ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3576/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 120 din 05 martie 2009 a Tribunalului Cluj s-a stabilit încadrarea juridică a faptei deduse judecății ca fiind tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatului T.S.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 217 alin. (1) cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere la pedeapsa de 20 zile închisoare.

S-a constatat că cele două infracțiuni sunt concurente potrivit art. 33 lit. a) C. pen. și în baza art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, termenul de încercare fiind de 4 ani conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei principale s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14 și urm., art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. s-a dispus obligarea inculpatului la plata în favoarea părții civile C.T. a sumei de 1.500 RON cu titlu de daune materiale, în favoarea părții civile C.M.C.  a sumei de 4.300 RON cu titlu de daune materiale și 1.000 RON daune morale, iar în favoarea părții civile Ș.I.R.  suma de 3.850 RON cu titlu de daune materiale și 2.000 RON daune morale, respingând restul pretențiilor.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. și 84 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 s-a obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Municipal Câmpia Turzii suma de 382,45 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare cu dobânda legală începând cu data de 16 august 2007 și până la data plății efective.

S-a respins cererea de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părților civile.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda din Dosarul nr. 1552/P/2007, înregistrat inițial la Judecătoria Turda sub nr. 1000/328/2008, a fost trimis în judecată inculpatul T.S.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen. și distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că la data de 12 august 2007 i-a aplicat mai multe lovituri cu un cuțit de bucătărie în zona brațelor și abdomenului părții vătămate Ș.I.R., producându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, la aceeași dată distrugând prin lovire cu mâinile și picioarele mobilierul, aparatura electronică și electrocasnică, precum și instalațiile sanitare din locuința situată în municipiul C. T., str. P.M., județul C., bunuri aparținând părților vătămate Ș.I.R., C.T. și C.M.C.

Prin Sentința penală nr. 318 din 05 noiembrie 2008 a Judecătoriei Turda s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj întrucât s-a apreciat că inculpatul a săvârșit de fapt o infracțiune de tentativă la omor, infracțiune de competența tribunalului.

Partea vătămată Spitalul Municipal Turda s-a constituit parte civilă cu suma de 382,45 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părții vătămate Ș., cu dobânda legală de la data de 16 august 2007 și până la plata efectivă.

Partea vătămată C.T. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.500 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale, partea vătămată Ș.I.R. a solicitat suma de 6.480 RON și diferența de salariu - daune materiale și 20.000 RON daune morale, iar partea vătămată C.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 RON daune materiale și 5.000 RON daune morale.

În cauză s-au administrat de către instanță următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorilor B.l.V., M.G.G., D.A.l., V.C., L.S., M.I., facturi fiscale, adresă privind veniturile părții civile Ș. în faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe și mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile părților vătămate, planșe foto de cercetare la fața locului, raport de constatare medico-legală, foaia de observație clinică generală a părții vătămate, copia sentinței civile de divorț, declarația învinuitului, declarația martorului B.I.V., copia cazierului judiciar.

Din probele administrate în cauză instanța a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul a fost căsătorit cu partea vătămată C.M.C. având împreună doi copii și locuind în municipiul C. T. str. P.M., județul C. În cursul anului 2005 inculpatul a luat hotărârea de a pleca la muncă în Spania, astfel că locuința comună a fost închiriată la 3 persoane de sex masculin, cadre militare, printre care și partea vătămată Ș.I.R., în timp ce soția și copii s-au mutat la domiciliul socrilor inculpatului. în Spania fiind, inculpatul lua legătura periodic cu familia sa și trimitea bani acasă, inclusiv pentru plata unor rate la bancă. În cursul unei convorbiri telefonice, inculpatul a aflat de la fiul său mai mare că soția sa era vizitată la domiciliul socrilor, în mod frecvent, de către partea vătămată Ș.I.R., unul dintre cei trei chiriași din locuința comună. A sunat-o pe soția sa să o întrebe dacă are vreo legătură extraconjugală cu Ș., însă aceasta a negat cu vehemență, astfel că inculpatul l-a sunat și pe presupusul amant al soției, care însă nu a negat legătura cu partea vătămată C.M.C.

Inculpatul a venit ulterior în țară, ocazie cu care s-a deplasat la domiciliul socrilor pentru a discuta cu soția sa, însă socrii săi l-au anunțat că el de fapt e divorțat de soție și nu mai are ce căuta la niciuna dintre cele două locuințe, cea de pe P.M., care de drept aparținea socrilor și cea în care locuiau efectiv socrii. Cu acea ocazie inculpatul a mai aflat că fosta soție locuiește împreună cu partea vătămată Ș. și că ar fi bine să partajeze bunurile.

