ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 287/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3639 din 29 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei, formulată de către reclamantul M.C.V. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale (pentru fosta Autoritate Națională a Persoanelor cu Handicap) și Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din cadrul Consiliului Județean Ilfov, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 martie 2010, reclamantul M.C.V., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Persoanelor cu Handicap și Comisia Medicală de Evaluare a Persoanelor cu Handicap din Cadrul Consiliului Județean Ilfov, a solicitat obligarea pârâtelor să emită un certificat de handicap necesar pentru a fi depus la Casa de Pensii a Județului Ilfov.

Apreciind că cererea de chemare în judecată vizează analizarea faptului dacă pârâta autoritate locală a refuzat ori nu să emită un act în sensul cerut de reclamant și nu dacă autoritatea centrală a refuzat să soluționeze o contestație, instanța a constatat că acțiunea formulată intră sub incidența dispozițiilor art. 10, coroborat cu art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „litigiile privind actele administrative emise ori încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ – fiscale…”, în speță actul administrativ asimilat fiind refuzul Comisiei de Expertiză a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a jud. Ilfov de emitere certificat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137, art. 158 alin. (1) și art. 159 pct. 2 C. proc . civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M.C.V., fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată de reclamantul M.C.V. la data de 30 septembrie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității ….. c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Potrivit art. 301 C. proc. civ.: „Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, dacă legea nu dispune altfel.” De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică. Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță. Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) și ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de M.C.V. împotriva sentinței civile nr. 3639 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2011.