ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3316/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul B.L. a chemat în judecată pe pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Argeș și a solicitat anularea Deciziei nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 și obligarea pârâtelor să emită o nouă decizie prin care să-i recunoască dreptul de a fi încadrat într-un grad de handicap.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 5.025 din 16 noiembrie 2010, a admis recursul declarat de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți împotriva Sentinței nr. 51/F/CONT din 10 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea deciziei de mai sus, fiind obligată pârâta să emită o nouă decizie, prin care să-i recunoască acestuia drepturile așa cum a solicitat și a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin Sentința nr. 352/F-CONT din 6 iulie 2011 Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.L., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap - Consiliul Județean Argeș, a anulat Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 și a obligat pe pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului într-un grad de handicap corespunzător afecțiunilor de care suferă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Urmarea unui accident de muncă, suferit în anul 1994, reclamantului i-a fost amputată mâna stângă, iar ulterior a fost internat pentru protezare și tratament, iar în anul 1996, reclamantului i-a fost emis certificatul de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap ce necesită protecție specială, fiindu-i stabilit gradul 2 de invaliditate, având capacitatea de muncă pierdută. Prin certificatul de încadrare în gradul de handicap, nr. 7892 din 17 septembrie 2009, confirmat prin Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009, s-a stabilit însă că reclamantul nu poate fi încadrat în grad de handicap, întrucât codul de boală nr. S 67 nu se încadrează în criteriile prevăzute de Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 762/2007 și Ordinul ministrului sănătății publice nr. 1.992/2007.

Instanța de fond a reținut că din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din 10 mai 2010, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș, rezultă că reclamantul prezintă "sechele complexe post traumatice cu bont de amputație transversală M1-2, 3, 4, 5, mâna carpiană. Deficiență de manipulație medie III de invaliditate" și că reclamantul se încadrează în Criteriile medico-psihosociale, în temeiul cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, întrucât fiindu-i amputată mâna stângă, îi lipsesc degetele de la aceasta, ceea ce echivalează cu un handicap mediu.

În consecință, instanța a constatat că aprecierea contrară din actul administrativ contestat este greșită și îi produce o vătămare în drepturile și interesele sale legitime, astfel că a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 15.200 din 18 decembrie 2009, obligând pe pârâta Comisia Superioară de Evaluarea Persoanelor cu Handicap pentru Adulți să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantului într-un grad de handicap corespunzător afecțiunii de care suferă.

Împotriva Sentinței nr. 352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în calitate de succesor în drepturi și obligații al Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamantul B.L. S-a învederat, prin motivele de recurs, că instanța de fond a reținut neîntemeiat faptul că din conținutul raportului de expertiză medico-legală nr. 181/A7 din 10 mai 2010 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Argeș rezultă gravitatea deficienței motorii de care suferă reclamantul.

În realitate, a susținut recurentul, pe baza examenului ortopedic din 6 iulie 2009 s-a reținut: bont de amputație transversal la nivelul bazelor metacarpiene (M1-M2, M3-M4-M5), articulația radio-carpiană are mișcări normale, pensele mâinii stângi sunt afectate (prehensiunea fină). Criteriile medico-psiho-sociale prevăzute de Ordinul nr. 762/1992/2007 al MMFES și al MSP, Cap. 7 - Funcțiile neuro-musculo-scheletice și ale mișcărilor aferente, subcapitolul III - Evaluarea gradului de handicap în afectarea funcțiilor motorii (a staticii și mobilității-locomoției, sau/și gestualității) punctul 1, Handicap mediu prevăd acces în gradul mediu de handicap a persoanelor cu: Lipsa degetelor de la o mână; Dezarticulație radio-carpiană; Amputația membrului toracic: antebraț-braț, de la diferite nivele, în raport de vârstă, cauză și cu gestualitatea și deservirea necesară.