Inculpatul s-a deplasat apoi la Judecătoria Turda unde a studiat dosarul de divorț, constatând cu acea ocazie că toate citațiile emise pe numele său fuseseră expediate la locuința de pe str. P.M. unde în fapt locuia Ș. Nu a dorit să atace sentința de divorț deoarece în intervalul de timp în care s-a aflat în țară a aflat că soția lui i-a fost infidelă, având relații extraconjugale cu mai mulți bărbați. L-a chemat apoi pe Ș. la un local pentru a discuta „ca între bărbați”, ocazie cu care cei doi nu s-au certat, discuțiile fiind pe cât se putea, în situația dată, amiabile.

Ulterior, inculpatul a încercat cu mai multe ocazii să ia legătura cu soția sa, încercări soldate cu chemarea poliției și amendarea sa contravențională pe motiv că a tulburat ordinea și liniștea publică prin injurii, după care a avut loc partajul, la domiciliul socrilor, unde foștii soți, în prezența socrilor inculpatului și a lui Ș. au împărțit bunurile, act consemnat și într-un înscris. Inculpatul s-a deplasat apoi să își ridice bunurile, găsind garnitura de mobilă de cameră ce i-a revenit la partaj scoasă afară din locuință și desfăcută cu levierul, lucru care l-a enervat pe motiv că aceasta ar fi trebuit desfăcută cu cheia, în modalitatea în care partea vătămată Ș. a procedat, mobila ajungând să fie degradată. Cu aceeași ocazie partea vătămată Ș. a menționat că lui nu-i convin termenii partajului, exprimându-și nemulțumirea că nu i s-a solicitat părerea, lucru care de asemenea nu i-a convenit inculpatului.

Apoi, au intervenit probleme cu programul de vizitare al minorilor și din nou părțile au ajuns la discuții. Totul a culminat însă cu momentul în care partea vătămată C.M. a transmis prin intermediul unei persoane, fostului soț, notificarea de la bancă, datând din luna martie, prin care i se aducea la cunoștință inculpatului că este restant cu plata ratelor încă din perioada în care acesta trimisese bani din Spania soției pentru a le plăti.

Toate cele de mai sus l-au determinat pe inculpat ca în data de 12 august 2007, în jurul orelor 19,00 să se deplaseze la fosta locuință pentru a clarifica cu fosta soție programul de vizitare al minorilor, problema ratelor la bancă și probabil problema partajului care nu fusese finalizat astfel cum se înțeleseseră părțile.

Acesta a găsit ușa de la curte neasigurată și întrucât poarta nu era prevăzută cu sonerie a intrat pur și simplu în curte și apoi în locuință pe ușa deschisă, afară fiind cald. Primul lucru pe care l-a văzut a fost un computer despre care a presupus că este cel pe care îl cumpărase pentru copii săi și care ar fi trebuit să se afle la domiciliul socrilor, acolo unde erau copiii, iar apoi pe partea vătămată Ș. care se uita la un film pe calculator, având în mână un telefon mobil. Inculpatul nu a mai raționat și a luat un cuțit de bucătărie ce se afla pe bufet, în bucătărie, apoi s-a repezit spre partea vătămată cu intenția declarată de a-l castra deoarece i-a distrus familia.

Partea vătămată Ș. s-a ridicat de pe pat și a avut loc o învălmășeală în cursul căreia inculpatul a produs două leziuni superficiale părții vătămate cu cuțitul, una pe fața dorsală a brațului și una în partea dreaptă a abdomenului (hemiabdomen drept) și o leziune mai profundă în hemitoracele dorsal stâng ce a interesat pleura. Potrivit raportului de constatare medico-legală partea vătămată a suferit leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu un corp înțepător-tăietor (posibil cuțit), leziuni ce nu au pus în primejdie viața victimei, care s-au putut produce la data de 12 august 2009 și care au necesitat pentru vindecare un număr de 23 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Văzând că partea vătămată încearcă să scape, inculpatul l-a urmărit cu cuțitul în mână până la locuința vecină a martorului B., unde nu a mai fost lăsat să intre, intenția declarată fiind aceea de a-l întreba pe Ș. dacă îi mai trebuie femeie măritată. Cu acea ocazie inculpatul i-a spus martorului că a făcut ce a făcut pentru că partea vătămată i-a distrus familia.

Apoi s-a întors furios în locuință și a distrus o parte din bunurile aflate acolo prin lovire cu mâinile, picioarele și răsturnare, respectiv a distrus calculatorul, mașina de spălat, mobila de bucătărie, chiuveta, a spart geamurile de la două biblioteci, o oglindă de cameră și televizorul, distrugând și instalația de apă, bunuri despre care a susținut că ar fi trebuit să-i revină lui, ele sau contravaloarea lor, în urma partajului.

