ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2746/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 648 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj s-a dispus în temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată faptei comise de inculpatul S.A.I. din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. S-a dispus condamnarea inculpatului S.A.I., pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și ped. de art. 182 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare. În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa stabilită, potrivit art. 82 C. pen.

Î n baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei, conform art. 83 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b) C. pen., precum și art. 71 alin. ultim din același cod. Potrivit art. 88 C. pen., din pedeapsa stabilită s-a dedus arestul preventiv, începând cu data de 26 ianuarie 2007 până la 31 mai 2007. S-au înlăturat disp. art. 145 1 C. proc. pen. în temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din O.U.G. nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părții vătămate B.A. către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Secția de Neurochirurgie Cluj, în sumă de 1.302,16 RON, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea integrală a sumei.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească către partea vătămată B.A. despăgubiri materiale în sumă de 10.000 RON și daune morale în sumă de 10.000 RON. În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpat a fost obligat să achite 1.000 lei RON cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în noaptea de 20/21 ianuarie 2007, în jurul orelor 4,00-4,30, inculpatul S.I.A. se afla în incinta discotecii din com. Câțcău, sat Sălișca jud. Cluj, unde a stat de vorbă cu martorul C.F.V. și cu partea vătămată B.A. La un moment dat, simțindu-se jignit de faptul că partea vătămată a făcut unele afirmații cu caracter indecent la adresa fetelor din satul Chiuiești, de unde este originar inculpatul, acesta din urmă a turnat în capul părții vătămate conținutul unui pahar de vin pe care îl avea în mâna stângă.

Aceasta l-a împins cu mâna pe inculpat, lovindu-l ușor cu sticla de bere pe care o avea la rândul său în mână, moment în care inculpatul i-a aplicat părții vătămate, în zona frontală stângă, o lovitură cu sticla de vin pe jumătate plină ce o avea în mâna dreaptă. Sticla s-a spart, conținutul ei împrăștiindu-se pe corpul părții vătămate și pe un perete din apropiere. După acest incident, inculpatul a plecat acasă, iar datorită faptului că părții vătămate, deși rămasă în discotecă, i s-a făcut rău, martora M.I. a transportat-o la spitalul din Dej, unde a rămas internată, fiind apoi transferată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca, fiind internată cu diagnosticul „TCC grav, hematom extradural stâng, fractură frontală stânga" și supusă unei intervenții chirurgicale.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 497/ll/a/17 din 25 ianuarie 2007, partea vătămată B.A. a prezentat leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei. Organul de urmărire penală a sesizat instanța de judecată apreciind că încadrarea juridică este cea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. Pentru această încadrare juridică, s-a avut în vedere natura leziunilor provocate de inculpat părții vătămate (TCC grav, hematom extradural frontal stâng, fractură frontală stânga), obiectul vulnerant folosit de inculpat, apt pentru a cauza decesul unei persoane, zona anatomică vitală vizată de către inculpat în momentul aplicării loviturii, intensitatea loviturii în urma căreia s-au produs leziunile, urmările posibile ale acțiunii inculpatului.

S-a concluzionat, prin actul de sesizare, că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului victimei, viața acesteia fiind salvată doar datorită intervenției chirurgicale de urgență a cadrelor medicale, sau chiar dacă nu a urmărit rezultatul acțiunii sale, a acceptat posibilitatea producerii lui. în acest sens, s-au analizat și reținut declarațiile martorilor M.I. și M.C., care au arătat că inculpatul a avut intenția de a-și continua agresiunea, cerându-i victimei să îl urmeze în afara discotecii. Î n urma cercetării judecătorești, instanța de fond a concluzionat că se impune o altă interpretare materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și direct în instanță, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei comise de către inculpat este aceea de vătămare corporală gravă, prev. și ped.

de art. 182 alin. (2) C. pen. Î n acest sens, s-a reținut că declarațiile inculpatului dar și ale părții vătămate conduc spre concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața victimei; aceste declarații se coroborează cu depozițiile martorilor P.A., E.C., C.F., M.I., M.C., P.I., T.E. S-a dispus, de asemenea, completarea raportului de constatare medico-legală efectuat încă din faza de urmărire penală. Specialiștii din cadrul IML Cluj-Napoca au concluzionat că lovitura aplicată părții vătămate a fost de slabă intensitate, iar punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat particularităților morfofuncționale ale sistemului osos la nivelul craniului victimei, respectiv a unei grosimi de numai 1,5 mm a calotei craniene, care în mod normal are o grosime de 6-8 mm; potrivit medicilor legiști, punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat acestei particularități și nu s-ar fi produs dacă calota craniană ar fi avut o grosime normală.

