ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1370/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Soluția primei instanțe

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta S.V. a solicitat în contradictoriu cu

pârâta C.S.E.P.H.A., modificarea Deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622

din 22 martie 2010, emisă de pârâtă, în sensul încadrării sale în grad de

handicap „grav”.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este diagnosticată cu „carcinom mamar drept -

st. III A, operat, iradiat, chimioterapie”, din luna august 2007, asociat cu

diabet zaharat tip II, hipertensiune arterială st. II, pentru aceste afecțiuni

fiind operată și internată de mai multe ori.

Reclamanta a mai indicat

că, în luna februarie 2010, s-a prezentat la C.E.P.H. de pe lângă C.J. Dâmbovița,

în vederea evaluării anuale și a constatat că dosarul său a fost respins.

Împotriva certificatului nr. 21004 din 22 februarie 2010 a formulat plângere la

C.S.E.P.H.A., care, în urma verificării dosarului, a încadrat-o în gradul de

handicap „mediu”, deși în decizie s-a menționat, la diagnosticul clinic, „cod

boala C50 C 10”, Cod de handicap 2, care corespunde, de fapt, gradului de

handicap accentuat și nu mediu.

A considerat

reclamanta că deși a depus toate documentele medicale referitoare la

afecțiunile grave de care suferă, intimata a încadrat-o greșit la gradul de

handicap mediu în loc de grav, cum trebuia să fie încadrată.

Prin sentința nr. 156

din 17 iunie 2010, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.V. și a dispus anularea

Deciziei nr. 2611/2010 emisă de C.S.E.P.H.A.

În cuprinsul

hotărârii instanța de fond a menționat că a observat nemijlocit că reclamanta

este grav bolnavă, ceea ce nu justifică încadrarea sa în grad „mediu” de

handicap.

Totodată, prima

instanță a considerat că probele administrate în cauză atestă faptul că

reclamanta nu a înregistrat nici o îmbunătățire a stării de sănătate în anul

2010.

A concluzionat

instanța de fond că încadrarea reclamantei în grad mediu de handicap apare

nejustificată cu atât mai mult cu cât sunt mii de persoane pensionate care în

realitate prestează munci grele în Spania și Italia.

înfățișate de recurentul-pârât

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel Ploiești în termen legal a declarat recurs C.S.E.P.H.A., prin

A.N.P.H. („C.S.”).

Invocând motivele de nelegalitate

prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ., autoritatea recurentă a susținut

că prima instanță, în mod nelegal, a omis să se pronunțe asupra excepției

lipsei plângerii prealabile, invocată la prima zi de înfățișare.

Totodată, s-a arătat

că instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii pronunțate, argumente

străine de natura pricinii. S-a indicat astfel că instanța a observat

nemijlocit că intimata este grav bolnavă și că dată fiind convingerea formată,

este de prisos enumerarea bolilor intimatei, considerându-se că intimata nu a

înregistrat nici o îmbunătățire a stării de sănătate în anul 2010, aceste afirmații

fiind apreciate ca pur speculative.

În fine, s-a mai susținut

nelegalitatea sentinței atacate și în considerarea omisiunii judecătorului fondului

de a indica textul de lege ce fundamentează măsura anulării actului

administrativ.

considerentele instanței de recurs

Recursul este fondat.

Analizând sentința

atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și față de prevederile legale

incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că

sunt întemeiate motivele de recurs înfățișate astfel că în temeiul art. 312 alin.

(3) cu referire la art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ., și în vederea administrării

de noi probatorii va casa hotărârea, dispunând trimiterea spre rejudecare a

cauzei la aceeași instanță, în considerarea celor în continuare arătate.

Reclamanta intimată S.V.

a investit instanța de contencios administrativ cu soluționarea unei

contestații împotriva deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 2622 din 22

martie 2010 emisă de autoritatea recurentă, prin care a fost încadrată în

gradul de handicap „mediu”, apreciind că diagnosticul ce i-a  fost stabilit,

acela de „carcinom mamar drept - st. III A, operat, iradiat” asociat cu diabet

zaharat tip II, hipertensiune arterială st. II și obezitate exogenă gr. II o

îndreptățesc la încadrarea în gradul de handicap „accentuat”.

Prima instanță a

admis acțiunea reclamantei și a dispus anularea deciziei atacate, cu mențiunea că

autoritatea pârâtă, după o reexaminare atentă și obiectivă a actelor medicale și

față de starea de sănătate a reclamantei va proceda la o încadrare corectă a

acesteia într-un grad de handicap și la emiterea altei decizii.

Sunt întemeiate criticile

pârâtei recurente circumscrise art. 304 pct. 7 C. proc. civ., date fiind considerentele

neadecvate și practic „străine de natura pricinii”, în sensul textului de lege enunțat,

ce au fundamentat soluția primei instanțe.

Astfel, susținerea potrivit

cu care instanța, în mod nemijlocit, a constatat gravitatea afecțiunilor de

care suferă reclamanta apreciind astfel că este întemeiată solicitarea acesteia

raportat și la actele medicale depuse, oricât de justificată și susținută de aprecierile

și percepțiile personale, nu poate însă reprezenta un motiv de nelegalitate de

natură a conduce la anularea actului administrativ atacat.

Dată fiind

specificitatea domeniului medical ca și aplicarea strictă a unor prevederi legale

în domeniul deficiențelor de tipul celor de care suferă și reclamanta, în mod evident,

instanța de fond nu putea, în lipsa administrării unor probatorii de

specialitate, respectiv a unei expertize medicale, să înlăture constatările unei

comisii de specialitate, afirmațiile în sensul că nu s-a înregistrat nici o îmbunătățire

a stării de sănătate a reclamantei în anul 2010 neputând, în mod evident,

fundamenta soluția adoptată din perspectiva legalității emiterii actului.

Înalta Curte va

dispune așadar, pe temeiurile de drept mai sus arătate, casarea hotărârii și

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea suplimentării

probatoriilor, în conformitate cu prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

Cu ocazia rejudecării,

instanța de fond, pentru corecta aplicare a legii și în scopul pronunțării unei

hotărâri temeinice și legale va pune în discuția părților necesitatea completării

probatoriului, incluzând fără limitare, efectuarea unei expertize de

specialitate menită a evidenția și clarifica situația  reclamantei din punct de

vedere medical, raportat la constatările deja cuprinse în actul administrativ

atacat.

Urmează ca instanța

de rejudecare să analizeze și celelalte critici ale recurentei cuprinse în motivele

de recurs prezentate, ca apărări de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.M.F.P.S. – C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. împotriva sentinței nr. 156

din 17 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 martie 2011.