ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4467/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.

Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul I.G. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei

de încadrare în grad de handicap din 3 martie 2011 emisă de pârâtă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat

că la data de 7 decembrie 2010 a fost externat din Spitalul Dr. A.O. cu un diagnostic

principal de tulburare depresivă recurentă, episod sever reactiv fond somatic și

diagnostice secundare de diabet zaharat și hiperlipidemie.

În perioada 10 decembrie 2010-20

decembrie 2010, a fost internat în cadrul I.D.N.B.M. „Dr. N.C. Paulescu", externat

cu un diagnostic de diabet mellitus tip 1 cu complicații microvasculare multiple.

A mai arătat reclamantul că în urma adresei

primite de la Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, din data de 21

ianuarie 2011, s-a adresat în termen legal Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap, fiindu-i comunicată decizia nr. 2342/2011, prin care acesta

este încadrat în grad de handicap mediu și deficientă funcțională medie.

Reclamantul a susținut că decizia emisă

de către pârâtă este în neconcordanță cu starea acestuia de sănătate, fiind privat,

astfel, de anumite drepturi.

Prin sentința nr. 2204 din 31 mai 2011,

Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

În cauză, a formulat întâmpinare Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale care s-a substituit în drepturile și obligațiile

Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din

O.U.G. nr. 68/2010.

S-a invocat prin întâmpinare excepția inadmisibilității

acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, în raport de dispozițiile art. 7 din

Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008, iar pe fond, s-a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât decizia contestată a fost

emisă cu respectarea strictă a criteriilor aprobate prin Ordinul comun nr. 762 al

Ministerului Muncii Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministerului

Sănătății Publice din 2007.

Prin sentința nr. 7172 din 29

noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea

formulată de reclamantul Ioniță Grigore, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această soluție, prima

instanță a reținut că prin decizia de încadrare în grad de handicap din 3

martie 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,

reclamantul a fost încadrat în gradul de handicap mediu, ca urmare a soluționării

contestației formulate împotriva certificatului din 21 ianuarie 2011 emis de Comisia

de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Ilfov.

Prima instanță a apreciat că este întemeiată

excepția inadmisibilității acțiunii, reținând în motivarea soluției că dispozițiile

art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea

și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, instituie

obligația celui care formulează o acțiune în contencios administrativ împotriva

deciziilor emise de Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

să urmeze procedura prealabilă de atacare a acestor decizii la organul administrativ

emitent, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței.

Această procedură prealabilă sesizării

instanței de contencios administrativ, exercitată sub forma recursului grațios sau

ierarhic, este obligatorie, iar potrivit art. 109 alin. (2) din C. proc. civ., în

cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se face numai după

îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege.

Cum reclamantul nu a făcut dovada că a

solicitat revocarea deciziei autorității emitente sau autorității ierarhic superioare,

anterior sesizării instanței cu prezenta acțiune, instanța de fond a reținut inadmisibilitatea

acțiunii.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs

reclamantul care a invocat ca temei dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc.

civ., susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre netemeinică și

nelegală atunci când a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, reținând din eroare

incidența dispozițiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ignorând actele

pe care le-a depus la dosar, care probează parcurgerea procedurii legale.

Recursul este întemeiat și va fi admis

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Într-adevăr, așa cum s-a reținut și în

expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei și soluției adoptate, instanța de

fond a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă reglementată la

art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, respingând, pe cale de consecință, acțiunea formulată

ca fiind inadmisibilă în raport cu art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.

În recursul formulat, reclamantul a susținut

că s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,

care i-a comunicat decizia nr. 2342 din 3 martie 2011, pe care a atacat-o în fața

instanței de fond, îndeplinind astfel procedura legală.

Recurentul-reclamant a supus controlului

de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ decizia nr.

2342 din 3 martie 2011 a Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap emisă în soluționarea contestației formulate împotriva Certificatul de

încadrare în grad de handicap din 21 ianuarie 2011 emis de Comisia de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap Ilfov.

Potrivit art. 13 alin. (2) din H.G.

nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea comisiei

de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, certificatele de încadrare în grad

de handicap se contestă, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Superioară

de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

Contestațiile, potrivit art. 13 alin.

(4) din același act normativ, se soluționează prin decizii de către Comisia superioară

și, potrivit art. 13 alin. (5), pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004.

Astfel, în cazul persoanelor cu handicap,

actul administrativ vătămător este certificatul de încadrare în grad de handicap,

care poate fi contestat la Comisia Superioară, organul ierarhic superior emitentului

actului, care poate să-l confirme sau să-l anuleze, legea instituind expres obligativitatea

recursului ierarhic.

În speța de față, instanța de recurs constată

că decizia nr. 2342 din 3 martie 2011 care a fost emisă de Comisia Superioară în

soluționarea contestației formulate împotriva Certificatul de încadrare în grad

de handicap din 21 ianuarie 2011, reprezintă un act administrativ cu caracter definitiv

în procedura recursului administrativ ierarhic reglementat la art. 13 din Metodologia

privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap aprobată prin H.G. nr. 430/2008.

Este adevărat că potrivit art. 13

alin. (5) din Metodologia amintită mai sus, „Deciziile Comisiei Superioare pot fi

atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările

și completările ulterioare", dar aceste dispoziții trebuie interpretate în

concordanță cu caracterul definitiv al deciziei emise în soluționarea contestației,

Comisia Superioară nemaiavând nicio posibilitate legală de retragere a deciziei

respective (revocare, anulare, modificare, etc).

Or, este lipsit de orice temei să se accepte

că legiuitorul ar fi putut institui o procedură administrativă lipsită de orice

finalitate juridică, astfel că dispozițiile art. 13 alin. (5) din Metodologia aprobată

prin H.G. nr. 430/2008 trebuie interpretate în sensul că deciziile Comisiei Superioare

pot fi atacate potrivit Legii nr. 554/2004, fără ca procedura plângerii prealabile

să fie necesară.

În concluzie, pentru considerentele de

mai sus, în baza art. 312 alin. (5) din C. proc. civ. raportat la art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată

și va trimite cauza aceleiași instanțe, pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ioniță Grigore

împotriva sentinței 7172 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează

sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2012.