ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 311 din 8 noiembrie 2011, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, Asistență Socială Adulți din cadrul Consiliului județean Dâmbovița și a anulat decizia din 15 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a certificatului din 11 mai 2010, obligând Comisia Superioară la o reanalizare medicală a dizabilității reclamantului și emiterea unei decizii în acest scop.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: Prin certificatul de încadrare în grad de handicap pentru adulți din 11 mai 2010, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dâmbovița a stabilit că reclamantul G.F. nu se încadrează în grad de handicap, respectiv că nu se încadrează în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice.

Prin decizia de încadrare în grad de handicap din 15 decembrie 2010, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București, soluționând contestația formulată de reclamantul G.F., a stabilit, de asemenea, că acesta nu se încadrează în grad de handicap, respectiv, în criteriile medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, decizie ce nu are termen de revizuire. Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dâmbovița a fost înlăturată, reținându-se că reclamantul a solicitat anularea certificatul de încadrare în grad de handicap pentru adulți din 11 mai 2010 emis de aceasta, astfel că pârâta are calitate procesuală.

Pe fondul cauzei, instanța a constatat, din analiza actelor medicale depuse la dosar că, reclamantul, în vârstă de 48 ani, a avut până la momentul deciziei contestate statut de pensionar de invaliditate și a beneficiat de protecția socială oferită pensionarilor din sistemul asigurărilor sociale de stat, nemulțumirea acestuia constând în faptul că pârâtele au apreciat că este sănătos și nu se încadrează în nici unul din criteriile prevăzute de lege pentru a primit pensie pentru invaliditate. Față de actele medicale analizate de cele două comisii, reclamantul a depus în fața instanței înscrisuri care să justifice reanalizarea situației sale și, eventual, încadrarea în grad de handicap. Deși avea aceasta obligație, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap București nu a dispus efectuarea unei expertize medicale și nici nu a luat în considerare înscrisurile depuse de reclamant.

Din scrisoarea medicală din 2010 și biletul de ieșire din Spitalul Județean Târgoviște, secția neurologie, rezultă că diagnosticul medical al reclamantului, este: meningoencefalită acută bacteriana-forma clinică severă, traumatism cranian recent, paralizie facială dr. și surditate sechelară, criză de convulsii tonico-cronice, fractură temporo parietală dr. NSI sfenoidală dr. În acest context și raportat la actele medicale depuse de reclamant, aflate și în documentația ce a stat la baza emiterii celor două acte contestate, instanța a apreciat că este necesar ca cele două Comisii să reevalueze starea de sănătate a reclamantului și sa emită o decizie în acest scop. Împotriva susmenționatei sentințe a declarat recurs Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, autoritate care s-a substituit în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap conform art. 3 alin. (4) și art. 6 din O.U.G.

nr. 68/2012 (privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa). Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 299-art. 316 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, în motivarea eu arătându-se în mod succint că în speță legea a fost greșit aplicată de către instanța de fond care s-a rezumat la enunțarea diagnosticelor menționate în scrisoarea medicală eliberată de medicul de familie la 9 aprilie 2010, ignorând ancheta socială efectuată la 12 aprilie 2012 și dispozițiile Ordinului comun al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007.

Examinând cauza, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare: Situația de fapt care s-a conturat pe baza actelor depuse la dosar a fost corect stabilită așa cum se poate observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar. Contrar celor afirmate de recurent judecătorul fondului nu s-a rezumat la enumerarea unor diagnostice, ci observând conținutul scrisorii medicale din 2010 și al biletului de ieșire din Spitalul Județean Târgoviște, secția neurologie, precum și documentația care a stat la baza emiterii deciziei din 15 decembrie 2010 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap în examinarea contestației formulate de G.F.

împotriva certificatului din 11 mai 2010 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Dâmbovița, a concluzionat că atunci când au stabilit că reclamantul nu se încadrează în grad de handicap niciuna din cele două comisii nu a luat în considerare actele medicale menționate mai înainte și nu a dispus efectuarea unei expertize medicale pentru evaluarea situației reclamantului. În acest condiții s-a apreciat că este absolut necesară o reanalizare medicală a dizabilității reclamantului de către Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și emiterea unei noi decizii în acest sens din perspectiva criteriilor medico-psiho-sociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice (publicat în M. Of.

nr. 885 bis/27.12.2007), dar și a situației concrete din punct de vedere al sănătății reclamantului. Pentru a fi posibilă această reanalizare s-a făcut aplicația art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 anulându-se cele două acte administrative contestate, urmând ca în exercitarea atribuțiilor legale care îi revin Comisiei Superioare să emită o nouă decizie în privința reclamantului. În mod corect, instanța nu s-a substituit autorității competente în domeniu și nu a obligat Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap la un anume mod de soluționare a diferendului care a condus la prezentul litigiu lăsând o astfel de examinare în sarcina celor de specialitate în această materie și din perspectiva actelor medicale la care face trimitere instanța de fond și după o evaluare medicală nemijlocită a stării de sănătate a reclamantului.

Față de cele arătate critica recurentului în sensul că instanța fondului a aplicat greșit legea nu va fi primită și văzând și dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii Familiei și Protecției, împotriva sentinței nr. 311 din 8 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.