S-a relevat că infirmitatea sechelară unilaterală a intimatului nu prezintă caracteristicile necesare pentru încadrare în gradul mediu de handicap, iar acest lucru înseamnă că prima instanță a aplicat legea cu privire la încadrarea în grad de handicap în afara ipotezelor normei juridice, cu alte cuvinte a aplicat greșit legea.

Referitor la dispoziția instanței de fond cu privire la efectuarea unei expertize medico-legale, a menționat recurentul nu are nicio relevanță în evaluarea gradului de handicap întrucât criteriile utilizate în expertiza medico-legală diferă radical de cele precizate de legislația specială pentru protecția persoanelor cu handicap, art. 85 alin. (3) din Legea nr. 448/2006 precizând indubitabil competența unică a comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap teritorială din subordinea Consiliului Județean cu privire la procesul de evaluare complexă ce trebuie parcurs pentru soluționarea dosarelor depuse în vederea încadrării în grad de handicap.

Expertiza medico-legală, s-a arătat, poate stabili capacitatea de muncă (gradul de invaliditate) în colaborare cu comisiile de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă pe criterii pur medicale, în timp ce încadrarea în grad de handicap se face pe baza unor criterii de ordin medico-psiho-social, diferite de criteriile medicale ale capacității de muncă. Prin întâmpinarea depusă în cauză intimatul B.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată suportate în recurs, cu motivarea că hotărârea recurată este legală și temeinică. A considerat intimatul că în mod corect instanța de fond, în raport de actele medicale depuse la dosar în toate ciclurile procesuale, a dispus încadrarea sa în grad de handicap, întrucât mâna stângă îi este amputată, îi lipsesc degetele de la respectiva mână.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Prin Decizia nr. 5.025 din data de 16 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admis recursul declarat de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și s-a casat Sentința civilă nr. 51/F-CONT din 10 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, s-a stabilit obligația instanței de trimitere de a suplimenta probatoriul în scopul de a se determina, raportat la criteriile medicale aprobate prin Ordinul nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și prin Ordinul nr. 1.992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătății Publice, gravitatea deficiențelor motorii de care suferă reclamantul B.L.

urmare amputației suferite, pentru evaluarea corectă a situației sale, urmând a se dispune, în măsura în care se va aprecia ca oportună, chiar efectuarea unei expertize de specialitate. Instanța de fond, la rejudecare, a ordonat, în temeiul prevederilor art. 315 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., efectuarea unei expertize de către Serviciul de medicină legală Argeș, prin care s-a concluzionat că reclamantul prezintă sechele complexe postraumatice, amputație mâna stângă, și că aceste afecțiuni îi conferă intimatului deficiență de manipulație medie care se încadrează în gradul III (trei) de invaliditate, ceea ce reprezintă o stare de infirmitate.

Concluziile expertizei medico-legale, la care a participat și un medic primar expertiză medicală, nu puteau fi înlăturate de judecătorul fondului, astfel că instanța de fond în mod întemeiat și cu respectarea legii, luând în considerare gravitatea deficiențelor motorii de care suferă reclamantul, probate cu acte medicale, precum și prevederile Cap. 7 subcap. III din Criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762/1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul Sănătății Publice a procedat la anularea Deciziei nr. 15.200 din 18 decembrie 2009 a pârâtei Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și la obligarea pârâtei în cauză la emiterea în favoarea lui B.L.

a unei noi decizii, prin care să se realizeze încadrarea în gradul de handicap corespunzător afecțiunilor de care suferă, anume gradul de handicap mediu. În raport de cele mai sus arătate, cum nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză iar hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 352/F-CONT din data de 6 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Recurentul, fiind în culpă procesuală, va fi obligat, potrivit dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ., la plata în favoarea intimatului B.L. a sumei de 1.500 RON reprezentând cheltuieli de judecată suportate în instanța de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale împotriva Sentinței nr. 352/F-CONT din 06 iulie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurentul-pârât Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la plata în favoarea intimatului-reclamant B.L. a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 iunie 2012. Procesat de GGC - AM