ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul B.L. a

chemat în judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din

cadrul Consiliului Județean Argeș și a solicitat anularea Deciziei nr. 15.200

din 18 decembrie 2009 și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie prin care

să-i recunoască dreptul de a fi încadrat într-un grad de handicap.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia

nr. 5.025 din 16 noiembrie 2010, a admis recursul declarat de pârâta Comisia

Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva

Sentinței nr. 51/F/CONT din 10 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel

Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care

a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei de mai

sus, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să-i recunoască

acestuia drepturile așa cum a solicitat și a casat sentința, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința nr.

352/F-CONT din 6 iulie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.L.,

în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap -

Consiliul Județean Argeș, a anulat Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 și

a obligat pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului într-un grad

de handicap corespunzător afecțiunilor de care suferă.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Urmarea unui accident

de muncă, suferit în anul 1994, reclamantului i-a fost amputată mâna stângă,

iar ulterior a fost internat pentru protezare și tratament, iar în anul 1996,

reclamantului i-a fost emis certificatul de încadrare într-o categorie de

persoane cu handicap ce necesită protecție specială, fiindu-i stabilit gradul 2

de invaliditate, având capacitatea de muncă pierdută.

Prin certificatul de

încadrare în gradul de handicap, nr. 7892 din 17 septembrie 2009, confirmat

prin Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009, s-a stabilit însă că reclamantul

nu poate fi încadrat în grad de handicap, întrucât codul de boală nr. S 67 nu

se încadrează în criteriile prevăzute de Ordinul ministrului muncii, familiei

și egalității de șanse nr. 762/2007 și Ordinul ministrului sănătății publice

nr. 1.992/2007.

Instanța de fond a

reținut că din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din

10 mai 2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș, rezultă că

reclamantul prezintă "sechele complexe post traumatice cu bont de

amputație transversală M1-2, 3, 4, 5, mâna carpiană. Deficiență de manipulație

medie III de invaliditate" și că reclamantul se încadrează în Criteriile

medico-psihosociale, în temeiul cărora se stabilește încadrarea în grad de

handicap, întrucât fiindu-i amputată mâna stângă, îi lipsesc degetele de la

aceasta, ceea ce echivalează cu un handicap mediu.

În consecință,

instanța a constatat că aprecierea contrară din actul administrativ contestat

este greșită și îi produce o vătămare în drepturile și interesele sale

legitime, astfel că a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 15.200 din 18

decembrie 2009, obligând pe pârâta Comisia Superioară de Evaluarea Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului

într-un grad de handicap corespunzător afecțiunii de care suferă.

Împotriva Sentinței

nr. 352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în termen

legal pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de

succesor în drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru Persoanele cu

Handicap, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea

hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de

reclamantul B.L.

S-a învederat, prin

motivele de recurs, că instanța de fond a reținut neîntemeiat faptul că din

conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din 10 mai 2010

întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș rezultă gravitatea deficienței

motorii de care suferă reclamantul. În realitate, a susținut recurentul, pe

baza examenului ortopedic din 6 iulie 2009 s-a reținut: bont de amputație

transversal la nivelul bazelor metacarpiene (M1-M2, M3-M4-M5), articulația

radio-carpiană are mișcări normale, pensele mâinii stângi sunt afectate

(prehensiunea fină).

Criteriile

medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 al MMFES și al MSP,

Cap. 7 - Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente,

subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor

motorii (a staticii și mobilității-locomoției, sau/și gestualității) punctul 1,

Handicap mediu prevăd acces în gradul mediu de handicap a persoanelor cu: Lipsa

degetelor de la o mână; Dezarticulație radio-carpiană; Amputația membrului

toracic: antebraț-braț, de la diferite nivele, în raport de vârstă, cauză și cu

gestualitatea și deservirea necesară.

