ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1262/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 560 de la 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș, în Dosarul nr. 3347/100/2008, în temeiul art. 345 alin. (2) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul G.V. (zis N.), fiul lui V. și A.) pentru

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe

o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

În baza art. 83 C. pen. s-a

revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 04 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379 din 03 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, pedeapsă care a fost cumulată cu cea stabilită prin prezenta, inculpatul

urmând să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o

durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen.

Cu consecințele prevăzute de

art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv

începând cu data de 16 iunie 2008, la zi.

În baza art. 14 C. proc.

pen. coroborat cu art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească

părților civile:

- I.D., și Ș.A., următoarele

sume: 4.250 lei, reprezentând despăgubiri materiale și 60.000 lei, daune

morale.

Au fost respinse restul

pretențiilor civile formulate de aceleași părți civile.

- Spitalul Municipal Sighetu

- Marmației - cu sediul în Sighetu Marmației - suma de 522,19 lei, reprezentând

cheltuieli de spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei G.I.,

cu dobânda legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la

rămânerea definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului.

- Spitalul de Urgență D.C.O.

Baia Mare suma de 3.685,43 lei, cheltuieli de spitalizare ocazionate cu

asistența medicală acordată victimei G.I.

În temeiul art. 193 alin. (2)

C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile I.D. și Ș.A.

suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părți, din care 2.800

reprezintă onorariul apărătorului ales.

Conform art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în

favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de

constatare medico-legală din data de 05 iunie 2009 și 1.407 lei reprezintă

contravaloarea expertizei medico-legale cu același număr din data de 21

septembrie 2009, ambele întocmite de Serviciul Medico-legal al Județului

Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că în noaptea de 1/2 iunie 2008, partea vătămată G.I.,

însoțit de martorul P.I., se deplasau împreună spre casă, ambii fiind sub

influența alcoolului. Trecând pe strada unde locuiește inculpatul, ambii au

fost surprinși de apariția bruscă în stradă a acestuia, care a aplicat asupra

capului părții vătămate G.I. mai multe lovituri de mare intensitate cu o țeavă

metalică. În aceste condiții, martorul P.I. a încercat să intervină în apărarea

părții vătămate însă amenințat cu molestarea de către inculpat, a fost nevoit

să se îndepărteze pentru a nu fi agresat. Martorul P.I. a văzut cum inculpatul

a continuat să o agreseze pe partea vătămată și după momentul în care aceasta

s-a prăbușit pe stradă.

Partea vătămată G.I. a

suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii

meningo-cerebrale, echimoze traumatice, plagă a gambei drepte și fractura

ambelor oase ale antebrațului stâng, această din urmă leziune cu caracter

specific de autoapărare a capului, ilustrând, atât zona corporală vizată de

agresor, cât și intensitatea mare a loviturilor aplicate de către acesta, la

fel și fractura craniană.

În drept, fapta inculpatului

G.V., care în noaptea de 1/2 iunie 2008, în loc public, aplicat cu o țeavă

metalică multiple lovituri de mare intensitate asupra capului și antebrațului

părții vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice (craniene și ale

antebrațului stâng) vindecabile în 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni

care i-au pus în primejdie viața, realizează elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatului îi sunt

incidente și prevederile art. 37 lit. a) C. pen. privitoare la recidiva

postcondamnatorie, întrucât în raport de pedeapsa anterioară de 2 ani

închisoare cu suspendarea executării pe 4 ani pentru comiterea unei infracțiuni

silvice (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379 din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj) a mi comis o infracțiune cu intenție în timpul executării primei

condamnări, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este

pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.

Inculpatul a comis

infracțiunea cu formă de vinovăție a intenției directe, dovedită cu următoarele

mijloace de probă: procesul-vernal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de

cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, constatările preliminarii

medico-legale și raportul de expertiză medico-legală din 19 iunie 2008 emis de

S.M.L.J. Baia Mare, documente ce atestă împrejurarea că leziunile suferite de

partea vătămată s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, necesitând

pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale și i-au pus în primejdie

viața. A fost administrată și probațiune testimonială, respectiv depozițiile

martorului P.V. zis P., H.I., D.G., P.I., G.I., P.G., Ș.A., P.V., G.V., P.I.A.,

N.D., I.V., D.G., I.N., s-au întocmit procese-verbale de confruntare între

martorii P.V. zis P. și G.I., respectiv între martorul P.V. și inculpatul G.V.

