ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3848/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, reclamanții R.M., R.I.N., C.E.M. și C.M.R., în

contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale –

Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul Județean Argeș –

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeș au formulat plângere

împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 9 decembrie 2009, emisă

de Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap – Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, prin care a fost soluționată

contestația la certificatul din 18 august 2009, emis de Consiliul Județean

Argeș – Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeș, și au

solicitat constatarea nulității parțiale a acesteia.

În motivare, au

susținut că prin decizia menționată, defunctul R.I., pe care îl moștenesc în

calitate de soție supraviețuitoare, respectiv descendenți direcți, a fost

încadrat în gradul de handicap mediu, deși potrivit afecțiunilor de care a

suferit se impunea încadrarea sa în grad de handicap accentuat, cu consecința

stabilirii corecte a indemnizației, conform Legii nr. 448/2006, de 2.070 lei,

în loc de 30 lei.

La data de 15 aprilie

2010, reclamanții au precizat și completat acțiunea, în sensul că au solicitat

constatarea nulității absolute a deciziei de mai sus și încadrarea defunctului

în grad de handicap accentuat, acordarea prestațiilor sociale, prevăzute de art.

58 alin. (4) lit. a) - pct. 2 și lit. b) - pct. 2 din Legea nr. 448/2006,

republicată, respectiv indemnizația lunară și bugetul personal complementar

lunar, de la data de 18 august 2009, înscrisă în decizia de încadrare în grad

de handicap și până la data decesului - 7 decembrie 2009 și obligarea

intimaților să le restituie suma de 1.002,5 lei, aferentă lunilor

august-decembrie 2009, respectiv diferența dintre suma de 234 lei, cât ar fi

trebuit să primească în cele 5 luni, dacă ar fi fost încadrat corect în grad de

handicap și suma de 33,5 lei, încasată lunar în cele 5 luni, urmare a

încadrării greșite.

La data de 29

septembrie 2010, petenta C.M.R. a precizat că înțelege să cheme în judecată, în

calitate de intimat Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale –

Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap – Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți.

Prin Sentința nr. 243/F-CONT

din 27 octombrie 2010, Curtea de Apel Pitești a respins acțiunea

formulată de R.M., R.I.N.,

C.E.M. și C.M.R., împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap din 9

decembrie 2009, în contradictoriu cu intimații Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale - Direcția Generală Protecția Persoanelor cu Handicap -

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Consiliul

Județean Argeș - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Argeș, ca

introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- Prin certificatul din

18 august 2009, emis de Consiliul Județean Argeș – Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap Argeș, R.I., autorul petenților, a fost

încadrat în grad de handicap mediu, iar prin decizia nr. 14582 din 9 decembrie 2009, a fost menținută această încadrare.

- Potrivit

certificatului de deces depus la dosar, titularul actelor menționate a încetat

din viață la data de 7 decembrie 2009, prin urmare cu două zile înainte de

emiterea deciziei de încadrare în grad de handicap din data de 9 decembrie

2009, împotriva căreia moștenitorii săi au formulat prezenta plângere, la data

de 8 februarie 2010.

- Calitatea

procesuală activă, este o condiție necesară pentru exercițiul acțiunii civile,

ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana

care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății.

- Reclamanții din

prezenta acțiune nu justifică calitatea procesuală activă, pentru că nu sunt

titularii dreptului pretins, actul administrativ atacat fiind emis pe numele

autorului lor, ulterior încetării acestuia din viață, și se referă la drepturi

nemijlocit legate de persoana lui, care nu pot fi transmise.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta C.M.R., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., fără a le dezvolta pe fiecare separat.

Susține, în esență,

că hotărârea este nemotivată, reținându-se, în mod greșit, că reclamanții au

solicitat transmiterea dreptului la plata prestațiilor sociale în persoana

moștenitorilor. În realitate, susține recurenta că prin acțiune s-a solicitat

anularea deciziei prin care s-a soluționat contestația formulată de R.I.,

ulterior decedat și se urmărește plata drepturilor bănești pentru perioada 18

august 2009 și până la data de 07 decembrie 2009 – data decesului.

Recursul este

nefondat.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este întemeiat,

după cum se va arăta în continuare.

Motivul de recurs dezvoltat

în legătură cu greșita apreciere a obiectului acțiunii este neîntemeiat,

deoarece instanța de fond a reținut, în mod corect, pretențiile deduse

judecății, analizând cererea reclamanților, astfel cum a fost precizată la data

15 aprilie 2010. Astfel, prima instanță a menționat în considerentele hotărârii

că reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a deciziei 14582 din

9 decembrie 2009 și acordarea diferențelor din prestațiile sociale cuvenite pe

perioada 18 august 2009 – 7 decembrie 2009 – data decesului titularului

deciziei, nefăcând referire la transmiterea dreptului de indemnizație către

moștenitori, soluționând cauza în limitele învestirii.

În ceea ce privește

critica adusă sentinței atacate, referitoare la nemotivarea hotărârii, Înalta

Curte constată că soluția pronunțată, respectiv aceea de respingere a acțiunii

pentru lipsa calității procesuale active s-a întemeiat atât pe argumente de

fapt, cât și de drept, astfel cum impun dispozițiile art. 265 alin. (1) C.

proc. civ.

De altfel, prin

cererea de recurs, recurenta-reclamantă nu formulează critici concrete legate

de excepția lipsei calității procesuale active și nici nu aduce argumente în

combaterea acesteia.

Or, astfel, cum în

mod corect a reținut și prima instanță, reclamanții nu au dovedit identitatea

cu titularul dreptului pretins, condiție necesară pentru exercițiul acțiunii

civile, având în vedere că actul administrativ atacat a fost emis după decesul

celui căruia i se adresa, respectiv autorul reclamanților, nemaiputând produce

efecte juridice pentru o persoană lipsită de capacitate de folosință.

Pe de altă parte,

drepturile speciale acordate persoanelor cu handicap, au caracter intuituu

personae, de aceste drepturi neputând beneficia urmașii titularului, nici

pentru viitor, dar nici retroactiv, pentru perioada dinaintea decesului, atâta

vreme cât aceste drepturi nu au fost recunoscute în timpul vieții persoanei

îndreptățite (nu suntem în ipoteza în care recunoscute fiind, prin act

administrativ sau hotărâre judecătorească, a intervenit decesul titularului

până la momentul în care ar fi beneficiat în mod efectiv de aceste drepturi).

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de

C.M.R.,

împotriva Sentinței nr. 243/F-CONT din 27 octombrie 2010 a Curții de Apel Pitești – secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 iunie 2011.