ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6314/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6314/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Giurgiu, reclamantul D.G. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G., anularea deciziei de
încadrare în grad de handicap din 14 iunie 2012 și a certificatului nr. 818 din
28 martie 2012.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat, în esență, că pârâtele au aplicat în mod greșit legislația
în vigoare, schimbându-i încadrarea din deficiență funcțională gravă în deficiență
funcțională accentuată, în condițiile în care starea sa de sănătate nu s-a schimbat
deloc, reclamantul având în continuare un handicap grav pentru care este nevoie
de asistent personal.
Prin sentința civilă
nr. 11 din 24 ianuarie 2013, Tribunalul Giurgiu, secția civilă, a admis excepția
necompetenței sale materiale, invocate de către pârâtul Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale, și, în consecință, a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Curții de Apel București secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a hotărî astfel,
Tribunalul a reținut, în esență, că decizia nr. 7922 din 14 iunie 2012 atacată în
cauză a fost emisă de o autoritate publică centrală - Ministerul Muncii - în a cărei
structură funcționează Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți,
condiții în care sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea
nr. 554/2004.
La rândul său, prin sentința
nr. 1640 din 21 mai 2013, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței
sale materiale, invocată de către această instanță din oficiu și, în consecință,
a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
În motivarea acestei soluții,
Curtea a invocat dispozițiile art. 6 din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora
alin. (4) al art. 90
2
din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea
drepturilor persoanelor cu handicap, republicată în M. Of. al României, Partea I,
nr. 1 din 3 ianuarie 2008, cu modificările și completările ulterioare, se modifică
și va avea următorul cuprins: „(4) Deciziile emise de Comisia superioară pot fi
atacate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, cererile adresate instanței fiind scutite de taxa judiciară de timbru",
și ale Art. 23 alin. (1) din aceeași lege, care prevede că procesele în primă instanță,
precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs
de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței
instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit
prezentei legi.
Constatând existența conflictului
negativ de competență, Curtea de Apel București a decis, în temeiul art. 20
pct. 2, art. 21 și 22 alin. (3) din C. proc. civ., înaintarea cauzei la Înalta Curte
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea
soluționării conflictului negativ de competență.
Examinând conflictul negativ
de competență, Înalta Curte va constata că în speță, în raport de obiectul litigiului
și dispozițiile legale incidente, competența soluționării cauzei aparține Tribunalului
Giurgiu.
Înalta Curte constată
că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Certificatului
nr. 818 din 28 martie 2012 emis de către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte
cu Handicap G., prin care reclamantul D.G. se încadrează în grad de handicap accentuat,
deficiență funcțională accentuată, și a deciziei de încadrare în grad de handicap
din 14 iunie 2012 prin care Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte
cu Handicap a soluționat contestația reclamantului în sensul menținerii încadrării
acestuia.
Așa cum a reținut și Curtea
de apel, în raport cu obiectul litigiului, sub aspectul competenței de soluționare,
cauza intră sub incidența dispozițiilor alin. (4) al art. 90
2
din Legea
nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap,
astfel cum a fost modificat prin art. 6 din Legea nr. 2/2013, coroborate cu dispozițiile
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 2 pct. 3 din C. proc. civ.
din 1865, conform cărora deciziile emise de comisia superioară pot fi atacate la
secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, potrivit Legii contenciosului
administrativ nr. 554/2004.
Iar dispozițiile art.
23 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 arată că „p
rocesele
în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ
și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei
legi, a competenței instanțelor legal învestite, se judecă de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi
.”
Considerentele expuse
anterior referitoare la modificarea normelor de competență și trimiterea cauzelor
la instanțele devenite competente să le judece îndreptățesc Înalta Curte să concluzioneze
că în prezenta cauză competența materială de soluționare în primă instanță a cauzei
revine Tribunalului Giurgiu, soluționând conflictul negativ de competență în acest
sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei
privind pe reclamantul
D.G. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor
Adulte cu Handicap și Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap G. în
favoarea Tribunalului Giurgiu, secția de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie
2013.