Din cuprinsul acestora a rezultat că, la momentul agresării părții vătămate de

către inculpat în stradă și de pe podețul din fața casei sale, acolo se aflau

inculpatul, partea vătămată și martorul P.V. Probațiunea medico-legală a

confirmat aspectele relatate de martorul P.V. și de către partea vătămată G.I.

Probațiunea s-a coroborat cu unele aspecte relatate de inculpat în

interogatoriul său, respectiv împrejurarea că s-a întâlnit cu partea vătămată

și cu martorul P.V., însă a încercat să acrediteze ideea că G.I. ar fi fost

molestat de către o terță persoană sau a fost victima unui eveniment rutier.

Inculpatul a negat comiterea faptei însă versiunea sa a fost infirmată de către

probele administrate. S-a mai reținut în cuprinsul rechizitoriului că, atât

inculpatul, cât și soția sa G.I. au refuzat să se supună testului cu tehnica

poligraf.

Inculpatul a fost expertizat

psihiatric, concluzionându-se că prezintă dg. „Tulburare de personalitate

instabilă emoțional. Tip impulsiv” și că „are capacitatea psihică de a apreciat

conținutul și consecințele faptelor sale. A avut discernământ la momentul

comiterii faptelor și îl are și în prezent.”

Cercetările întreprinse în

faza de urmărire penală au relevat că nu a existat vreun ajutor dat

inculpatului în agresarea părții vătămate din partea numitei G.I., față de

aceasta, dispunându-se, în temeiul art. 228 alin. (4) și (6) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de aceasta pentru infracțiunea prevăzută de art.

26 C. pen., 29 C. pen., raportat la art. 175 C. pen.

Trecând la soluționarea

cauzei, prima instanță a reținut următoarele:

Audiat în faza de urmărire

penală, inculpatul a arătat că nu este adevărat că în noaptea de 1/2 iunie 2008

l-ar fi agresat pe numitul G.I. și că acesta din urmă a încercat să-l

învinovățească pe nedrept, pe fondul unor neînțelegeri mai vechi. În noaptea

respectivă, inculpatul se afla acasă împreună cu soția sa și, în jurul orelor

1,00-2,00, l-a auzit pe numitul G. strigându-l să iasă afară, lucru pe care de

altfel l-a făcut. G.I. era în curtea locuinței inculpatului împreună cu P.V.

zis P., iar, când acesta a ieșit afară, a văzut-o pe partea vătămată că avea

asupra sa un cuțit. Le-a cerut celor doi să plece, aceștia s-au conformat, iar

soția inculpatului a fost cea care a închis poarta după ei. În ansamblu,

această declarație a inculpatului este menținută și în faza de cercetare

judecătorească, cu precizarea că, în această din urmă depoziție (f. 39)

inculpatul a arătat că fiul său a fost vizitat în 1 iunie 2008, în jurul orelor

20,00, de martorul P., care i-ar fi cerut de băut. În timp ce fiul său s-a dus

să-i mai aducă de băut, martorul ar fi văzut de unde acesta a luat banii,

astfel că inculpatul presupune că P.V. ar fi dorit ulterior să-i sustragă, sens

în care, în noaptea de 1/2 iunie, în jurul orei 1,00, inculpatul a fost vizitat

de martor și de partea vătămată G.I. Făcând o scurtă paralelă între cele două

declarații, instanța a reținut că, cel puțin sub două aspecte, apar anumite

inadvertențe de nuanță și anume: fragmentul din declarația dată în faza de

cercetare judecătorească aduce un plus de informații legate de vizita pe care

martorul P. i-ar fi făcut-o fiului inculpatului, aspect care, dacă ar fi real,

trebuia să fie menționat și în declarația inițială. Nici soția inculpatului,

martora G.I., audiată la 21 octombrie 2008 (f. 110) nu a relatat acest aspect.

În plus, dacă inculpatul G.V. a arătat că i-a cerut chiar el părții vătămate să

plece, nu același lucru reiese din declarația sa dată în fața instanței și nici

din declarația martorei G.I., ambii arătând ulterior că, aceasta din urmă a

fost cea care i-ar fi scos pe cei doi din curte.

Dincolo de aspectele arătate

anterior, instanța a constatat că probațiunea administrată în cauză converge

spre reținerea în sarcina inculpatului a vinovăției în săvârșirea infracțiunii

pentru care s-a dispus condamnarea acestuia prin dispozitivul prezentei.

