ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3718/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a formulat contestație împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie 2010, emisă de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare a sa în gradul de handicap accentuat. În motivarea contestației, reclamantul a susținut că în mod eronat a dispus pârâta încadrarea sa în grad de handicap mediu, în condițiile în care, datorită afecțiunilor de care suferă, dovedite prin acte medicale, s-ar fi cuvenit să fie încadrat în grad de handicap accentuat.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010 , Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de către reclamantul B.C.. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea criteriilor medico-psihosociale prevăzute în ordinul comun evocat, avizat de comisiile de specialitate, iar încadrarea contestatorului în grad mediu de handicap pe timp nelimitat, s-a făcut corect.

Examinând afecțiunile de care suferă contestatorul, potrivit actelor medicale prezentate, prin prisma criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătății Publice, Cap.7, Subcap.I: evaluarea gradului de handicap în afectarea mobilității articulaților și oaselor, pct. 1: Afecțiuni osteoarticulare congenitale sau contractate precoce, Curtea a constatat că acesta nu îndeplinește cerințele pentru încadrarea în grad accentuat de handicap.

Prima instanță a arătat că, raportat la criteriile de evaluare, în cazul contestatorului, coxartroza anchilozantă este unilaterală, scurtarea membrului inferior stâng este redusă (3-5 cm.) nu este afectat șoldul opus (articulația coxoarticulară dreaptă), nu prezintă tulburări respiratorii generate de scolioză, nu a fost împiedicat să desfășoare activitate salarială în condiții de grupă de muncă (sudor), iar complicațiile diabetului zaharat tip II sunt nesemnificative, nefiind însoțite de tulburări funcționale. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat că încadrarea sa în gardul de handicap mediu este nelegală în raport cu afecțiunile de care suferă, dovedite cu actele medicale depuse la dosar.

A mai arătat că în cadrul probatoriului a solicitat și efectuarea unei expertize medico-legale care să stabilească în mod cert gradul de handicap, dar instanța nu a dispus administrarea probei solicitate și s-a rezumat la a face propriile aprecieri asupra diagnosticului medical, trăgând concluzia că nu se încadrează în criteriile medio-psihosociale prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătății Publice. În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat în principal, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și încadrării sale în gradul de handicap accentuat și, în subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unei expertize medico-legale.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumentele de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie 2010, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a atestat încadrarea recurentului-reclamant în grad de handicap mediu, nerevizuibil, valabil din 5 mai 2008. Această decizie a fost emisă în executarea sentinței nr. 82 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5891 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată decizia nr. 2218 din 7 martie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și a fost obligată autoritatea pârâtă să emită o nouă decizie prin care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap corespunzător afecțiunii de care suferă.

Conform actelor medicale depuse la dosarul de fond, între care se afla adeverința medicală din 14 aprilie 2010, emisă de Cabinetul medical individual I.C. din Pitești și referatul din 20 februarie 2008, emis de același medic de familie, recurentul-reclamant suferă de luxație congenitală de șold stâng și coxatroză secundară la același șold și de diabet zaharat de tip II. Contrar susținerilor recurentului-reclamant, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile cuprinse în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, care în capitolul 7 pct. 1 reglementează criteriile medico-psihosociale pentru evaluarea în grad de handicap în afectarea mobilității articulațiilor și oaselor.

Niciuna dintre susținerile părții sau probele administrate nu este aptă să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază actul administrativ contestat ori să conducă la concluzia unei exercitări eronate a dreptului de apreciere, iar la termenul din 15 septembrie 2010, când s-au încheiat dezbaterile în cauză, potrivit celor consemnate în practicaua sentinței, recurentul-reclamant a arătat că nu mai are cereri de formulat, nesolicitând administrarea probei cu expertiză medico-legală. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinței civile nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie 2011.