ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 290/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 72 din 24 martie

2010 Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A.G., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale – Direcția pentru

Relația cu Parlamentul și Asistență Juridică – Comisia centrală de expertiză

medico-militară și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți, prin care acesta a solicitat să se dispună eliberarea de către

organismul abilitat de lege a actului de stabilire a drepturilor cuvenite ca

invalid militar, începând cu data de 1 ianuarie 2008, precum și plata

despăgubirilor ori anularea parțială a actului administrativ - Decizia de încadrare

în grad de handicap nr. 5889 din 11 iulie 2008, în sensul încadrării în gradul

de handicap corespunzător.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Actul care recunoaște dreptul

reclamantului de a beneficia de pensie de invaliditate este Procesul-verbal nr.

127 din 24 aprilie 1958 eliberat de Comisia medico-militară Constanța, în baza

căruia a fost emisă decizia de pensionare pentru invaliditate nr. 732/13/1961.

Întrucât reclamantul a desfășurat și

activitate remunerată, cotizând la sistemul public de pensii, la împlinirea

vârstei standard a beneficiat și de o pensie pentru limită de vârstă, optând

pentru aceasta întrucât era mai avantajoasă din punct de vedere financiar.

S-a mai reținut în considerentele hotărârii

atacate faptul că gradul de invaliditate stabilit potrivit Legii nr. 19/2000

privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, este

diferit de gradul de handicap stabilit în condițiile Legii nr. 448/2006 și

pentru care se acordă o indemnizație lunară de handicap, noțiune distinctă de

pensia de invaliditate.

În ceea ce privește capătul de

cerere privind anularea parțială a Deciziei de încadrare în grad de handicap

nr. 5889 din 11 iulie 2008, instanța de fond a constatat că reclamantul în

vârstă de 75 ani, cu statut de pensionar al sistemului asigurărilor sociale de

stat (pentru munca depusă și limită de vârstă), a solicitat în cursul anului

2008 încadrarea într-o categorie „de persoană cu handicap pentru a beneficia de

protecția socială prevăzută pentru persoanele cu dizabilități.

Drept urmare, după întocmirea

dosarului medical și examinarea reclamantului, acestuia i-a fost eliberat

Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 1877 din 26 februarie 2008,

prin care a fost încadrat în grad mediu de handicap, cu cod boală A18 (din

CIM), cod de handicap 1 (handicap fizic), certificat de valabilitate permanent.

Instanța a constatat că pentru

stabilirea gradului de handicap, Comisia Superioară avut în vedere numai

handicapul fizic, respectiv Morbul Pott, pentru care a fost operat și pe care

l-a contractat în timpul serviciului militar, precum și boala artrozică

vertebro-periferică constituită pe fondul TBC vertebral, pentru care a fost

operat în anul 1958.

S-a mai reținut de către instanță că

pentru acest handicap fizic, în conformitate cu criteriile medico-psihosociale

aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al MMFES și nr. 1992 al MSP, publicate în

Monitorul Oficial al României nr. 885bis din 27 decembrie 2007, act normativ

intrat în vigoare la 01 ianuarie 2008, aprobat de instituții autorizate și

avizat de Comisia de Ortopedie a Ministerului Sănătății, reclamantul nu este

îndreptățit să fie încadrat în grad accentuat de handicap.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul A.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând, în mod generic, dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

și susținând, în esență, următoarele critici:

- instanța de fond a ignorat că

starea de invaliditate s-a produs din cauza serviciului militar obligatoriu și

nu din culpa sa;

- Comisia de Evaluare a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți nu a avut în vedere uzura mai rapidă a organismului

său, persoană în vârstă de 75 de ani.

Recursul este nefondat.

Așa cum s-a reținut în

considerentele sentinței recurate, recurentul-reclamant a sesizat instanța de

fond, prin declinare de competență, cu o cerere pentru anularea Deciziei nr. 5889

din 11 iulie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și a Certificatului nr. 1877 din 26 februarie 2008 al

Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Prahova.

Prin Certificatul nr. 1877/2008

recurentul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap mediu în temeiul

dispozițiilor Ordinului nr. 762/2007, iar prin Decizia nr. 5889/2008 gradul de

handicap a fost menținut.

Este adevărat că recurentul-reclamant,

potrivit actelor medicale depuse în copie la dosar, prezintă și alte afecțiuni

care nu au fost avute în vedere de cele două comisii de specialitate, precum:

hepatită cronică VHC, HTA Stadiul II, cardiopatie cronică ischemică, adenom de

prostată, dar aceste boli nu sunt reținute ca afecțiuni handicapande în

criteriile medico-psihosociale stabilite prin Ordinul nr. 762/2007.

Astfel fiind, cum

recurentul-reclamant nu a depus la dosar acte medicale de natură să atragă

încadrarea sa într-un grad superior de handicap, soluția instanței de fond care

a confirmat legalitatea actelor administrative contestate, este legală și

temeinică.

În concluzie, sentința instanței de

fond fiind legală și temeinică, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.G. împotriva sentinței

nr. 72 din 24 martie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20

ianuarie 2011.