ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 4586 din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile; A admis acțiunea reclamantului D.G.I.

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap; A anulat decizia din 11 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap; A obligat pârâtul să emită o nouă decizie în urma reanalizării contestației reclamantului formulată împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 septembrie 2009 emis de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru Adulți din cadrul Consiliului Județean Giurgiu.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți din cadrul Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, soluționând contestația reclamantului D.G.I., formulată împotriva certificatului din 22 septembrie 2009 emis de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului Județean Giurgiu, a menținut diagnosticul „deficiență funcțională gravă - fără asistent personal, handicap 7" în temeiul Ordinului nr. 762 din 31 august 2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19 septembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice.

În conținutul deciziei nr. X s-a menționat că reclamantul poate contesta decizia conform Legii nr. 554/2004. Prima instanță a apreciat că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile invocată de pârâtă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, se impune, întrucât actul emis de Comisia superioară în soluționarea contestației se atacă direct la instanța de contencios administrativ, astfel cum s-a menționat în cuprinsul actului. În condițiile în care, emitentul actului nu a indicat expres o altă comisie sau alt organ cu atribuții cu cenzurare, de verificare a legalității deciziei de încadrare în grad de handicap, o altă interpretare dată art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că ar fi necesară parcurgerea altei căi administrative de atac, ar îngrădi dreptul reclamantului garantat constituțional, de acces liber la justiție.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut faptul că, reclamantul a contestat decizia de încadrare în grad de handicap, solicitând anularea parțială a acesteia în privința mențiunii „fără asistent personal" și obligarea la emiterea unui nou act administrativ în care să fie menționat dreptul la asistent personal. Analizând dispozițiile Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 762/2007, cu referire la criteriul medico - psihosocial de încadrare în grad de handicap prevăzut în anexa la Ordin (M.of. 85 bis din 27 decembrie 2007), la cap. I „Funcții mentale" pct. I "Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale", prima instanță a reținut că la diferențierea deficienței "accentuate" pentru gradul de handicap "accentuat" sau "grav", se are în vedere măsura în care nu există un alt handicap asociat care să necesite îngrijire specială sau tulburări comportamentale.

De asemenea, pentru deficiența "accentuată" grad handicap "accentuat", în parametrii funcționali se ține cont de o întârziere mintală accentuată (QI: 21-34), de adaptare la situații noi care nu se realizează conform vârstei cronologice; de faptul că persoana are un ritm de dezvoltare lent; curba de perfecționare este plafonată, de faptul că au loc blocaje psihice; de asemenea dacă sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de servicii de sprijin și se pot adapta la viața de familie, în comunitate. În ultimul grad de handicap cu o deficiență "accentuată" Ordinul nr. 762/2007 a prevăzut ca parametrii funcționali: o întârziere mintală profundă (QI: mai mic de 21); o minimă dezvoltare senzitivo-motorie, faptul că persoana reacționează la comenzi simple îndelung executate și faptul că au nevoie de asistență permanentă, fiind incapabili de autoconducție și autocontrol.

Acest act normativ a prevăzut necesitatea încuviințării unui asistent personal doar în deficiența "accentuată", pentru grad de handicap "grav". În actul contestat, se menționează că reclamantul prezintă o deficiență funcțională "gravă" și faptul că a fost încadrat în grad de handicap 7 (grav), iar pentru aceasta nu este nevoie de asistent personal. În opinia primei instanțe, decizia contestată cuprinde mențiuni contradictorii, în sensul că, actele normative nr. 762/2007 și nr. 1992/2007 prevăd pentru handicap "grav" asistență permanentă, iar în decizia X, deși s-a reținut handicap „grav" s-a dispus că reclamantul nu are nevoie de asistent personal. Cu toate că actele normative nu prevăd pentru gradele de handicap ușor, mediu și accentuat asistent personal, pentru gradul de handicap grav acordarea asistentului personal este obligatorie.

A mai reținut și faptul că din fișa de evaluare psihologică a reclamantului a rezultat un coeficient de inteligență QI 32 și nu sub coeficientul 21 prevăzut pentru handicap grav, astfel că, decizia contestată este în contradicție cu documentația care a stat la baza emiterii acesteia. 2. Recursul exercitat de pârât Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub două aspecte: 2.1. Respingerea greșită a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile În acest sens, recurentul-pârât a arătat că art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 prevede expres că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără vreo derogare de la procedura prealabilă obligatorie reglementată în art. 7 din legea menționată.

2.2. Soluționarea greșită a fondului cauzei Instanța de fond a menționat dispozițiile legale conținute în Cap. I, Subcap. I - Evaluarea gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice, din 2007. Potrivit susținerilor recurentului-pârât, este vorba despre o înșiruire logică de caracteristici funcționale ale afecțiunii, care atrag cumulativ necesitatea asistentului personal, dar intimatul-reclamant nu prezintă incapacitate severă de autoconducție și autocontrol, fapt pentru care nu a beneficiat de asistent personal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți, potrivit cărora intimatul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav, fără asistent personal, nerevizuibil. Reținând existența unor contradicții în decizia contestată, în raport cu documentația care a stat la baza emiterii ei, instanța de fond a dispus anularea deciziei și obligarea pârâtului să reanalizeze contestația reclamantului, împotriva certificatului de încadrarea în grad de handicap din 22 septembrie 2009, emis de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean Giurgiu, și să emită o nouă decizie.

Această soluție reflectă interpretarea adecvată a probatoriului administrat, prin prisma criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice, din 2007. Cu referire concretă la criticile recurentului, Înalta Curte constată următoarele: 1.1. Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile Instanța de fond a reținut corect că decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a fost emisă în soluționarea unei contestații administrative formulate împotriva certificatului emis de Comisia Județeană, în temeiul art. 13 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap, motiv pentru care a impune o nouă procedură administrativă prealabilă ar constitui o deturnare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 de la sensul lor firesc.

1.2. Cu privire la fondul cauzei Subsumat acestei critici, recurentul-pârât a afirmat că intimatul nu întrunește criteriile pentru a beneficia de asistent personal. Instanța de fond nu a făcut însă decât să impună Comisiei Superioare obligația de a reanaliza contestația și de a emite o nouă decizie în acest sens, fără să dezlege fondul raportului litigios, motiv pentru care susținerile recurentului-pârât nu sunt apte să ducă la reformarea sentinței. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap împotriva Sentinței nr. 4586 din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2011. Procesat de GGC - NN