ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3121/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

instanțe

Prin Sentința nr. 4586 din 17 noiembrie 2010,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii prealabile;

A admis acțiunea

reclamantului D.G.I. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap;

A anulat decizia din

11 noiembrie 2009 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu

Handicap pentru Adulți din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției

Sociale - Direcția Generală a Persoanelor cu Handicap;

A obligat pârâtul să

emită o nouă decizie în urma reanalizării contestației reclamantului formulată

împotriva certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 septembrie

2009 emis de Comisia Superioară de Evaluare a persoanelor cu Handicap pentru

Adulți din cadrul Consiliului Județean Giurgiu.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin decizia de

încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, Comisia Superioară de

Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru adulți din cadrul Autorității

Naționale pentru Persoanele cu Handicap, soluționând contestația reclamantului

D.G.I., formulată împotriva certificatului din 22 septembrie 2009 emis de

Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap din cadrul Consiliului

Județean Giurgiu, a menținut diagnosticul „deficiență funcțională gravă - fără

asistent personal, handicap 7" în temeiul Ordinului nr. 762 din 31 august

2007 al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 din 19

septembrie 2007 al Ministrului Sănătății Publice.

În conținutul

deciziei nr. X s-a menționat că reclamantul poate contesta decizia conform

Legii nr. 554/2004.

Prima instanță a

apreciat că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa procedurii administrative prealabile invocată de pârâtă în temeiul art. 7

din Legea nr. 554/2004, se impune, întrucât actul emis de Comisia superioară în

soluționarea contestației se atacă direct la instanța de contencios

administrativ, astfel cum s-a menționat în cuprinsul actului.

În condițiile în

care, emitentul actului nu a indicat expres o altă comisie sau alt organ cu

atribuții cu cenzurare, de verificare a legalității deciziei de încadrare în

grad de handicap, o altă interpretare dată art. 7 din Legea nr. 554/2004, în

sensul că ar fi necesară parcurgerea altei căi administrative de atac, ar îngrădi

dreptul reclamantului garantat constituțional, de acces liber la justiție.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a reținut faptul că, reclamantul a contestat decizia de

încadrare în grad de handicap, solicitând anularea parțială a acesteia în

privința mențiunii „fără asistent personal" și obligarea la emiterea unui

nou act administrativ în care să fie menționat dreptul la asistent personal.

Analizând

dispozițiile Ordinul Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr.

762/2007, cu referire la criteriul medico - psihosocial de încadrare în grad de

handicap prevăzut în anexa la Ordin (M.of. 85 bis din 27 decembrie 2007), la

cap. I „Funcții mentale" pct. I "Evaluarea gradului de handicap la

persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor mentale și psihosociale",

prima instanță a reținut că la diferențierea deficienței "accentuate"

pentru gradul de handicap "accentuat" sau "grav", se are în

vedere măsura în care nu există un alt handicap asociat care să necesite îngrijire

specială sau tulburări comportamentale.

De asemenea, pentru

deficiența "accentuată" grad handicap "accentuat", în

parametrii funcționali se ține cont de o întârziere mintală accentuată (QI:

21-34), de adaptare la situații noi care nu se realizează conform vârstei

cronologice; de faptul că persoana are un ritm de dezvoltare lent; curba de

perfecționare este plafonată, de faptul că au loc blocaje psihice; de asemenea

dacă sunt capabili să efectueze sarcini simple sub supraveghere, au nevoie de

servicii de sprijin și se pot adapta la viața de familie, în comunitate.

În ultimul grad de

handicap cu o deficiență "accentuată" Ordinul nr. 762/2007 a prevăzut

ca parametrii funcționali: o întârziere mintală profundă (QI: mai mic de 21); o

minimă dezvoltare senzitivo-motorie, faptul că persoana reacționează la comenzi

simple îndelung executate și faptul că au nevoie de asistență permanentă, fiind

incapabili de autoconducție și autocontrol.

Acest act normativ a

prevăzut necesitatea încuviințării unui asistent personal doar în deficiența

"accentuată", pentru grad de handicap "grav".

În actul contestat,

se menționează că reclamantul prezintă o deficiență funcțională

"gravă" și faptul că a fost încadrat în grad de handicap 7 (grav),

iar pentru aceasta nu este nevoie de asistent personal.

