ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6314/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Giurgiu, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și

Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G., anularea deciziei de

încadrare în grad de handicap din 14 iunie 2012 și a certificatului nr. 818 din

28 martie 2012.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat, în esență, că pârâtele au aplicat în mod greșit legislația

în vigoare, schimbându-i încadrarea din deficiență funcțională gravă în deficiență

funcțională accentuată, în condițiile în care starea sa de sănătate nu s-a schimbat

deloc, reclamantul având în continuare un handicap grav pentru care este nevoie

de asistent personal.

Prin sentința civilă

nr. 11 din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția

necompetenței sale materiale, invocate de către pârâtul Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

Tribunalul a reținut, în esență, că decizia nr. 7922 din 14 iunie 2012 atacată în

cauză a fost emisă de o autoritate publică centrală - Ministerul Muncii - în a cărei

structură funcționează Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,

condiții în care sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea

nr. 554/2004.

La rândul său, prin sentința

nr. 1640 din 21 mai 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței

sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu și, în consecință,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

În motivarea acestei soluții,

Curtea a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora

alin. (4) al art. 90

2

din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea

drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I,

nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică

și va avea următorul cuprins: „(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi

atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările

ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru",

și ale Art. 23 alin. (1) din aceeași lege, care prevede că procesele în primă instanță,

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs

de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit

prezentei legi.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 20

pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) din C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea

soluționării conflictului negativ de competență.

Examinând conflictul negativ

de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului

și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului

Giurgiu.

Înalta Curte constată

că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Certificatului

nr. 818 din 28 martie 2012 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap G., prin care reclamantul D.G. se încadrează în grad de handicap accentuat,

deficiență funcțională accentuată, și a deciziei de încadrare în grad de handicap

din 14 iunie 2012 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte

cu Handicap a soluționat contestația reclamantului în sensul menținerii încadrării

acestuia.

Așa cum a reținut și Curtea

de apel, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare,

cauza intră sub incidența dispozițiilor alin. (4) al art. 90

2

din Legea

nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,

astfel cum a fost modificat prin art. 6 din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 3 din C. proc. civ.

din 1865, conform cărora deciziile emise de comisia superioară pot fi atacate la

secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004.

Iar dispozițiile art.

23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 arată că „p

rocesele

în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ

și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei

legi, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi

.”

Considerentele expuse

anterior referitoare la modificarea normelor de competență și trimiterea cauzelor

la instanțele devenite competente să le judece îndreptățesc Înalta Curte să concluzioneze

că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei

revine Tribunalului Giurgiu, soluționând conflictul negativ de competență în acest

sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe reclamantul

D.G. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor

Adulte cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G. în

favoarea Tribunalului Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2013.