ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3202/2012

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Comisia Medicală

de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Ilfov, a

solicitat obligarea acestora la emiterea unui certificat de încadrare în grad

de handicap.

Prin

sentința nr. 3639/2010, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței

materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București - secția

a IX-a de contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea de autoritate administrativă

locală a Comisia Medicale de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul

Consiliului Județean Ilfov, căreia îi revine competența emiterii actului

solicitat de reclamant.

Prin

sentința nr. 913/2012, Tribunalul București a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a de contencios

administrativ și

fiscal, reținând că actul

contestat în cauză este Decizia nr. 2294/2010 emisă de o autoritate

administrativă

centrală - Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, din

cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Constatându-se

ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la înalta

Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal,

pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Examinând actele dosarului, se constată că, în

raport cu obiectul acțiunii, astfel cum

acest a fost precizat, și având

în vedere rangul pe care autoritatea emitentă a actului administrativ contestat

îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, competența

materială de soluționare a cauzei revine secției

de contencios administrativ a Curții de Apel

București.

Astfel,

potrivit art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,

modificată, orice persoană care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes

legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată; interesul legitim

poate fi atât privat, cât și public.

Așa

cum rezultă din actele dosarului, acțiunea, astfel cum a fost precizată de

reclamant în fața Tribunalului București, în ședința din 6 martie 2012 (f.46

din dosar), are ca obiect și contestarea Deciziei nr. 2294/2010 emisă de o

autoritate administrativă centrală - Comisia Superioară de Evaluare a

Persoanelor Adulte cu Handicap, din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

În prezentul conflict negativ de competență sunt

incidente, așadar, prevederile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

la care fac trimitere dispozițiile art. 90

2

alin. (4) din Legea nr. 448/2006

privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, potrivit

cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se

prevede altfel".

Prin

urmare, specificul litigiilor care se desfășoară între persoanele fizice sau

juridice și administrația publică determină, în mod necesar, existența unor

reguli imperative în privința competenței instanțelor de contencios

administrativ.

Pentru stabilirea competenței materiale, textul

legal în discuție instituie două criterii:

cel al rangului pe care

autoritatea care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus

judecății, îl ocupă în sistemul organelor administrației publice, respectiv

criteriul valoric.

În

cauza de față, este aplicabil primul criteriu enunțat anterior, motiv pentru

care curtea de apel este competentă să soluționeze acest litigiu.

Față de cele prezentate, înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București

- secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M.C.V., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și

Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului

Județean Ilfov, în favoarea Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 22 iunie 2012.