ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4271/2012

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea formulată și înregistrată la data de 21 iunie 2011 pe rolul Curții de Apel Pitești sub nr. 728/46/2011, reclamantul C.I.

a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean Argeș - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța să se dispună anularea certificatului din 14 martie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeș, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și obligarea pârâților să elibereze un nou certificat și o nouă decizie de încadrare în grad de handicap, din care să rezulte că reclamantul se încadrează în grad de handicap accentuat, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin certificatul din 2 iunie 1995, Direcția de Muncă și Protecție Socială Argeș a stabilit că se încadrează în gradul II de invaliditate, având strabism congenital și un membru pelvin amputat și greu protezabil. A susținut reclamantul că, în anul 2011, la 16 ani de la eliberarea certificatului din 2 iunie 1995, s-a emis un nou certificat, iar prin eliberarea noului certificat, s-au minimalizat afecțiunile sale, trecându-l de la gradul accentuat de handicap (II) la gradul de handicap mediu (III). Reclamantul a mai arătat că a formulat în termen legal contestație împotriva actului menționat, iar Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a soluționat contestația și a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011, prin care a stabilit încadrarea sa în grad de handicap mediu (III), având o deficiență funcțională medie.

Reclamantul a apreciat că ambele pârâte au făcut o evaluare sumară și în același timp eronată. Se susține de către reclamant că, deși Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ordinul nr. 1992/1997 al Ministerului Sănătății Publice fac încadrările pe grade de handicap în funcție de afecțiuni, în opinia sa, încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare fiecărui individ în parte. Astfel, reclamantul pretinde că, pentru a se realiza asimilarea pe grade de handicap trebuie să se țină seama că nu boala în sine determină severitatea handicapului, ci gradul tulburărilor funcționale determinate de acestea, în raport cu stadiul de evoluție, de complicații în activitatea și participarea socială și de factori personali.

Pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale a formulat întâmpinare, arătând că se substituie în drepturile și obligațiile Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, conform art. 3 alin. (4) din O.G. nr. 68/2010. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008. Prin Sentința nr. 399/F-CONT din 28 septembrie 2011 Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată contestația formulată de C.I. Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut în esență următoarele.

În ceea ce privește neparcurgerea procedurii prealabile reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că, potrivit art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006: "Deciziile emise de Comisia superioară pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru." Față de prevederile art. 90 2 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 coroborat cu art. 13 alin. (4) din O.G. nr. 14/2003, procedura prealabilă se realizează împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap emis de comisiile județene, care poate fi atacat în fața Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

În cauză, reclamantul s-a adresat Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, care, tocmai în soluționarea contestației formulate la certificatul din 14 martie 2011, a emis decizia de încadrare în grad de handicap din 9 mai 2011. Prin urmare, prin încheierea de amânare a pronunțării, excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă. Pe fondului cauzei instanța de fond a respins susținerile reclamantului, potrivit căruia încadrarea în grade de handicap se face în raport cu intensitatea deficitului funcțional individual și prin corelare cu funcționarea psihosocială corespunzătoare fiecărui individ în parte, astfel încât în cazul său se impunea încadrarea în gradul de handicap accentuat.

În opinia Curții, Capitolul 7, Funcțiile neuro-musculare-scheletice și ale mișcărilor aferente, pct. III.1., Evaluare grad handicap în afectarea funcțiilor motorii a staticii și mobilității, respectiv "Amputații" din Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse distinge clar între amputația bilaterală membru pelvin, care caracterizează handicapul accentuat și amputația unilaterală, care caracterizează handicapul mediu, astfel încât textul exclude o apreciere a intensității deficitului funcțional individual al reclamantului și a funcționării psihosociale a acestuia, care să conducă la încadrarea sa în gradul de handicap accentuat, atâta vreme cât amputația sa este unilaterală, iar nu bilaterală, cum cere textul legal citat.

Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Pitești a declarat recurs C.I. Prealabil exercitării controlului judiciar asupra soluției instanței de fond în raport cu motivele de recurs, probele administrate în cauză și dispozițiile art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu a fost semnat de către recurentul-reclamant C.I. Conform art. 302 1 lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă sub sancțiunea nulității semnătura părții care exercită calea de atac. Semnătura este elementul care înlătură orice incertitudine cu privire la manifestarea de voință a părții, în sensul de a sesiza instanța cu o anumită pretenție, iar norma care o reglementează este obligatorie.

Astfel, prezenta cerere de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea sa în dispozițiile art. 302 1 din C. proc. civ., deși recurentul a fost citat cu mențiunea semnării cererii de recurs. Ca urmare, față de considerentele arătate devin aplicabile dispozițiile art. 302 1 din C. proc. civ. în temeiul cărora recursul va fi anulat ca nesemnat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de C.I. împotriva Sentinței nr. 399/F-CONT din 28 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2012. Procesat de GGC - AS