ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3718/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

deduse judecății

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul B.C. a formulat contestație împotriva

deciziei de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie 2010, emisă de

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, solicitând anularea acesteia

și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de încadrare a sa în gradul

de handicap accentuat.

În motivarea

contestației, reclamantul a susținut că în mod eronat a dispus pârâta

încadrarea sa în grad de handicap mediu, în condițiile în care, datorită

afecțiunilor de care suferă, dovedite prin acte medicale, s-ar fi cuvenit să

fie încadrat în grad de handicap accentuat.

instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010

, Curtea de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de către

reclamantul B.C..

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat că actul administrativ atacat a fost emis

cu respectarea criteriilor medico-psihosociale prevăzute în ordinul comun

evocat, avizat de comisiile de specialitate, iar încadrarea contestatorului în

grad mediu de handicap pe timp nelimitat, s-a făcut corect.

Examinând afecțiunile

de care suferă contestatorul, potrivit actelor medicale prezentate, prin prisma

criteriilor prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al Ministrului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al Ministrului Sănătății

Publice, Cap.7, Subcap.I: evaluarea gradului de handicap în afectarea

mobilității articulaților și oaselor, pct. 1: Afecțiuni osteoarticulare

congenitale sau contractate precoce, Curtea a constatat că acesta nu

îndeplinește cerințele pentru încadrarea în grad accentuat de handicap.

Prima instanță a

arătat că, raportat la criteriile de evaluare, în cazul contestatorului,

coxartroza anchilozantă este unilaterală, scurtarea membrului inferior stâng

este redusă (3-5 cm.) nu este afectat șoldul opus (articulația coxoarticulară

dreaptă), nu prezintă tulburări respiratorii generate de scolioză, nu a fost

împiedicat să desfășoare activitate salarială în condiții de grupă de muncă

(sudor), iar complicațiile diabetului zaharat tip II sunt nesemnificative,

nefiind însoțite de tulburări funcționale.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs reclamantul B.C., criticând-o pentru nelegalitate,

în temeiul art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de

atac, recurentul-reclamant a arătat că încadrarea sa în gardul de handicap

mediu este nelegală în raport cu afecțiunile de care suferă, dovedite cu actele

medicale depuse la dosar.

A mai arătat că în

cadrul probatoriului a solicitat și efectuarea unei expertize medico-legale

care să stabilească în mod cert gradul de handicap, dar instanța nu a dispus

administrarea probei solicitate și s-a rezumat la a face propriile aprecieri

asupra diagnosticului medical, trăgând concluzia că nu se încadrează în

criteriile medio-psihosociale prevăzute în Ordinul comun nr. 762/2007 al

Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992/2007 al

Ministrului Sănătății Publice.

În concluzie,

recurentul-reclamant a solicitat în principal, modificarea sentinței în sensul

admiterii acțiunii și încadrării sale în gradul de handicap accentuat și, în

subsidiar, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea

efectuării unei expertize medico-legale.

II.Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios

administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap din 16 aprilie

2010, prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți a atestat încadrarea recurentului-reclamant în grad de handicap mediu,

nerevizuibil, valabil din 5 mai 2008.

Această decizie a fost

emisă în executarea sentinței nr. 82 din 6 mai 2009 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă prin decizia

nr. 5891 din 17 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, prin care a fost anulată decizia nr. 2218 din

7 martie 2008 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți și a fost obligată autoritatea pârâtă să emită o nouă decizie prin

care să-l încadreze pe reclamant în gradul de handicap corespunzător afecțiunii

de care suferă.

Conform actelor medicale

depuse la dosarul de fond, între care se afla adeverința medicală din 14 aprilie

2010, emisă de Cabinetul medical individual I.C. din Pitești și referatul din 20

februarie 2008, emis de același medic de familie, recurentul-reclamant suferă de

luxație congenitală de șold stâng și coxatroză secundară la același șold și de diabet

zaharat de tip II.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant,

instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile cuprinse în Ordinul

comun nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și

nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice, care în capitolul 7 pct. 1 reglementează

criteriile medico-psihosociale pentru evaluarea în grad de handicap în afectarea

mobilității articulațiilor și oaselor. Niciuna dintre susținerile părții sau probele

administrate nu este aptă să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate de

care beneficiază actul administrativ contestat ori să conducă la concluzia unei

exercitări eronate a dreptului de apreciere, iar la termenul din 15 septembrie 2010,

când s-au încheiat dezbaterile în cauză, potrivit celor consemnate în practicaua

sentinței, recurentul-reclamant a arătat că nu mai are cereri de formulat, nesolicitând

administrarea probei cu expertiză medico-legală.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele reținute, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinței

civile nr. 198/F-C din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iunie

2011.