În opinia primei instanțe,

decizia contestată cuprinde mențiuni contradictorii, în sensul că, actele

normative nr. 762/2007 și nr. 1992/2007 prevăd pentru handicap "grav"

asistență permanentă, iar în decizia X, deși s-a reținut handicap „grav"

s-a dispus că reclamantul nu are nevoie de asistent personal.

Cu toate că actele

normative nu prevăd pentru gradele de handicap ușor, mediu și accentuat

asistent personal, pentru gradul de handicap grav acordarea asistentului

personal este obligatorie.

A mai reținut și

faptul că din fișa de evaluare psihologică a reclamantului a rezultat un

coeficient de inteligență QI 32 și nu sub coeficientul 21 prevăzut pentru

handicap grav, astfel că, decizia contestată este în contradicție cu

documentația care a stat la baza emiterii acesteia.

de pârât

Ministerul Muncii

Familiei și Protecției Sociale a atacat cu recurs sentința menționată,

criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub

două aspecte:

2.1. Respingerea

greșită a excepției neîndeplinirii procedurii prealabile

În acest sens,

recurentul-pârât a arătat că art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 430/2008 prevede

expres că deciziile Comisiei Superioare pot fi atacate potrivit Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, fără vreo derogare de la procedura

prealabilă obligatorie reglementată în art. 7 din legea menționată.

2.2. Soluționarea

greșită a fondului cauzei

Instanța de fond a

menționat dispozițiile legale conținute în Cap. I, Subcap. I - Evaluarea

gradului de handicap la persoanele cu dezvoltare incompletă a funcțiilor

mentale și psihosociale din Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice,

din 2007. Potrivit susținerilor recurentului-pârât, este vorba despre o înșiruire

logică de caracteristici funcționale ale afecțiunii, care atrag cumulativ

necesitatea asistentului personal, dar intimatul-reclamant nu prezintă

incapacitate severă de autoconducție și autocontrol, fapt pentru care nu a

beneficiat de asistent personal.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma motivelor invocate de recurentul-pârât și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Actul administrativ

supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este

decizia de încadrare în grad de handicap din 11 noiembrie 2009, emisă de

Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

potrivit cărora intimatul-reclamant a fost încadrat în gradul de handicap grav,

fără asistent personal, nerevizuibil.

Reținând existența

unor contradicții în decizia contestată, în raport cu documentația care a stat

la baza emiterii ei, instanța de fond a dispus anularea deciziei și obligarea

pârâtului să reanalizeze contestația reclamantului, împotriva certificatului de

încadrarea în grad de handicap din 22 septembrie 2009, emis de Comisia de

evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți din cadrul Consiliului Județean

Giurgiu, și să emită o nouă decizie.

Această soluție

reflectă interpretarea adecvată a probatoriului administrat, prin prisma

criteriilor stabilite prin Ordinul comun nr. 762 al Ministrului Muncii,

Familiei și Egalității de Șanse și nr. 1992 al Ministrului Sănătății Publice,

din 2007.

Cu referire concretă

la criticile recurentului, Înalta Curte constată următoarele:

1.1. Cu privire la

excepția neîndeplinirii procedurii prealabile

Instanța de fond a

reținut corect că decizia Comisiei Superioare de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți a fost emisă în soluționarea unei contestații

administrative formulate împotriva certificatului emis de Comisia Județeană, în

temeiul art. 13 din H.G. nr. 430/2008 pentru aprobarea Metodologiei privind

organizarea și funcționarea Comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu

handicap, motiv pentru care a impune o nouă procedură administrativă prealabilă

ar constitui o deturnare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 de la

sensul lor firesc.

1.2. Cu privire la

fondul cauzei

Subsumat acestei

critici, recurentul-pârât a afirmat că intimatul nu întrunește criteriile

pentru a beneficia de asistent personal.

Instanța de fond nu a

făcut însă decât să impună Comisiei Superioare obligația de a reanaliza

contestația și de a emite o nouă decizie în acest sens, fără să dezlege fondul

raportului litigios, motiv pentru care susținerile recurentului-pârât nu sunt

apte să ducă la reformarea sentinței.

soluției adoptate

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Direcția

Generală a Persoanelor cu Handicap împotriva Sentinței nr. 4586 din 17

noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2011.

Procesat

de GGC - NN