ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4002/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul N.N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, anularea Deciziei nr. 11348 din 29 septembrie 2009. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin decizia atacată autoritatea pârâtă a soluționat contestația formulată împotriva refuzului Comisiei de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmbovița de a-i elibera certificatul de încadrare în grad de handicap, la revizuirea stării de sănătate pe anul 2009, la data de 16 iunie 2009, în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că nu îndeplinește condițiile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al M.M.F.E.S.

și nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al M.S.P. Totodată, reclamantul a precizat că suferă de o boală numită „boala aortică - insuficiență aortică” de la vârsta de 8 ani; că în perioada stagiului militar a efectuat activități ce nu necesită efort. De asemenea, se mai arată că, din anul 1973, a fost angajat la Combinatul de Oțeluri Speciale Târgoviște, în funcția de mecanic la secția transporturi, boala agravându-se, fapt ce a determinat ca, în anul 2007, să fie operat pe cord deschis, implantându-i-se o valvă mecanică, ceea ce a dus la pensionare. Prin întâmpinare, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița a invocat excepțiile necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița și lipsei calității sale procesuale pasive.

Tribunalul Dâmbovița, prin Sentința nr. 278 din 1 martie 2010, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, reținând că, întrucât s-a solicitat anularea deciziei emise de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți București, iar această comisie funcționează în structura Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, conform art. 1 și 9 din O.G nr. 14/2003, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 239 din 11 noiembrie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată și precizată de N.N.I., a anulat Decizia nr. 11348 din 28 septembrie 2009 emisă de pârâta Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, obligând această pârâtă să reevalueze starea de sănătate a reclamantului și să emită o nouă decizie, având în vedere actele noi depuse la dosar.

3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În perioada 2007- 2008, reclamantul a beneficiat, potrivit certificatului de evaluare a persoanelor cu handicap din 19 iunie 2007, de drepturile și facilitățile prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, ca urmare a încadrării în grad de handicap accentuat, valabilitatea acestui certificat fiind până la data de 19 iunie 2008. Prima instanță a reținut că la revizuirea stării de sănătate a reclamantului, Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmbovița a stabilit, prin certificatul emis din 16 iunie 2009, că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap, afecțiunea de care suferă fiind caracterizată ca și boală, iar prin decizia atacată în cauză a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva acestui certificat.

S-a susținut că potrivit Ordinului comun al M.M.F.E.S. și M.S.P. nr. 762/1992/2007 Cap. 4, lit. A secțiunea I, evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor inimii, pe baza căruia se stabilește încadrarea în grad de handicap, se reține numai accesul persoanelor cu afecțiunea - valvulopatii de etiologie diversă, complicate sau decompensate, neoperate sau operate (protezate) contractate precoce, respectiv congenital sau până la vârsta de 26 de ani, iar reclamantul nu a făcut dovada condiției privitoare la vârsta la care a apărut afecțiunea de care suferă. Judecătorul fondului a reținut însă că, pe parcursul soluționării cauzei, reclamantul a depus la dosar acte emise de Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, acte medicale eliberate ca urmare a internării în această clinică, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010, ce nu au fost avute în vedere de Comisie.

4. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru motive încadrate în drept în prevederile art. 304 punctul 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că în mod greșit prima instanță a reținut că în cauză sunt incidente prevederile Cap. 4, lit. a), secțiunea I - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor inimii din Ordinul comun nr. 762 al M.M.F.E.S. și 1992 al M.S.P. din 2007, apreciind pe baza unor acte emise în urma internării în spital a reclamantului în luna august 2010 că boala de care acesta suferă a debutat la o vârstă precoce și astfel se impune încadrarea lui în grad de handicap.

Totodată, a susținut că pârâta Comisia Superioară nu are personalitate juridică și din acest motiv nu poate avea calitate procesuală în cauză în raport de prevederile H.G. nr. 728/2010, Ministerul Muncii având Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap specializată pe problemele persoanelor cu handicap, care la rândul ei are în structură Comisia Superioară. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul este nefondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia nr. 11348 din 29 septembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care a fost respinsă contestația reclamantului formulată împotriva certificatului din 16 iunie 2009 prin care s-a stabilit că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap. Hotărârea primei instanțe este pusă la adăpost de orice critică, analizându-se în mod corect întreaga documentație medicală depusă la dosar.

Instanța de control judiciar constată că revizuirea stării de sănătate a intimatului-reclamant a avut loc la 16 iunie 2009 de către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap Dâmbovița care a stabilit că acesta nu se mai încadrează în grad de handicap, afecțiunea de care suferă fiind caracterizată ca și boală, iar prin decizia atacată în cauză a fost menținută această soluție apreciindu-se că nu s-a făcut dovada condiției privitoare la vârsta la care a apărut afecțiunea de care suferă intimatul-reclamant, însă, ulterior acestei date, intimatul-reclamant a fost internat la Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010. Or, este de necontestat că actele medicale eliberate de această unitate spitalicească nu au fost avute în vedere când a fost revizuită starea de sănătate a intimatului-reclamant.

Prin urmare, Înalta Curte constată că se impune o reexaminare și o reevaluare a gradului de handicap de către autoritatea competentă, în raport și de actele medicale eliberate de Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei intimatului-reclamant, în perioada 10 august 2010 - 19 august 2010 când acesta a fost internat, astfel cum corect a reținut și judecătorul fondului. Cât privește critica în sensul că pârâta Comisia Superioară nu are calitate procesuală pasivă Înalta Curte constată că nu poate fi primită, emitentul actului administrativ poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin. (2) C. proc. civ.

În plus, hotărârea atacată a fost comunicată Comisiei Superioare, iar în cauză a fost exercitată calea de atac împotriva acestei hotărâri de către Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale care se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.U.G nr. 68/2010 (în structura căreia a funcționat pârâta). 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 punctul 9 sau art. 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți prin Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 239 din 11 noiembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.