ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4995/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, solicitând anularea deciziei nr. 1548 din 08 februarie 2011, a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și a certificatului din 14 aprilie 2010, emis de Comisia de Evaluare a persoanelor Adulte cu Handicap Dâmbovița și eliberarea unei decizii prin care să fie încadrată în gradul grav de handicap, cu plata indemnizației lunare corespunzătoare, începând cu luna februarie 2010 și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că este în vârstă de 88 ani, suferă de un deficit motor al membrelor stângi, urmat de scăderea forței musculare la nivelul membrelor drepte cu imposibilitatea autoservirii/ nu se poate deplasa, este dependentă de o altă persoană, fiind îngrijită permanent de fiica sa F.M., care îi este și curator. A mai învederat reclamanta că beneficiază de o pensie de urmaș de 92 lei și de la CAP de 284 lei, în total 376 lei, fiindu-i astfel imposibil să-și asigure condițiile minime necesare traiului și pentru îngrijirea de care are nevoie, suferind de un grad de handicap grav. A mai susținut că în luna ianuarie 2010, prin fiica sa F.M.

a formulat și a depus o cerere însoțită cu actele doveditoare la Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița, optând pentru acordarea unei indemnizații lunare, pentru handicap grav, în condițiile art. 58 alin. (4), lit. a), pct. 1 din Legea nr. 448/ 2006, privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap. A arătat că această solicitare i-a fost respinsă motivat de faptul că nu se încadrează în grad de handicap, față de criteriile prevăzute în Ordinele nr. 762/2007 al MMFES și nr. 1992/2007 al MSP, fiindu-i emis în acest sens certificatul nr. 27481 din 14 aprilie 2010, împotriva căruia la data de 28 aprilie 2010 a formulat contestație la Direcția Generală de Asistentă Socială.

S-a mai precizat că ulterior i-a fost comunicată decizia nr. 1548 din 08 februarie 2011 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap i-a respins contestația cu aceeași motivare din certificatul inițial. A considerat reclamanta că această decizie este nelegală întrucât criteriile din cele două ordine menționate anterior, îi sunt favorabile și nici nu prevăd că o persoană paralizată și imobilizată la pat, cu nevoie de îngrijire permanentă, nu se poate încadra într-un grad de handicap grav pentru a beneficia de o indemnizație lunară legală, față și de veniturile din cele 2 pensii care sunt derizorii. b) sentința și considerentele primei instanțe Prin sentința nr. 289 din 26 octombrie Curtea de Apel Ploiești a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C.I.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 27481 din 14 aprilie 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dâmbovița a stabilit că reclamanta C.I., născută la data de 16 februarie 1923, nu se încadrează în grad de handicap, întrucât nu se încadrează în criteriile medicopsihologice aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al MMFES și Ordinul nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP (fila 10). S-a reținut că din analiza actelor medicale depuse la dosar, rezultă că în anul 2010 s-a constatat un debut de deficit motor al membrelor stângi urmat de scăderea forței musculare la membrele drepte, cu imposibilitatea autoservirii mersului.

În referatul medicului specialist pentru afecțiuni neurologice s-a mai arătat că este dependentă de o altă persoană și că este netransportabilă. Criteriile medico-psihosociale avute în vedere de cele două comisii au fost aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al MSP, publicat în M. Of. al României nr. 885 bis din 27 decembrie 2007, încadrarea într-un grad de handicap efectuându-se în funcție de actele medicale prezentate de solicitant. A mai apreciat instanța că față de aceste acte medicale analizate de cele două comisii, reclamanta nu a mai depus în fața instanței alte înscrisuri care să justifice reanalizarea situației sale și, eventual, încadrarea într-un grad de handicap.

Astfel simplul fapt că reclamanta este o persoană netransportabilă care are nevoie de îngrijirea unei alte persoane nu este suficient pentru ca aceasta să fie încadrată într-un grad de handicap, ținând seama și de vârsta înaintată a acesteia. 2. Instanța de recurs a) Motivele de recurs În motivele de recurs reclamanta a susținut că din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că are deficit motor al membrelor stângi, urmat de scăderea forței musculare la membrele drepte, cu imposibilitatea autoservirii, fiind dependentă de alte persoane, ceea ce dovedește starea sa de handicap grav, fără a mai fi nevoie de alte probe suplimentare. b) Analiza motivelor de recurs Reclamanta a solicitat comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap să fie încadrată în gradul de handicap grav, iar comisia a respins cererea sa cu motivarea că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007.

Înalta Curte apreciază că atât soluția autorităților administrative competente cât și cea pronunțată de instanța de fond sunt temeinice și legale. Din referatul medicului specialist (fila 7 dosar fond) rezultă că are deficit motor la membrele stângi și alte afecțiuni, cu debut din anul 2010. De asemenea, probele atestă că aceasta avea în anul 2010, când a formulat solicitarea de acordare a gradului de handicap, vârsta de 88 de ani. Afecțiunile pe care le prezintă reclamanta-recurentă nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007, cu precizarea că starea de boală specifică vârstei înaintate nu se confundă cu handicapul. De altfel, reclamanta-recurentă nici nu a indicat vreo normă legală ce s-ar fi încălcat de autoritățile pârâte sau de instanța de fond.

Singurele motive invocate sunt o serie de boli specifice vârstei înaintate și starea materială precară, or, aceste aspecte pot constitui cauză de acordare a unor măsuri de sprijin din partea autorităților, dar nu și pentru acordarea gradului de handicap, care implică numai anumite afecțiuni, fie din naștere, fie dobândite ulterior, afecțiuni care în cauză nu au fost probate. c) Soluția instanței de recurs Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.I. împotriva sentinței nr. 289 din 26 octombrie 2011 a Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2012.