Mai mult, toate probele, inclusiv raportul de constatare medico-legală, relevă în mod constant că nu există elemente din care să reiasă intenția de a suprima viața victimei. Lovitura aplicată chiar la nivelul capului a fost de slabă intensitate și a survenit ca urmare a loviturii aplicate inculpatului de către victimă; incidentul dintre părți a fost unul spontan, de scurtă durată și fără putința de a releva atitudinea deosebit de agresivă care să conducă la ideea existenței intenției inculpatului de a ucide. Pe moment, victima nu a suferit leziuni vizibile care să preconizeze posibilitatea unui traumatism capabil să-i pună viața în pericol; obiectul vulnerant, respectiv sticla de vin, în condițiile date, având în vedere dinamica și puterea loviturii, nu ar fi trebuit în mod normal să fie apt de a produce decesul victimei.

Procedând la individualizarea pedepsei, instanța de fond a reținut criteriile generale indicate de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările concrete de realizare, valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată de acțiunea inculpatului, numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de partea vătămată pentru refacere, urmarea produsă prin fapta penală, persoana inculpatului, care a fost sincer, a colaborat cu organele judiciare, s-a declarat de acord cu suportarea pretențiilor civile formulate de către victimă, se află la prima confruntare cu legea penală, iar perioada de arest preventiv dispusă față de el l-a marcat în sensul realizării gravității acțiunii sale din acea noapte și a mobilizării în sens pozitiv, de a-și canaliza energiile pentru fapte sociale, încadrate în normalitate.

Ca atare, pentru atingerea scopurilor art. 52 C. pen., instanța a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare, considerând că aceasta contribuie la constrângerea și reeducarea inculpatului. Aceleași considerente prezentate mai sus, au condus instanța la concluzia că inculpatul poate fi reeducat și fără privare de libertate, prin aplicarea art. 81 C. pen., dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei. B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul S.I.A. Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat pronunțarea unei decizii prin care să se dispună desființarea hotărârii atacate cu privire la soluționarea laturii penale a cauzei și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. și ped.

de art. 20, 174, art. 175 lit. i) C. pen. Î n motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a arătat că față de natura leziunilor provocate victimei, obiectul vulnerabil folosit de către inculpat, apt de a cauza decesul unei persoane (o sticlă de vin pe jumătate plină), zona anatomică vizată, intensitatea loviturii (sticla de vin s-a spart) și urmările cauzate se desprinde concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate (viața acesteia fiind salvată ca urmare a intervenției medicale) și, chiar dacă nu a urmărit producerea acestui rezultat, a acceptat posibilitatea survenirii acestuia.

S-a mai arătat că instanța de fond nu a procedat la o interpretare unitară a probatoriului administrat în cauză, dând relevanță doar probelor favorabile inculpatului administrate în cursul judecății, fără a se da eficiență probelor produse în faza de urmărire penală care, prin forța lor, sunt de o valoare probantă superioară în susținerea încadrării juridice a faptei în sensul celor solicitate în considerentele expuse în motivarea căii de atac promovate. Inculpatul S.I.A. a criticat, la rândul său, hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei stabilite, urmare a reținerii circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

și a circumstanțelor legale reglementate de art. 74 din același cod. Critica adusă de către inculpat sentinței apelate s-a referit la omisiunea instanței de fond de a retine comiterea infracțiunii în stare de provocare cauzată de atitudinea părții vătămate care i-a adus jigniri și l-a lovit inițial. A mai arătat inculpatul că a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale, este cunoscut ca o persoană cu o bună conduită, a depus diligente pentru a se împăca cu victima și a îndrepta consecințele faptei sale, aspecte care trebuiau să fie avute în vedere de către instanță în procesul de individualizare a pedepsei în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textul legal.

Prin decizia penală nr. 41/A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de parchet și inculpat, apreciindu-se că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, făcând totodată o justă individualizare a pedepsei. C. împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.A., criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând motivele de apel. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța de fond și cea de apel au apreciat în mod corect că deși inculpatul a susținut că acțiunea sa a fost generată de faptul că victima a emis judecăți de valoare cu privire la moralitatea îndoielnică a locuitorilor satului din care provine și că apoi a fost lovit de către partea vătămată cu sticla de bere, aceasta nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că partea vătămată, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a făcut afirmații cu un caracter de maximă generalitate, după care a cerut scuze inculpatului, afirmațiile sale nefiind de natură a produce o atingere gravă demnității inculpatului. Pe de altă parte, circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în atitudinea sa sinceră și lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că este absolvent al Seminarului teologic, au fost avute în vedere de instanța de fond care a stabilit pedeapsa în cuantumul minim prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

Solicitarea inculpatului de a se reține circumstanțe atenuante judiciare și, pe cale de consecință, de a se reduce pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată întrucât, pe de o parte, așa cum s-a arătat, nu se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. iar, pe de altă parte, datele privind persoana sa au fost deja avute în vedere la dozarea pedepsei la minimul special prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată de instanța de apel este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod recurentul-inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.