ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2746/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2746/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
În baza
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin
sentința penală nr. 648 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Cluj s-a dispus în
temeiul art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice dată
faptei comise de inculpatul S.A.I. din
infracțiunea de
tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20 rap.
la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală
gravă, prev. de art. 182 alin. (2) C. pen.
S-a
dispus condamnarea inculpatului S.A.I.,
pentru
comiterea infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. și
ped. de art.
182 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În
temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării
pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani plus pedeapsa stabilită,
potrivit art. 82 C. pen.
Î
n baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția
inculpatului
asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a
executării pedepsei, conform art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a), b)
C. pen., precum și art. 71 alin.
ultim din același cod.
Potrivit
art. 88 C. pen., din pedeapsa stabilită s-a dedus arestul preventiv, începând
cu data de 26 ianuarie 2007 până la 31 mai 2007.
S-au înlăturat
disp. art. 145
1
C. proc. pen.
în
temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ. și art. 313 din O.U.G.
nr. 72/2006, inculpatul a fost obligat să plătească cheltuielile ocazionate cu
spitalizarea părții vătămate B.A. către partea civilă Spitalul Clinic de
Urgență Secția de Neurochirurgie Cluj, în sumă de 1.302,16 RON, cu dobânda
legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe până la achitarea
integrală a sumei.
În baza
art. 14 și art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat
să plătească către partea vătămată B.A. despăgubiri materiale în sumă de 10.000
RON și daune morale în sumă de 10.000 RON.
În
temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpat a fost obligat să achite 1.000 lei RON
cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru
a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în noaptea de 20/21
ianuarie 2007, în jurul orelor 4,00-4,30, inculpatul S.I.A. se afla în incinta
discotecii din com. Câțcău, sat Sălișca jud. Cluj, unde a stat de vorbă cu
martorul C.F.V. și cu partea vătămată B.A. La un moment dat, simțindu-se jignit
de faptul că partea vătămată a făcut unele afirmații cu caracter indecent la
adresa fetelor din satul Chiuiești, de unde este originar inculpatul, acesta
din urmă a turnat în capul părții vătămate conținutul unui pahar de vin pe care
îl avea în mâna stângă. Aceasta l-a împins cu mâna pe inculpat, lovindu-l ușor
cu sticla de bere pe care o avea la rândul său în mână, moment în care
inculpatul i-a aplicat părții vătămate, în zona frontală stângă, o lovitură cu
sticla de vin pe jumătate plină ce o avea în mâna dreaptă. Sticla s-a spart,
conținutul ei împrăștiindu-se pe corpul părții vătămate și pe un perete din
apropiere.
După acest incident, inculpatul a plecat acasă,
iar datorită faptului că părții vătămate, deși rămasă în discotecă, i s-a făcut
rău, martora M.I.
a transportat-o la spitalul din Dej, unde a rămas
internată, fiind apoi transferată la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca,
fiind internată cu diagnosticul „TCC grav, hematom extradural stâng, fractură
frontală stânga" și supusă unei intervenții chirurgicale.
Potrivit
raportului de constatare medico-legală nr. 497/ll/a/17 din
25 ianuarie 2007, partea vătămată B.A. a
prezentat leziuni corporale care
s-au putut produce prin lovire cu corp
dur, au necesitat pentru vindecare un număr de 35-40 zile de îngrijiri
medicale, leziunile punând în primejdie viața victimei.
Organul
de urmărire penală a sesizat instanța de judecată apreciind că încadrarea
juridică este cea prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Pentru această încadrare juridică, s-a avut în vedere natura leziunilor
provocate de inculpat părții vătămate (TCC grav, hematom extradural frontal
stâng, fractură frontală stânga), obiectul vulnerant folosit de inculpat, apt
pentru a cauza decesul unei persoane, zona anatomică vitală vizată de către
inculpat în momentul aplicării loviturii, intensitatea loviturii în urma căreia
s-au produs leziunile, urmările posibile ale acțiunii inculpatului. S-a
concluzionat, prin actul de sesizare, că inculpatul a prevăzut posibilitatea
producerii decesului victimei, viața acesteia fiind salvată doar datorită
intervenției chirurgicale de urgență a cadrelor medicale, sau chiar dacă nu a
urmărit rezultatul acțiunii sale, a acceptat
posibilitatea
producerii lui. în acest sens, s-au analizat și reținut
declarațiile
martorilor M.I. și M.C., care au arătat că
inculpatul
a avut intenția de a-și continua agresiunea, cerându-i victimei să
îl
urmeze în afara discotecii.