S-a relevat că infirmitatea

sechelară unilaterală a intimatului nu prezintă caracteristicile necesare

pentru încadrare în gradul mediu de handicap, iar acest lucru înseamnă că prima

instanță a aplicat legea cu privire la încadrarea în grad de handicap în afara

ipotezelor normei juridice, cu alte cuvinte a aplicat greșit legea.

Referitor la

dispoziția instanței de fond cu privire la efectuarea unei expertize

medico-legale, a menționat recurentul nu are nicio relevanță în evaluarea

gradului de handicap întrucât criteriile utilizate în expertiza medico-legală

diferă radical de cele precizate de legislația specială pentru protecția

persoanelor cu handicap, art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 precizând

indubitabil competența unică a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap

teritorială din subordinea Consiliului Județean cu privire la procesul de

evaluare complexă ce trebuie parcurs pentru soluționarea dosarelor depuse în

vederea încadrării în grad de handicap. Expertiza medico-legală, s-a arătat,

poate stabili capacitatea de muncă (gradul de invaliditate) în colaborare cu

comisiile de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă pe criterii

pur medicale, în timp ce încadrarea în grad de handicap se face pe baza unor

criterii de ordin medico-psiho-social, diferite de criteriile medicale ale

capacității de muncă.

Prin întâmpinarea

depusă în cauză intimatul B.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat

și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate în

recurs, cu motivarea că hotărârea recurată este legală și temeinică. A

considerat intimatul că în mod corect instanța de fond, în raport de actele

medicale depuse la dosar în toate ciclurile procesuale, a dispus încadrarea sa

în grad de handicap, întrucât mâna stângă îi este amputată, îi lipsesc degetele

de la respectiva mână.

Recursul este

nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare.

Prin Decizia nr.

5.025 din data de 16 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis

recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap

pentru Adulți și s-a casat Sentința civilă nr. 51/F-CONT din 10 martie 2010 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

s-a stabilit obligația instanței de trimitere de a suplimenta probatoriul în

scopul de a se determina, raportat la criteriile medicale aprobate prin Ordinul

nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de

Șanse și prin Ordinul nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății

Publice, gravitatea deficiențelor motorii de care suferă reclamantul B.L.

urmare amputației suferite, pentru evaluarea corectă a situației sale, urmând a

se dispune, în măsura în care se va aprecia ca oportună, chiar efectuarea unei

expertize de specialitate.

Instanța de fond, la

rejudecare, a ordonat, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) teza a II-a

C. proc. civ., efectuarea unei expertize de către Serviciul de medicină legală

Argeș, prin care s-a concluzionat că reclamantul prezintă sechele complexe

postraumatice, amputație mâna stângă, și că aceste afecțiuni îi conferă

intimatului deficiență de manipulație medie care se încadrează în gradul III

(trei) de invaliditate, ceea ce reprezintă o stare de infirmitate.

Concluziile

expertizei medico-legale, la care a participat și un medic primar expertiză

medicală, nu puteau fi înlăturate de judecătorul fondului, astfel că instanța

de fond în mod întemeiat și cu respectarea legii, luând în considerare

gravitatea deficiențelor motorii de care suferă reclamantul, probate cu acte

medicale, precum și prevederile Cap. 7 subcap. III din Criteriile

medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al

Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății

Publice a procedat la anularea Deciziei nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 a

pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți

și la obligarea pârâtei în cauză la emiterea în favoarea lui B.L. a unei noi

decizii, prin care să se realizeze încadrarea în gradul de handicap

corespunzător afecțiunilor de care suferă, anume gradul de handicap mediu.

În raport de cele mai

sus arătate, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză iar

hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr.

352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul, fiind în

culpă procesuală, va fi obligat, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., la plata în favoarea intimatului B.L. a sumei de 1.500 RON

reprezentând cheltuieli de judecată suportate în instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva

Sentinței nr. 352/F-CONT din 06 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă

recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la plata în

favoarea intimatului-reclamant B.L. a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 iunie 2012.

Procesat de GGC - AM