ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul
Dâmbovița, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul
N.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză
Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, anularea Deciziei
nr. 11348 din 29 septembrie 2009.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că prin decizia atacată autoritatea pârâtă a soluționat
contestația formulată împotriva refuzului Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap Dâmbovița de a-i elibera certificatul de încadrare în grad de
handicap, la revizuirea stării de sănătate pe anul 2009, la data de 16 iunie
2009, în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că nu îndeplinește
condițiile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007
al M.M.F.E.S. și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P.
Totodată, reclamantul
a precizat că suferă de o boală numită „boala aortică - insuficiență aortică”
de la vârsta de 8 ani; că în perioada stagiului militar a efectuat activități
ce nu necesită efort. De asemenea, se mai arată că, din anul 1973, a fost
angajat la Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște, în funcția de mecanic la
secția transporturi, boala agravându-se, fapt ce a determinat ca, în anul 2007,
să fie operat pe cord deschis, implantându-i-se o valvă mecanică, ceea ce a dus
la pensionare.
Prin întâmpinare,
pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului
Județean Dâmbovița a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului
Dâmbovița și lipsei calității sale procesuale pasive.
Tribunalul Dâmbovița,
prin Sentința nr. 278 din 1 martie 2010, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că, întrucât s-a solicitat
anularea deciziei emise de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, iar această comisie
funcționează în structura Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap,
organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate
juridică, în subordinea Guvernului, conform art. 1 și 9 din O.G nr. 14/2003,
sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Hotărârea Curții
de apel
Prin Sentința nr. 239
din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios
administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de N.N.I., a
anulat Decizia nr. 11348 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Comisia
Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,
obligând această pârâtă să reevalueze starea de sănătate a reclamantului și să
emită o nouă decizie, având în vedere actele noi depuse la dosar.
Considerentele
reținute de prima instanță în motivarea soluției sale
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În perioada 2007-
2008, reclamantul a beneficiat, potrivit certificatului de evaluare a
persoanelor cu handicap din 19 iunie 2007, de drepturile și facilitățile
prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor
persoanelor cu handicap, republicată, ca urmare a încadrării în grad de
handicap accentuat, valabilitatea acestui certificat fiind până la data de 19
iunie 2008.
Prima instanță a
reținut că la revizuirea stării de sănătate a reclamantului, Comisia de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmbovița a stabilit, prin certificatul emis
din 16 iunie 2009, că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap,
afecțiunea de care suferă fiind caracterizată ca și boală, iar prin decizia
atacată în cauză a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva
acestui certificat. S-a susținut că potrivit Ordinului comun al M.M.F.E.S. și
M.S.P. nr. 762/1992/2007 Cap. 4, lit. A secțiunea I, evaluarea gradului de
handicap în afectarea funcțiilor inimii, pe baza căruia se stabilește
încadrarea în grad de handicap, se reține numai accesul persoanelor cu
afecțiunea - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate,
neoperate sau operate (protezate) contractate precoce, respectiv congenital sau
până la vârsta de 26 de ani, iar reclamantul nu a făcut dovada condiției
privitoare la vârsta la care a apărut afecțiunea de care suferă.
Judecătorul fondului
a reținut însă că, pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul a depus la
dosar acte emise de Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al
Armatei, acte medicale eliberate ca urmare a internării în această clinică, în
perioada 10 august 2010 - 19 august 2010, ce nu au fost avute în vedere de
Comisie.
Recursul declarat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs Comisia Superioară de Expertiză Medicală a
Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru
motive încadrate în drept în prevederile art. 304 punctul 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că în
cauză sunt incidente prevederile Cap. 4, lit. a), secțiunea I - Evaluarea
gradului de handicap în afectarea funcțiilor inimii din Ordinul comun nr. 762
al M.M.F.E.S. și 1992 al M.S.P. din 2007, apreciind pe baza unor acte emise în
urma internării în spital a reclamantului în luna august 2010 că boala de care
acesta suferă a debutat la o vârstă precoce și astfel se impune încadrarea lui
în grad de handicap.
Totodată, a susținut
că pârâta Comisia Superioară nu are personalitate juridică și din acest motiv
nu poate avea calitate procesuală în cauză în raport de prevederile H.G. nr.
728/2010, Ministerul Muncii având Direcția Generală pentru Protecția
Persoanelor cu Handicap specializată pe problemele persoanelor cu handicap,
care la rândul ei are în structură Comisia Superioară.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de
recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele
ale art. 304
1
, constată că recursul este nefondat.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Intimatul-reclamant a
supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios
administrativ Decizia nr. 11348 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia
Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin
care a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva
certificatului din 16 iunie 2009 prin care s-a stabilit că acesta nu se mai
încadrează în grad de handicap.
Hotărârea primei
instanțe este pusă la adăpost de orice critică, analizându-se în mod corect
întreaga documentație medicală depusă la dosar.
Instanța de control
judiciar constată că revizuirea stării de sănătate a intimatului-reclamant a
avut loc la 16 iunie 2009 de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap Dâmbovița care a stabilit că acesta nu se mai încadrează în grad de
handicap, afecțiunea de care suferă fiind caracterizată ca și boală, iar prin
decizia atacată în cauză a fost menținută această soluție apreciindu-se că nu
s-a făcut dovada condiției privitoare la vârsta la care a apărut afecțiunea de
care suferă intimatul-reclamant, însă, ulterior acestei date,
intimatul-reclamant a fost internat la Centrul Clinic de Urgență de Boli
Cardiovasculare al Armatei, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010.
Or, este de
necontestat că actele medicale eliberate de această unitate spitalicească nu au
fost avute în vedere când a fost revizuită starea de sănătate a
intimatului-reclamant.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că se impune o reexaminare și o reevaluare a gradului de
handicap de către autoritatea competentă, în raport și de actele medicale
eliberate de Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei
intimatului-reclamant, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010 când acesta a
fost internat, astfel cum corect a reținut și judecătorul fondului.
Cât privește critica
în sensul că pârâta Comisia Superioară nu are calitate procesuală pasivă Înalta
Curte constată că nu poate fi primită, emitentul actului administrativ poate
sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ. În plus, hotărârea
atacată a fost comunicată Comisiei Superioare, iar în cauză a fost exercitată
calea de atac împotriva acestei hotărâri de către Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale care se substituie în drepturile și obligațiile
Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4)
din O.U.G nr. 68/2010 (în structura căreia a funcționat pârâta).
Soluția pronunțată
în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței,
potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art.
304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap
pentru Adulți prin Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva
Sentinței nr. 239 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția
comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.