ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin sentința nr. 72 din 24 martie 2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.G., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale – Direcția pentru Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică – Comisia centrală de expertiză medico-militară și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care acesta a solicitat să se dispună eliberarea de către organismul abilitat de lege a actului de stabilire a drepturilor cuvenite ca invalid militar, începând cu data de 1 ianuarie 2008, precum și plata despăgubirilor ori anularea parțială a actului administrativ - Decizia de încadrare în grad de handicap nr. 5889 din 11 iulie 2008, în sensul încadrării în gradul de handicap corespunzător.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Actul care recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de pensie de invaliditate este Procesul-verbal nr. 127 din 24 aprilie 1958 eliberat de Comisia medico-militară Constanța, în baza căruia a fost emisă decizia de pensionare pentru invaliditate nr. 732/13/1961. Întrucât reclamantul a desfășurat și activitate remunerată, cotizând la sistemul public de pensii, la împlinirea vârstei standard a beneficiat și de o pensie pentru limită de vârstă, optând pentru aceasta întrucât era mai avantajoasă din punct de vedere financiar.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că gradul de invaliditate stabilit potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, este diferit de gradul de handicap stabilit în condițiile Legii nr. 448/2006 și pentru care se acordă o indemnizație lunară de handicap, noțiune distinctă de pensia de invaliditate. În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea parțială a Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 5889 din 11 iulie 2008, instanța de fond a constatat că reclamantul în vârstă de 75 ani, cu statut de pensionar al sistemului asigurărilor sociale de stat (pentru munca depusă și limită de vârstă), a solicitat în cursul anului 2008 încadrarea într-o categorie „de persoană cu handicap pentru a beneficia de protecția socială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități.

Drept urmare, după întocmirea dosarului medical și examinarea reclamantului, acestuia i-a fost eliberat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1877 din 26 februarie 2008, prin care a fost încadrat în grad mediu de handicap, cu cod boală A18 (din CIM), cod de handicap 1 (handicap fizic), certificat de valabilitate permanent.

Instanța a constatat că pentru stabilirea gradului de handicap, Comisia Superioară avut în vedere numai handicapul fizic, respectiv Morbul Pott, pentru care a fost operat și pe care l-a contractat în timpul serviciului militar, precum și boala artrozică vertebro-periferică constituită pe fondul TBC vertebral, pentru care a fost operat în anul 1958. S-a mai reținut de către instanță că pentru acest handicap fizic, în conformitate cu criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 885bis din 27 decembrie 2007, act normativ intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008, aprobat de instituții autorizate și avizat de Comisia de Ortopedie a Ministerului Sănătății, reclamantul nu este îndreptățit să fie încadrat în grad accentuat de handicap.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând, în mod generic, dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ. și susținând, în esență, următoarele critici: - instanța de fond a ignorat că starea de invaliditate s-a produs din cauza serviciului militar obligatoriu și nu din culpa sa; - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți nu a avut în vedere uzura mai rapidă a organismului său, persoană în vârstă de 75 de ani. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate, recurentul-reclamant a sesizat instanța de fond, prin declinare de competență, cu o cerere pentru anularea Deciziei nr. 5889 din 11 iulie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a Certificatului nr. 1877 din 26 februarie 2008 al Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Prahova. Prin Certificatul nr. 1877/2008 recurentul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap mediu în temeiul dispozițiilor Ordinului nr. 762/2007, iar prin Decizia nr. 5889/2008 gradul de handicap a fost menținut.

Este adevărat că recurentul-reclamant, potrivit actelor medicale depuse în copie la dosar, prezintă și alte afecțiuni care nu au fost avute în vedere de cele două comisii de specialitate, precum: hepatită cronică VHC, HTA Stadiul II, cardiopatie cronică ischemică, adenom de prostată, dar aceste boli nu sunt reținute ca afecțiuni handicapande în criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007. Astfel fiind, cum recurentul-reclamant nu a depus la dosar acte medicale de natură să atragă încadrarea sa într-un grad superior de handicap, soluția instanței de fond care a confirmat legalitatea actelor administrative contestate, este legală și temeinică. În concluzie, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinței nr. 72 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.