ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4271/2012

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată la

data de 21 iunie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. 728/46/2011,

reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Argeș -

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Protecția Persoanelor cu

Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap,

solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea

certificatului din 14 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap Argeș, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap

din 9 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu

Handicap și obligarea pârâților să elibereze un nou certificat și o nouă

decizie de încadrare în grad de handicap, din care să rezulte că reclamantul se

încadrează în grad de handicap accentuat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin certificatul din 2 iunie 1995, Direcția

de Muncă și Protecție Socială Argeș a stabilit că se încadrează în gradul II de

invaliditate, având strabism congenital și un membru pelvin amputat și greu

protezabil.

A susținut

reclamantul că, în anul 2011, la 16 ani de la eliberarea certificatului din 2

iunie 1995, s-a emis un nou certificat, iar prin eliberarea noului certificat,

s-au minimalizat afecțiunile sale, trecându-l de la gradul accentuat de

handicap (II) la gradul de handicap mediu (III).

Reclamantul a mai arătat

că a formulat în termen legal contestație împotriva actului menționat, iar

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluționat

contestația și a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011,

prin care a stabilit încadrarea sa în grad de handicap mediu (III), având o

deficiență funcțională medie.

Reclamantul a

apreciat că ambele pârâte au făcut o evaluare sumară și în același timp

eronată.

Se susține de către

reclamant că, deși Ordinul nr. 762/2007 al

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității

de Șanse

și Ordinul nr. 1992/1997 al Ministerului Sănătății Publice fac încadrările pe

grade de handicap în funcție de afecțiuni, în opinia sa, încadrarea în grade de

handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și

prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare fiecărui individ în

parte. Astfel, reclamantul pretinde că, pentru a se realiza asimilarea pe grade

de handicap trebuie să se țină seama că nu boala în sine determină severitatea

handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în

raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea

socială și de factori personali.

Pârâtul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, arătând că se

substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele

cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 68/2010.

Prin întâmpinare,

pârâtul a invocat neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7

din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008.

Prin Sentința nr.

399/F-CONT din 28 septembrie 2011 Curtea de Apel Pitești a respins ca

neîntemeiată contestația formulată de C.I.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

În ceea ce privește

neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr.

554/2004, Curtea a constatat că, potrivit art. 90

2

alin. (4) din

Legea nr. 448/2006: "Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate

potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa

judiciară de timbru."

Față de prevederile

art. 90

2

alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborat cu art. 13 alin.

(4) din O.G. nr. 14/2003, procedura prealabilă se realizează împotriva

certificatului de încadrare în grad de handicap emis de comisiile județene,

care poate fi atacat în fața Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți.

În cauză, reclamantul

s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru

Adulți, care, tocmai în soluționarea contestației formulate la certificatul din

14 martie 2011, a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011.

Prin urmare, prin

încheierea de amânare a pronunțării, excepția lipsei procedurii prealabile a

fost respinsă.

Pe fondului cauzei

instanța de fond a respins susținerile reclamantului, potrivit căruia

încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului

funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială

corespunzătoare fiecărui individ în parte, astfel încât în cazul său se impunea

încadrarea în gradul de handicap accentuat.

În opinia Curții,

Capitolul 7, Funcțiile neuro-musculare-scheletice și ale mișcărilor aferente,

pct. III.1., Evaluare grad handicap în afectarea funcțiilor motorii a staticii

și mobilității, respectiv "Amputații" din Ordinul nr. 762/2007 al

Ministerului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse

distinge clar între amputația bilaterală membru pelvin,

care caracterizează handicapul accentuat și amputația unilaterală, care

caracterizează handicapul mediu, astfel încât textul exclude o apreciere a

intensității deficitului funcțional individual al reclamantului și a

funcționării psihosociale a acestuia, care să conducă la încadrarea sa în

gradul de handicap accentuat, atâta vreme cât amputația sa este unilaterală,

iar nu bilaterală, cum cere textul legal citat.

Împotriva sentinței

pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs C.I.

Prealabil exercitării

controlului judiciar asupra soluției instanței de fond în raport cu motivele de

recurs, probele administrate în cauză și dispozițiile art. 304

1

din

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost semnat de către

recurentul-reclamant C.I.

Conform art. 302

1

lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea

nulității semnătura părții care exercită calea de atac.

Semnătura este

elementul care înlătură orice incertitudine cu privire la manifestarea de

voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, iar

norma care o reglementează este obligatorie.

Astfel, prezenta

cerere de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru

validitatea sa în dispozițiile art. 302

1

din C. proc. civ., deși

recurentul a fost citat cu mențiunea semnării cererii de recurs.

Ca urmare, față de

considerentele arătate devin aplicabile dispozițiile art. 302

1

din

C. proc. civ. în temeiul cărora recursul va fi anulat ca nesemnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 399/F-CONT din 28 septembrie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AS