ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 311 din 8 noiembrie 2011,

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.F., în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională

pentru Persoanele cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția

Copilului, Asistență Socială Adulți din cadrul Consiliului județean Dâmbovița

și a anulat decizia din 15 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a certificatului din 11 mai

2010, obligând Comisia Superioară la o reanalizare medicală a dizabilității

reclamantului și emiterea unei decizii în acest scop.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut următoarele:

Prin certificatul de încadrare

în grad de handicap pentru adulți din 11 mai 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap Dâmbovița a stabilit că reclamantul G.F. nu se încadrează în

grad de handicap, respectiv că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale

aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Prin decizia de încadrare

în grad de handicap din 15 decembrie 2010, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap București, soluționând contestația formulată de reclamantul G.F.,

a stabilit, de asemenea, că acesta nu se încadrează în grad de handicap, respectiv,

în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului

Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății

Publice, decizie ce nu are termen de revizuire.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap Dâmbovița a fost înlăturată, reținându-se că reclamantul a solicitat anularea

certificatul de încadrare în grad de handicap pentru adulți din 11 mai 2010 emis

de aceasta, astfel că pârâta are calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, instanța

a constatat, din analiza actelor medicale depuse la dosar că, reclamantul, în vârstă

de 48 ani, a avut până la momentul deciziei contestate statut de pensionar de invaliditate

și a beneficiat de protecția socială oferită pensionarilor din sistemul asigurărilor

sociale de stat, nemulțumirea acestuia constând în faptul că pârâtele au apreciat

că este sănătos și nu se încadrează în nici unul din criteriile prevăzute de lege

pentru a primit pensie pentru invaliditate.

Față de actele medicale

analizate de cele două comisii, reclamantul a depus în fața instanței înscrisuri

care să justifice reanalizarea situației sale și, eventual, încadrarea în grad de

handicap.

Deși avea aceasta obligație,

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București nu a dispus

efectuarea unei expertize medicale și nici nu a luat în considerare înscrisurile

depuse de reclamant.

Din scrisoarea medicală

din 2010 și biletul de ieșire din Spitalul Județean Târgoviște, secția neurologie,

rezultă că diagnosticul medical al reclamantului, este: meningoencefalită acută

bacteriana-forma clinică severă, traumatism cranian recent, paralizie facială dr.

și surditate sechelară, criză de convulsii tonico-cronice, fractură temporo parietală

dr. NSI sfenoidală dr.

În acest context și raportat

la actele medicale depuse de reclamant, aflate și în documentația ce a stat la baza

emiterii celor două acte contestate, instanța a apreciat că este necesar ca cele

două Comisii să reevalueze starea de sănătate a reclamantului și sa emită o decizie

în acest scop.

Împotriva susmenționatei

sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, autoritate

care s-a substituit în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoane

cu Handicap conform art. 3 alin. (4) și art. 6 din O.U.G. nr. 68/2012 (privind unele

măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea

sa).

Cererea de recurs a fost

întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299-art. 316 C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, în motivarea eu arătându-se în mod succint că în speță legea

a fost greșit aplicată de către instanța de fond care s-a rezumat la enunțarea diagnosticelor

menționate în scrisoarea medicală eliberată de medicul de familie la 9 aprilie 2010,

ignorând ancheta socială efectuată la 12 aprilie 2012 și dispozițiile Ordinului

comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății

Publice nr. 762/1992/2007.

Examinând cauza, Înalta

Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele

ce vor fi punctate în continuare:

Situația de fapt care

s-a conturat pe baza actelor depuse la dosar a fost corect stabilită așa cum se

poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar.

Contrar celor afirmate

de recurent judecătorul fondului nu s-a rezumat la enumerarea unor diagnostice,

ci observând conținutul scrisorii medicale din 2010 și al biletului de ieșire din

Spitalul Județean Târgoviște, secția neurologie, precum și documentația care a stat

la baza emiterii deciziei din 15 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare

a Persoanelor Adulte cu Handicap în examinarea contestației formulate de G.F. împotriva

certificatului din 11 mai 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița, a concluzionat că atunci

când au stabilit că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap niciuna din

cele două comisii nu a luat în considerare actele medicale menționate mai înainte

și nu a dispus efectuarea unei expertize medicale pentru evaluarea situației reclamantului.

În acest condiții s-a

apreciat că este absolut necesară o reanalizare medicală a dizabilității reclamantului

de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și emiterea

unei noi decizii în acest sens din perspectiva criteriilor medico-psiho-sociale

aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice (publicat în M. Of.

nr. 885 bis/27.12.2007), dar și a situației concrete din punct de vedere al sănătății

reclamantului.

Pentru a fi posibilă această

reanalizare s-a făcut aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anulându-se

cele două acte administrative contestate, urmând ca în exercitarea atribuțiilor

legale care îi revin Comisiei Superioare să emită o nouă decizie în privința reclamantului.

În mod corect, instanța

nu s-a substituit autorității competente în domeniu și nu a obligat Comisia Superioară

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la un anume mod de soluționare a diferendului

care a condus la prezentul litigiu lăsând o astfel de examinare în sarcina celor

de specialitate în această materie și din perspectiva actelor medicale la care face

trimitere instanța de fond și după o evaluare medicală nemijlocită a stării de sănătate

a reclamantului.

Față de cele arătate critica

recurentului în sensul că instanța fondului a aplicat greșit legea nu va fi primită

și văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Muncii Familiei și Protecției, împotriva sentinței nr. 311 din 8 ianuarie

2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.