reținut că în cuprinsul Deciziei de încadrare în grad de

handicap nr. 197/2010, nu se specifică care dintre criteriile

medico-psiho-sociale nu se regăsesc în documentele medicale prin care se

determină diagnosticul prezentat de reclamant, ci doar se face o motivare

lapidară în sensul neîncadrării în aceste criterii.

Or, în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 448/2006, instanța de fond a apreciat că pârâta

trebuia să dispună expertizarea persoanei în cauză pentru a stabili cu

certitudine existența sau nu a diagnosticului menționat în documentele

medicale.

Cum din actele

medicale nu rezultă o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantului, iar

folosirea altor termeni pentru determinarea afecțiunii reclamantului nu-l

exclud din încadrarea în criteriile stabilite de Ordinul nr. 762/1992/2007

pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește

încadrarea în grad de handicap, publicat în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007,

instanța a apreciat că este îndeplinit criteriul legal pentru încadrarea

reclamantului în grad de handicap accentuat.

formulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în susținerea

legală a drepturilor și obligațiilor Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap, conform O.U.G. nr. 68/2010 (art. 3 alin. (4))

Recurenta a solicitat

admiterea recursului și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul

respingerii acțiunii reclamantului P.N., ca neîntemeiată.

S-a susținut că

instanța de fond nu a observat că în anul 2008, prin certificatul de încadrare

nr. 4790 din 7 aprilie 2008 CEPAH Argeș a decis să nu-l încadreze pe intimat în

grad de handicap, acesta prezentând diagnosticul de coxartroză a membrului

inferior drept, aceeași poziție fiind menținută de autoritățile competente și

în anii 2009 și 2010.

În fine, recurenta a

mai arătat că în motivarea sentinței primei instanțe nu se regăsesc criteriile

din ordinul comun al MMFPS și MSP nr. 762/1992/2007 pe baza cărora s-a apreciat

necesitatea încadrării reclamantului intimat în grad de handicap.

intimatului-reclamant

Intimatul-reclamant a

formulat întâmpinare față de recursul promovat în cauză, solicitând cu

prioritate, a se constata că acesta este nemotivat întrucât nu este încadrat în

motivele de recurs limitativ prevăzute în art. 304 (pct. 1-9) C. proc. civ.

S-a susținut totodată

că recursul nu este întemeiat în condițiile în care este ignorată gravitatea

stării de sănătate a reclamantului al cărui sistem osos este distrus, urmare a

TBC-ului osos stabilit și confirmat încă din anul 1973.

instanței de control judiciar

Recursul de față este

întemeiat și urmează a fi admis în sensul și pentru considerentele în

continuare arătate.

Examinând cu

prioritate excepția nulității recursului promovat în cauză, invocată de

reclamantul-intimat în temeiul art. 306 C. proc. civ. pe considerentul

neindicării motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta

Curte reține, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. că excepția nu este

întemeiată urmând a fi respinsă ca atare.

Deși criticile aduse

de recurentă hotărârii pronunțate de prima instanță au fost formulate în

manieră succintă și fără a se indica incidența vreunuia dintre motivele de

nelegalitate expres prevăzute de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază

că acestea pot fi circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ., în sensul că hotărârea a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Totodată, apreciind

incidența acestui motiv de recurs, cu referire la art. 312 alin. (3) teza a

II-a C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză se impune casarea hotărârii

primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare fiind necesară

administrarea de probe noi, cu referire specială la efectuarea unei expertize

medicale de specialitate.

Instanța de fond a

apreciat asupra nelegalității actului administrativ atacat, respectiv Decizia

nr. 197 din 5 ianuarie 2010, emisă de autoritatea pârâtă și a dispus emiterea

unei noi decizii privind încadrarea reclamantului intimat în grad de handicap

în mod evident raportat numai la conținutul actelor medicale depuse la dosar și

reținând că pârâta nu a făcut dovada expertizării acestuia.

Înalta Curte

apreciază însă raportat și la prevederile Ordinului nr. 762/1992/2007, că o

astfel de argumentație nu este suficientă și nici totalmente pertinentă, dată

fiind specificitatea domeniului investigat și împrejurarea că nici chiar

judecătorul fondului nu a dispus efectuarea unei expertizări medicale a

reclamantului în faza cercetării judecătorești.

Or, în condițiile în

care reclamantul intimat nu a fost expertizat în nicio etapă a procedurii

parcurse în vederea obținerii încadrării în gradul de handicap solicitat,

Înalta Curte reține că evaluarea și stabilirea unei atare încadrări nu se poate

realiza exclusiv pe interpretarea actelor medicale înfățișate, efectuată direct

de către instanță. Așa fiind, este realmente necesară, în sensul art. 129 alin.

(4) și (5) C. proc. civ., pentru corecta stabilire a faptelor și aplicarea

corectă a legii, expertizarea și evaluarea medicală a reclamantului intimat de

către medici specialiști, ocazie cu care vor fi analizate și actele medicale

depuse, ce înfățișează parcursul medical al acestuia și diagnosticele ce i-au

fost aplicate încă de la vârsta de 19 ani, cum s-a arătat.

Față de cele

menționate, se va dispune așadar, pe temeiurile legale arătate, admiterea

recursului și casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, cu consecința

trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru administrarea de

probe noi.

Instanța de

rejudecare va putea desigur, pe lângă expertiza medicală de specialitate, să

dispună administrarea suplimentară a oricăror probe pe care le apreciază ca

fiind necesare și utile pentru lămurirea în întregime a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepția

nulității recursului.

Admite recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 14 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 25 octombrie 2011.