Î
n urma
cercetării judecătorești, instanța de fond a concluzionat că
se impune o altă interpretare materialului
probator administrat atât în faza
urmăririi penale, cât și direct în
instanță, în sensul că încadrarea juridică corectă a faptei comise de către
inculpat este aceea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin.
(2) C. pen.
Î
n
acest sens, s-a reținut că declarațiile inculpatului dar și ale părții vătămate
conduc spre concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața
victimei; aceste declarații se coroborează cu depozițiile martorilor P.A., E.C.,
C.F., M.I., M.C., P.I., T.E. S-a dispus, de asemenea, completarea raportului de
constatare medico-legală efectuat încă din faza de urmărire penală.
Specialiștii din cadrul IML Cluj-Napoca au
concluzionat
că lovitura aplicată părții vătămate a fost de slabă intensitate,
iar punerea
în primejdie a vieții victimei s-a datorat particularităților morfofuncționale
ale sistemului osos la nivelul craniului victimei, respectiv a unei grosimi de
numai 1,5 mm a calotei craniene, care în mod normal are o grosime de 6-8 mm;
potrivit medicilor legiști, punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat
acestei particularități și nu s-ar fi produs dacă calota craniană ar fi avut o
grosime normală.
Mai
mult, toate probele, inclusiv raportul de constatare medico-legală, relevă în
mod constant că nu există elemente din care să reiasă intenția de a suprima
viața victimei. Lovitura aplicată chiar la nivelul capului a fost de slabă
intensitate și a survenit ca urmare a loviturii aplicate inculpatului de către
victimă; incidentul dintre părți a fost unul
spontan,
de scurtă durată și fără putința de a releva atitudinea deosebit de
agresivă
care să conducă la ideea existenței intenției inculpatului de a ucide. Pe
moment, victima nu a suferit leziuni vizibile care să preconizeze posibilitatea
unui traumatism capabil să-i pună viața în pericol; obiectul vulnerant,
respectiv sticla de vin, în condițiile date, având în vedere dinamica și
puterea loviturii, nu ar fi trebuit în mod normal să fie apt de a produce
decesul victimei.
Procedând
la individualizarea pedepsei, instanța de fond a reținut criteriile generale
indicate de art. 72 C. pen., cu referire la limitele speciale de pedeapsă,
gradul de pericol social concret al faptei comise, împrejurările concrete de
realizare, valoarea socială ocrotită de legea penală și lezată de acțiunea
inculpatului, numărul de zile de îngrijiri medicale solicitate de partea
vătămată pentru refacere, urmarea produsă
prin
fapta penală, persoana inculpatului, care a fost sincer, a colaborat cu
organele
judiciare, s-a declarat de acord cu suportarea pretențiilor civile formulate de
către victimă, se află la prima confruntare cu legea penală, iar perioada de
arest preventiv dispusă față de el l-a marcat în sensul
realizării gravității acțiunii sale din acea noapte și a mobilizării în
sens pozitiv, de a-și canaliza energiile pentru fapte sociale, încadrate în
normalitate.
Ca
atare, pentru atingerea scopurilor art. 52 C. pen., instanța a aplicat pedeapsa
de 2 ani închisoare, considerând că aceasta contribuie la constrângerea și reeducarea
inculpatului. Aceleași considerente
prezentate
mai sus, au condus instanța la concluzia că inculpatul poate fi
reeducat
și fără privare de libertate, prin aplicarea art. 81 C. pen., dispunând
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
B. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel
Parchetul de pe lângă
Tribunalul Cluj și inculpatul S.I.A.
Parchetul
de pe lângă Tribunalul Cluj a criticat soluția instanței de fond pentru
nelegalitate și netemeinicie și a solicitat pronunțarea unei decizii prin care
să se dispună desființarea hotărârii atacate cu privire la soluționarea laturii
penale a cauzei și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de
tentativă la omor calificat prev. și ped. de art. 20, 174, art. 175 lit. i) C.
pen.