Martorul B. a chemat poliția, aceasta l-a dus pe inculpat pentru a da o declarație, alte declarații în faza de urmărire penală nefiind posibile deoarece inculpatul a plecat în Spania din nou la muncă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpatul T.S.I. și părțile civile C.T., C.M.C. și Ș.I.R.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin Decizia penală nr. 62/A din 15 iunie 2009, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de către inculpatul T.S.I. și de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj împotriva Sentinței penale nr. 120 din data de 5 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care a desființat-o parțial, cu privire la greșita încadrare juridică a faptei inculpatului ca și tentativă de omor, greșita reținere de circumstanțe atenuante și cu privire la cuantumul daunelor materiale acordate celor trei părți civile și a daunelor morale acordate părții civile C.M.

Pronunțând o nouă hotărâre în limitele de mai sus, în baza art. 181 alin. (1) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului T.S.I., la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală.

În baza art. 217 alin. (1) C. pen. a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de:

- 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. a contopit pedepsele stabilite mai sus, urmând ca inculpatul T.S.I. să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

A menținut suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, termenul de încercare fiind de 4 ani, conform art. 82 C. pen.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a obligat pe inculpat să plătească părții civile C.T. suma de 500 RON daune materiale pentru instalațiile sanitare distruse, părții civile C.M. suma de 1.400 RON daune materiale pentru mobila de bucătărie, vesela și sticlăria, canapea și oglinda distruse, iar părții civile Ș.I.R. suma de 2.550 RON daune materiale pentru calculator, televizor, transport, medicamente, supraalimentație și diferența de salariu, respingând restul pretențiilor civile ca nedovedite.

A înlăturat obligarea inculpatului la plata sumei de 1.000 RON daune morale către partea civilă C.M.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de părțile civile C.T., C.M. și Ș.I.R. împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit suma de 50 RON ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, avocat G.H.T. sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat părțile civile C.T., C.M. și Ș.I.R. să plătească suma de câte 150 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicitându-se admiterea recursului, casarea deciziei penale atacate și în rejudecare schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpat din infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., în tentativă la infracțiunea de omor prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 C. pen.

Totodată, s-a mai solicitat și înlăturarea suspendării condiționate a executării pedepsei și aplicarea unei pedepse privative de libertate.

Recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:

Examinându-se actele și lucrările dosarului se constată că ambele instanțe au reținut corect situația de fapt. Cu privire la încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat se constată însă că instanța de fond a încadrat juridic corespunzător fapta săvârșită de inculpat la data de 12 august 2007.

Așa fiind se constată că în mod corect instanța de fond a reținut din coroborarea probelor administrate în cauză că aplicarea celor trei lovituri cu cuțitul părții vătămate (una pe fața dorsală a brațului, una în partea dreaptă a abdomenului precum și o lovitură ce a creat o leziune mai profundă în hemitoracele dorsal stâng) ce au necesitat pentru vindecare 23 - 25 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor în forma tentativei.

Lovirea cu intensitate a victimei într-o zonă vitală cu un obiect apt să producă moartea denotă intenția inculpatului de a ucide.

Astfel se constată că instrumentul cu care s-a înarmat acesta a fost un cuțit de bucătărie cu o lamă de 20 cm lungime, apt să producă moartea.

De asemenea, inculpatul a lovit victima de mai multe ori, la întâmplare nimerind în zona abdominală, în zona dorsală a brațului drept și în hemitoracele dorsal stâng. Această din urmă lovitură a fost aplicată într-o zonă vitală respectiv în dreptul inimii și a plămânului stâng perforând pleura.

Se constată că inculpatul T.S.I. a acționat cu intenție indirectă, având reprezentarea suprimării vieții victimei Ș.I.R., rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit a manifestat indiferență, acceptându-l.

Împrejurarea că rezultatul letal nu s-a produs din motive independente de voința inculpatului nu are niciun fel de influență asupra vinovăției acestuia și nu poate determina încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Cu privire la individualizarea pedepsei se constată că instanța de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului atât din punct de vedere al cuantumului cât și din punctul de vedere al modalității de executare a acesteia, apreciindu-se că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului.

Pentru considerentele arătate Înalta Curte va admite recursul declarat de parchet privind pe inculpatul T.S.I., va casa decizia penală pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală de minori și în rejudecare va menține ca legală și temeinică Sentința penală nr. 120 din 5 martie 2009 a Tribunalului Cluj, secția penală.

Totodată, onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva Deciziei penale nr. 62/A din 15 iunie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția penală de minori, privind pe inculpatul T.S.I.

Casează decizia penală atacată și în rejudecare menține Sentința penală nr. 120 din 05 martie 2009 a Tribunalului Cluj, secția penală.

Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.