ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.S.E.P.H.A., modificarea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622 din 22 martie 2010, emisă de pârâtă, în sensul încadrării sale în grad de handicap „grav”. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este diagnosticată cu „carcinom mamar drept - st. III A, operat, iradiat, chimioterapie”, din luna august 2007, asociat cu diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială st.

II, pentru aceste afecțiuni fiind operată și internată de mai multe ori. Reclamanta a mai indicat că, în luna februarie 2010, s-a prezentat la C.E.P.H. de pe lângă C.J. Dâmbovița, în vederea evaluării anuale și a constatat că dosarul său a fost respins. Împotriva certificatului nr. 21004 din 22 februarie 2010 a formulat plângere la C.S.E.P.H.A., care, în urma verificării dosarului, a încadrat-o în gradul de handicap „mediu”, deși în decizie s-a menționat, la diagnosticul clinic, „cod boala C50 C 10”, Cod de handicap 2, care corespunde, de fapt, gradului de handicap accentuat și nu mediu. A considerat reclamanta că deși a depus toate documentele medicale referitoare la afecțiunile grave de care suferă, intimata a încadrat-o greșit la gradul de handicap mediu în loc de grav, cum trebuia să fie încadrată.

Prin sentința nr. 156 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.V. și a dispus anularea Deciziei nr. 2611/2010 emisă de C.S.E.P.H.A. În cuprinsul hotărârii instanța de fond a menționat că a observat nemijlocit că reclamanta este grav bolnavă, ceea ce nu justifică încadrarea sa în grad „mediu” de handicap. Totodată, prima instanță a considerat că probele administrate în cauză atestă faptul că reclamanta nu a înregistrat nici o îmbunătățire a stării de sănătate în anul 2010. A concluzionat instanța de fond că încadrarea reclamantei în grad mediu de handicap apare nejustificată cu atât mai mult cu cât sunt mii de persoane pensionate care în realitate prestează munci grele în Spania și Italia.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-pârât Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în termen legal a declarat recurs C.S.E.P.H.A., prin A.N.P.H. („C.S.”). Invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., autoritatea recurentă a susținut că prima instanță, în mod nelegal, a omis să se pronunțe asupra excepției lipsei plângerii prealabile, invocată la prima zi de înfățișare. Totodată, s-a arătat că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate, argumente străine de natura pricinii. S-a indicat astfel că instanța a observat nemijlocit că intimata este grav bolnavă și că dată fiind convingerea formată, este de prisos enumerarea bolilor intimatei, considerându-se că intimata nu a înregistrat nici o îmbunătățire a stării de sănătate în anul 2010, aceste afirmații fiind apreciate ca pur speculative.

În fine, s-a mai susținut nelegalitatea sentinței atacate și în considerarea omisiunii judecătorului fondului de a indica textul de lege ce fundamentează măsura anulării actului administrativ. 3. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat. Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și față de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că sunt întemeiate motivele de recurs înfățișate astfel că în temeiul art. 312 alin. (3) cu referire la art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., și în vederea administrării de noi probatorii va casa hotărârea, dispunând trimiterea spre rejudecare a cauzei la aceeași instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Reclamanta intimată S.V. a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei contestații împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622 din 22 martie 2010 emisă de autoritatea recurentă, prin care a fost încadrată în gradul de handicap „mediu”, apreciind că diagnosticul ce i-a fost stabilit, acela de „carcinom mamar drept - st. III A, operat, iradiat” asociat cu diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială st. II și obezitate exogenă gr. II o îndreptățesc la încadrarea în gradul de handicap „accentuat”. Prima instanță a admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei atacate, cu mențiunea că autoritatea pârâtă, după o reexaminare atentă și obiectivă a actelor medicale și față de starea de sănătate a reclamantei va proceda la o încadrare corectă a acesteia într-un grad de handicap și la emiterea altei decizii.

Sunt întemeiate criticile pârâtei recurente circumscrise art. 304 pct. 7 C. proc. civ., date fiind considerentele neadecvate și practic „străine de natura pricinii”, în sensul textului de lege enunțat, ce au fundamentat soluția primei instanțe. Astfel, susținerea potrivit cu care instanța, în mod nemijlocit, a constatat gravitatea afecțiunilor de care suferă reclamanta apreciind astfel că este întemeiată solicitarea acesteia raportat și la actele medicale depuse, oricât de justificată și susținută de aprecierile și percepțiile personale, nu poate însă reprezenta un motiv de nelegalitate de natură a conduce la anularea actului administrativ atacat.

Dată fiind specificitatea domeniului medical ca și aplicarea strictă a unor prevederi legale în domeniul deficiențelor de tipul celor de care suferă și reclamanta, în mod evident, instanța de fond nu putea, în lipsa administrării unor probatorii de specialitate, respectiv a unei expertize medicale, să înlăture constatările unei comisii de specialitate, afirmațiile în sensul că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire a stării de sănătate a reclamantei în anul 2010 neputând, în mod evident, fundamenta soluția adoptată din perspectiva legalității emiterii actului. Înalta Curte va dispune așadar, pe temeiurile de drept mai sus arătate, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea suplimentării probatoriilor, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond, pentru corecta aplicare a legii și în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale va pune în discuția părților necesitatea completării probatoriului, incluzând fără limitare, efectuarea unei expertize de specialitate menită a evidenția și clarifica situația reclamantei din punct de vedere medical, raportat la constatările deja cuprinse în actul administrativ atacat. Urmează ca instanța de rejudecare să analizeze și celelalte critici ale recurentei cuprinse în motivele de recurs prezentate, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.M.F.P.S. – C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva sentinței nr. 156 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2011.