ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 4586 din 17 noiembrie 2010,
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa
procedurii prealabile;
A admis acțiunea
reclamantului D.G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap;
A anulat decizia din
11 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu
Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției
Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap;
A obligat pârâtul să
emită o nouă decizie în urma reanalizării contestației reclamantului formulată
împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 septembrie
2009 emis de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru
Adulți din cadrul Consiliului Județean Giurgiu.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin decizia de
încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți din cadrul Autorității
Naționale pentru Persoanele cu Handicap, soluționând contestația reclamantului
D.G.I., formulată împotriva certificatului din 22 septembrie 2009 emis de
Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului
Județean Giurgiu, a menținut diagnosticul „deficiență funcțională gravă - fără
asistent personal, handicap 7" în temeiul Ordinului nr. 762 din 31 august
2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19
septembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice.
În conținutul
deciziei nr. X s-a menționat că reclamantul poate contesta decizia conform
Legii nr. 554/2004.
Prima instanță a
apreciat că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru
lipsa procedurii administrative prealabile invocată de pârâtă în temeiul art. 7
din Legea nr. 554/2004, se impune, întrucât actul emis de Comisia superioară în
soluționarea contestației se atacă direct la instanța de contencios
administrativ, astfel cum s-a menționat în cuprinsul actului.
În condițiile în
care, emitentul actului nu a indicat expres o altă comisie sau alt organ cu
atribuții cu cenzurare, de verificare a legalității deciziei de încadrare în
grad de handicap, o altă interpretare dată art. 7 din Legea nr. 554/2004, în
sensul că ar fi necesară parcurgerea altei căi administrative de atac, ar îngrădi
dreptul reclamantului garantat constituțional, de acces liber la justiție.
Pe fondul cauzei,
prima instanță a reținut faptul că, reclamantul a contestat decizia de
încadrare în grad de handicap, solicitând anularea parțială a acesteia în
privința mențiunii „fără asistent personal" și obligarea la emiterea unui
nou act administrativ în care să fie menționat dreptul la asistent personal.
Analizând
dispozițiile Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr.
762/2007, cu referire la criteriul medico - psihosocial de încadrare în grad de
handicap prevăzut în anexa la Ordin (M.of. 85 bis din 27 decembrie 2007), la
cap. I „Funcții mentale" pct. I "Evaluarea gradului de handicap la
persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale",
prima instanță a reținut că la diferențierea deficienței "accentuate"
pentru gradul de handicap "accentuat" sau "grav", se are în
vedere măsura în care nu există un alt handicap asociat care să necesite îngrijire
specială sau tulburări comportamentale.
De asemenea, pentru
deficiența "accentuată" grad handicap "accentuat", în
parametrii funcționali se ține cont de o întârziere mintală accentuată (QI:
21-34), de adaptare la situații noi care nu se realizează conform vârstei
cronologice; de faptul că persoana are un ritm de dezvoltare lent; curba de
perfecționare este plafonată, de faptul că au loc blocaje psihice; de asemenea
dacă sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de
servicii de sprijin și se pot adapta la viața de familie, în comunitate.
În ultimul grad de
handicap cu o deficiență "accentuată" Ordinul nr. 762/2007 a prevăzut
ca parametrii funcționali: o întârziere mintală profundă (QI: mai mic de 21); o
minimă dezvoltare senzitivo-motorie, faptul că persoana reacționează la comenzi
simple îndelung executate și faptul că au nevoie de asistență permanentă, fiind
incapabili de autoconducție și autocontrol.
Acest act normativ a
prevăzut necesitatea încuviințării unui asistent personal doar în deficiența
"accentuată", pentru grad de handicap "grav".
În actul contestat,
se menționează că reclamantul prezintă o deficiență funcțională
"gravă" și faptul că a fost încadrat în grad de handicap 7 (grav),
iar pentru aceasta nu este nevoie de asistent personal.
În opinia primei instanțe,
decizia contestată cuprinde mențiuni contradictorii, în sensul că, actele
normative nr. 762/2007 și nr. 1992/2007 prevăd pentru handicap "grav"
asistență permanentă, iar în decizia X, deși s-a reținut handicap „grav"
s-a dispus că reclamantul nu are nevoie de asistent personal.
Cu toate că actele
normative nu prevăd pentru gradele de handicap ușor, mediu și accentuat
asistent personal, pentru gradul de handicap grav acordarea asistentului
personal este obligatorie.
A mai reținut și
faptul că din fișa de evaluare psihologică a reclamantului a rezultat un
coeficient de inteligență QI 32 și nu sub coeficientul 21 prevăzut pentru
handicap grav, astfel că, decizia contestată este în contradicție cu
documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Recursul exercitat
de pârât
Ministerul Muncii
Familiei și Protecției Sociale a atacat cu recurs sentința menționată,
criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub
două aspecte:
2.1. Respingerea
greșită a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile
În acest sens,
recurentul-pârât a arătat că art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 prevede
expres că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără vreo derogare de la procedura
prealabilă obligatorie reglementată în art. 7 din legea menționată.
2.2. Soluționarea
greșită a fondului cauzei
Instanța de fond a
menționat dispozițiile legale conținute în Cap. I, Subcap. I - Evaluarea
gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor
mentale și psihosociale din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice,
din 2007. Potrivit susținerilor recurentului-pârât, este vorba despre o înșiruire
logică de caracteristici funcționale ale afecțiunii, care atrag cumulativ
necesitatea asistentului personal, dar intimatul-reclamant nu prezintă
incapacitate severă de autoconducție și autocontrol, fapt pentru care nu a
beneficiat de asistent personal.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza prin
prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Actul administrativ
supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este
decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, emisă de
Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,
potrivit cărora intimatul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav,
fără asistent personal, nerevizuibil.
Reținând existența
unor contradicții în decizia contestată, în raport cu documentația care a stat
la baza emiterii ei, instanța de fond a dispus anularea deciziei și obligarea
pârâtului să reanalizeze contestația reclamantului, împotriva certificatului de
încadrarea în grad de handicap din 22 septembrie 2009, emis de Comisia de
evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean
Giurgiu, și să emită o nouă decizie.
Această soluție
reflectă interpretarea adecvată a probatoriului administrat, prin prisma
criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice,
din 2007.
Cu referire concretă
la criticile recurentului, Înalta Curte constată următoarele:
1.1. Cu privire la
excepția neîndeplinirii procedurii prealabile
Instanța de fond a
reținut corect că decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu
Handicap pentru Adulți a fost emisă în soluționarea unei contestații
administrative formulate împotriva certificatului emis de Comisia Județeană, în
temeiul art. 13 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind
organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu
handicap, motiv pentru care a impune o nouă procedură administrativă prealabilă
ar constitui o deturnare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 de la
sensul lor firesc.
1.2. Cu privire la
fondul cauzei
Subsumat acestei
critici, recurentul-pârât a afirmat că intimatul nu întrunește criteriile
pentru a beneficia de asistent personal.
Instanța de fond nu a
făcut însă decât să impună Comisiei Superioare obligația de a reanaliza
contestația și de a emite o nouă decizie în acest sens, fără să dezlege fondul
raportului litigios, motiv pentru care susținerile recurentului-pârât nu sunt
apte să ducă la reformarea sentinței.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția
Generală a Persoanelor cu Handicap împotriva Sentinței nr. 4586 din 17
noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 mai 2011.
Procesat
de GGC - NN