ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2588/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ,
reclamanta
S.F. a chemat în judecată pârâta A.N.P.H.
- C.S.E.P.H.A., solicitând anularea
deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2009
emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o
nouă decizie de
încadrare a
reclamantei în grad de handicap grav cu asistent personal.
Motivându-și
acțiunea, reclamanta a arătat că are un handicap locomotor grav,
că din anul 2005 a beneficiat de asistent personal-fiul său-care a
decedat în anul 2007, iar la ultima evaluare s-a stabilit că nu
mai poate beneficia de
asistent personal, în condițiile agravării stării sale de
sănătate. Pe timpul derulării procesului, reclamanta a invocat
excepția de nelegalitate a ordinelor nr. 762/2007 și 1992/2007 ale
ministrului muncii și ministrului sănătății publice,
în măsura în care pentru afecțiunea de care suferă reclamanta nu
se prevede asistent personal, iar Curtea de Apel Cluj, prin sentința
civilă nr. 78/2009, a admis acțiunea reclamantei S.F., a anulat
decizia nr. 3907 din 18 aprilie 2008 și a obligat pârâta la emiterea unei
noi decizii de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal,
admițând excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 762/2007.
Sentința
pronunțată de Curtea de Apel Cluj a fost atacată cu recurs de C.S.E.P.H.A.
prin A.N.P.H., precum
și de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Prin decizia nr. 3576 din 25 iunie
2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul
recursul declarat de A.N.P.H.
și a
admis recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei si Protecției
Sociale, casând sentința
atacată, cu trimiterea cauzei spre
rejudecare aceleiași instanțe.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
prin sentința civilă nr. 523/2009
din
29 octombrie 2009, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.F.
si în consecință:
- a admis excepția de
nelegalitate invocată, constatând nelegalitatea parțială a
Ordinului nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza
cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap, respectiv a
dispozițiilor cuprinse în Capitolul 7 "Functiile
neuro-musculo-scheletice si ale mișcărilor aferente"
pct. I „Evaluare grad de handicap în afectarea mobilității
articulațiilor și
oaselor" subpunctul 1 „Afecțiuni
osteo-articulare congenitale sau contactate precoce" din anexa la ordin,
precum și a Ordinului nr. 1992/2007, în măsura în care pentru aceste
afecțiuni de care suferă reclamanta, în situația gradului de
handicap grav, nu se prevede necesitatea asistentului personal;
- a anulat decizia de încadrare în
grad de handicap nr. 3907
din 18 aprilie 2008
emisă de pârâta C.S.E.P.H.A.
, obligând pârâta să emită o
decizie de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav, cu asistent
personal;
-
a
încuviințat onorariul avocațial de 200 lei pentru ajutor
public
judiciar acordat reclamantei în baza O.U.G. nr. 51/2008.
Pentru a
pronunța o asemenea soluție, instanța fondului a
reținut că
reclamanta a făcut dovada că suferă de coxartroză
bilaterală pe fond de luxație
congenitală, încadrându-se în gradul de
handicap grav.
Totodată, s-a reținut
că excepția de nelegalitate invocată este întemeiată, în
condițiile în care ordinele vizate dau posibilitatea ca,
pentru afecțiunea și pentru gradul de
handicap grav al reclamantei să
se refuze acordarea asistentului
personal, care îi este absolut necesar.
Astfel, s-a avut în vedere că
art. 5 din Legea nr. 448/2006
privind
protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap
definesc,
la pct. 6, noțiunea de asistent personal, iar la art. 35 se
prevede posibilitatea ca persoana încadrată
în grad de handicap grav
să opteze între un asistent personal
și o indemnizație lunară.
Împotriva sentinței
pronunțate de Curtea de Apel Cluj au declarat recursuri pârâții
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale, Ministerul Sănătății Publice și A.N.P.H.
- C.S.E.P.H.A.
Motivele de recurs se
încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se
greșita aplicare a legii atât în ceea ce privește soluționarea
capătului de acțiune având ca obiect excepția de nelegalitate
parțială a Ordinului nr. 762/2007 cât și în cele ce
privește soluționarea capătului de acțiune având ca obiect
anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008
emisă de C.S.E.P.H.A.
În ceea ce privește
soluționarea excepției de nelegalitate a ordinului comun nr. 762/2007
pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza cărora se
stabilește încadrarea în grad de handicap se arată în motivele de
recurs că instanța de fond a aplicat în mod nelegal dispozițiile
art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește
aprecierea ca admisibilă excepția de nelegalitate având ca obiect
actul administrativ cu caracter normativ cât și în ceea ce privește
aprecierea ca întemeiată a excepției de nelegalitate și
constatării, în consecință a nelegalității
parțiale a ordinului comun contestat.