Î
n
motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a arătat că față de
natura leziunilor provocate victimei, obiectul vulnerabil folosit de către
inculpat, apt de a cauza decesul unei persoane (o sticlă de vin pe jumătate
plină), zona anatomică vizată, intensitatea loviturii (sticla de vin s-a spart)
și urmările cauzate se desprinde concluzia că inculpatul a prevăzut
posibilitatea producerii decesului părții vătămate (viața acesteia
fiind salvată ca urmare a intervenției medicale)
și, chiar dacă nu a urmărit
producerea acestui rezultat, a acceptat
posibilitatea survenirii acestuia.
S-a mai
arătat că instanța de fond nu a procedat la o interpretare unitară a
probatoriului administrat în cauză, dând relevanță doar probelor favorabile
inculpatului administrate în cursul judecății, fără a se da eficiență probelor
produse în faza de urmărire penală care, prin forța lor, sunt de o valoare
probantă superioară în susținerea încadrării juridice a faptei în sensul celor
solicitate în considerentele expuse în motivarea căii de atac promovate.
Inculpatul
S.I.A. a criticat, la rândul său, hotărârea instanței de fond pentru
netemeinicie și a solicitat desființarea acesteia și pronunțarea unei decizii
prin care să se dispună reducerea cuantumului pedepsei stabilite, urmare a
reținerii circumstanței legale a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)
C. pen. și a circumstanțelor legale reglementate de art. 74 din același cod.
Critica
adusă de către inculpat sentinței apelate s-a referit la omisiunea instanței de
fond de a retine comiterea infracțiunii în stare de
provocare cauzată de atitudinea părții vătămate care i-a adus jigniri
și l-a lovit inițial. A mai arătat inculpatul că a avut o atitudine sinceră, a
colaborat cu organele de urmărire penală, nu are antecedente penale,
este cunoscut ca o persoană cu o bună conduită, a
depus diligente pentru
a se împăca cu
victima și a îndrepta consecințele faptei sale, aspecte care
trebuiau să
fie avute în vedere de către instanță în procesul de individualizare a pedepsei
în sensul coborârii cuantumului acesteia sub minimul special prevăzut de textul
legal.
Prin
decizia penală nr. 41/A din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
penală și de minori, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de parchet
și inculpat, apreciindu-se că instanța de fond a stabilit în mod corect
situația de fapt și încadrarea juridică a faptei, făcând totodată o justă
individualizare a pedepsei.
C.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.I.A.,
criticând ambele hotărâri pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei
individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată, reiterând motivele de apel.
Examinând
decizia recurată prin prisma cazului de casare prev. de
art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul
este
nefondat.
Instanța
de fond și cea de apel au apreciat în mod corect că deși inculpatul a susținut
că acțiunea sa a fost generată de faptul că victima a emis judecăți de valoare
cu privire la moralitatea îndoielnică a locuitorilor satului din care provine
și că apoi a fost lovit de către partea vătămată cu sticla de bere, aceasta nu
poate atrage incidența dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., mai ales că
partea vătămată, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a făcut afirmații cu
un caracter de maximă generalitate, după care a cerut scuze inculpatului,
afirmațiile sale nefiind de natură a produce o atingere gravă demnității
inculpatului.
Pe de
altă parte, circumstanțele personale invocate de inculpat, constând în
atitudinea sa sinceră și lipsa antecedentelor penale, precum și faptul că este
absolvent al Seminarului teologic, au fost avute în vedere de instanța de fond
care a stabilit pedeapsa în cuantumul minim prevăzut de lege pentru
infracțiunea reținută în sarcina sa. Solicitarea inculpatului de a se reține
circumstanțe atenuante judiciare și, pe cale de consecință, de a se reduce
pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, este nejustificată întrucât, pe
de o parte, așa cum s-a arătat, nu se
poate
reține circumstanța atenuantă prev. de art. 73 lit. b) C. pen. iar, pe
de
altă parte, datele privind persoana sa au fost deja avute în vedere la dozarea
pedepsei la minimul special prevăzut de lege.
Pentru
aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare
care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/9
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza
art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul formulat
de inculpat ca nefondat, constatând că pedeapsa aplicată de instanța de
apel este bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia, întrucât, prin
cuantumul și modalitatea de executare, este aptă să asigure reeducarea
inculpatului, prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni dar și o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Conform
dispozițiilor art. 192 alin. (2) din același cod recurentul-inculpat va fi
obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I.A. împotriva
deciziei penale nr. 41/A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția
penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de
200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2008.