Pe fondul cauzei, în motivele de
recurs se arată că decizia de încadrare în grad de handicap nr. 3907
din 18 aprilie 2008 este nelegal însă, reclamanta-intimată motivând
un drept recunoscut de lege vătămat în condițiile în care handicapul
constatat pentru reclamantă nu îi conferă dreptul la un asistent
personal în condițiile în care din actele medicale depuse și din
anchetele sociale efectuate din 7 februarie 2008 și 13 februarie 2008
rezultă că reclamanta-intimată se poate deplasa autonom și
nu justifică un asistent personal.
Se solicită admiterea
recursurilor și pe fond modificarea sentinței atacate în sensul
respingerii acțiunii ca nefondate.
La dosar intimata-reclamantă a
formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate
și menținerea ca legală și temeinică a sentinței
pronunțate de instanța de fond.
Analizând recursurile declarate în
raport de motivele invocate, Curtea le va aprecia ca fondate pentru
următoarele considerente comune celor trei recursuri declarate în
cauză.
Sentința atacată este
nelegală și netemeinică fiind dată cu aplicarea
greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și o)
și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atât în ceea ce privește
soluționarea pe fond a excepției de nelegalitate cât și în cele
ce privește fondul cauzei având ca obiect anularea deciziei de încadrare
în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008.
Aspectul de nelegalitate, având ca
obiect excepția de nelegalitate parțială a Ordinului nr. 762/2007
pentru aprobarea criteriilor medicopsihosociale pe baza căra se
stabilește încadrarea în grad de handicap, este fondat. Aceasta
privește excepția de nelegalitate care pe fond nu este întemeiată
și nu admisibilitatea acestei excepții, care din perspectiva
practicii unitare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția
de contencios administrativ și fiscal, a fost apreciată ca
admisibilă.
Pe fond în mod nelegal, prin
sentința atacată a fost apreciat în parte ca nelegal prin
excepția de nelegalitate invocată Ordinul comun al Ministrului Muncii,
Familiei și Egalității de Șanse și Ministerul
Sănătății Publice nr. 762/2007. Aceasta deoarece pe de o
parte reclamanta-intimată nu a indicat în concret vreun motiv de
nelegalitate al ordinului contestat, arătând că are dreptul la
însoțitor, iar pe de altă parte instanța de fond și-a
însușit afirmația reclamantei-intimate fără a se arăta
dispozițiile legale încălcate prin ordinul comun contestat.
Instanța de recurs
constată că Ordinul comun nr. 762/1992/2007 a fost emis de cele
două ministere recurente în aplicarea art. 84 alin. (5) din Legea nr. 448/2006
privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În baza acestui ordin s-a apreciat în mod legal că în ceea ce
privește reclamanta-intimata aceasta în raport de handicapul grav și
de anchetele sociale nu are dreptul la însoțitor nefiind îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 34 și art. 44 alin. (1) din Legea
nr. 448/2006 și dispozițiile art. 48 din H.G. nr. 268/2007.
Pe cale de consecință în
mod legal a fost emisă pentru reclamantă decizia de încadrare în grad
de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008, act administrativ anulat în mod
netemeinic și nelegal prin sentința recurată. În mod nelegal
deoarece excepția de nelegalitate este nefondată ordinul comun fiind
legal emis și în mod netemeinic deoarece reclamanta-intimată nu are
un drept recunoscut de lege vătămat. Din actele medicale coroborat cu
anchetele sociale efectuate în 7 februarie 2008 și 13 februarie 2008
rezultă că reclamanta-intimată se poate deplasa autonom, chiar
cu unele dificultăți iar capacitatea redusă de deservire nu
justifică un asistent personal. În cauză nu sunt îndeplinite, în
raport de concluziile anchetelor sociale efectuate dispozițiilor art. 35
din Legea nr. 448/2006, condițiile legale, dreptul de a beneficia de
asistent personal reprezentând o facilitate pe care reclamanta-intimată nu
o îndeplinește.
Față de cele expuse mai
sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. va admite
recursurile declarate și va modifica sentința atacată și în
consecință va respinge ca nefondată atât excepția de
nelegalitate invocată privind nelegalitatea parțială a Ordinului
nr. 762/2007 cât și acțiunea reclamantei având ca obiect anularea
deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 3907 din 18 aprilie 2008.
Va menține dispozițiile
privind ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamanta-intimată
la judecarea în fond a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale, Ministerul Sănătății
și A.N.P.H. - C.S.E.P.H.A. împotriva sentinței civile nr. 523/2009
din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată
și în consecință respinge excepția de nelegalitate a
Ordinului nr.762/2006 și a Ordinului nr. 1992/2007 ordin comun al
Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și
Ministrului Sănătății Publice, ca nefondate.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Menține dispozițiile privind
ajutorul public judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 mai 2010.