Astfel, în declarația de la fila 36 dosar u.p., partea vătămată G.I. l-a

indicat pe inculpatul G.V. ca fiind cel care, în noaptea de 1/2 iunie 2008 i-a

aplicat mai multe lovituri cu o bâtă peste cap, încercând în acest timp să-l

ducă în curtea lui dar nu a reușit. Inculpatul i-ar fi cerut lui P. să plece și

să nu încerce să-i sară în ajutor, fapt confirmat de martorul P.V. (Pleșu) în

declarația sa de la filele 18-19 din dosarul de urmărire penală. Martorul era

împreună cu partea vătămată G.I. zis T. când, ajunși în dreptul locuinței

inculpatului, a văzut cum G.V. zis N. senior, a început să-l lovească pe G.I. în

zona superioară a corpului, atât peste cap, cât și peste spate. I-a aplicat mai

multe lovituri părții vătămate, care, la un moment dat, a căzut și, cu toate

acestea, inculpatul a continuat să-l lovească cu acel par. Din spusele

martorului a reieșit că ar fi încercat să intervină în favoarea părții vătămate,

cerându-i inculpatului să nu-l mai lovească însă G.V. i-ar fi cerut pe un ton

autoritar să plece. Martorul s-a conformat solicitării inculpatului, acesta din

urmă continuând să o lovească pe partea vătămată. Aceeași modalitate a

săvârșirii faptei este descrisă de martorul P.V. și în declarația dată în fața

instanței. Cu privire la martorul P.V., s-a încercat a-i fi indusă instanței

ideea că nu ar trebui să ia în considerare afirmațiile acestuia, deoarece ar fi

un martor puțin credibil. Deși din spusele inculpatului, martorul ar fi fost și

în noaptea incidentului în stare de ebrietate și ar avea probleme psihice,

instanța nu a luat în considerare aceste aspecte, deoarece nu există dovezi că

ar fi lipsit de discernământ sau că acesta i-ar fi în așa măsură diminuat încât

să nu releve aspecte importante în soluționarea prezentei cauze.

Până la acest moment,

instanța a constatat că, există deplină concordanță între declarația părții

vătămate și cea a martorului P.V., ambele fiind de natură să înlăture

susținerile inculpatului. Practic, cei trei au participat într-un mod sau altul

la incidentul care a avut loc în noaptea de 1/2 iunie 2008, astfel că,

declarațiile care tind să le infirme pe cele ale părții vătămate și a

martorului au fost înlăturare, unele ca fiind nesincere, iar altele ca fiind

indirecte și inutile în aflarea adevărului.

La termenul din 23

septembrie 2008 a fost audiat martorul D.G., propus de inculpat, care a arătat

că, într-o noapte de duminică spre luni (fără să indice data) ar fi intrat pe

la locuința inculpatului, știind că acesta ar avea un mânz de vânzare, ocazie

cu care ar fi auzit gălăgie și ar fi auzit cum striga o femeie în încercarea de

a scoate din curtea locuinței doi bărbați, unul fiind partea vătămată, iar

celălalt martorul P.V. Declarația acestui martor a fost înlăturată, pe motiv că

este nesinceră și total ilogică. Martorul nu a explicat pe ce considerent a

fost identificat în condițiile în care nu-i cunoștea pe inculpat și nici pe

soția acestuia, a fost în trecere pe la locuința lor într-o noapte de duminică

spre luni cu intenția de a cumpăra un mânz și era dintr-o altă localitate decât

cea în care a avut loc incidentul.

În schimb, martorul H.I. a

discutat cu partea vătămată imediat ce s-a deplasat la locul incidentului

împreună cu șeful de post din localitate. La întrebarea adresată părții

vătămate cu privire la autorul agresiunii, martorul a arătat că aceasta l-a

indicat pe N. ca fiind cel vinovat. D.G. audiat la 21 octombrie 2008 a prezentat aceeași versiune cu privire la autorul agresiunii, indicând însă o altă sursă,

respectiv martorul P.V. Martorul D.G. l-a însoțit pe șeful de post la locuința

martorului P. și a participat la discuția dintre cei doi. Potrivit martorului,

P.V. i-ar fi povestit șefului de post că a văzut momentul în care, pe podețul

curții inculpatului, acesta ar fi lovit-o pe partea vătămată cu o bâtă sau cu

un par. De asemenea, martorul P.V. a arătat că s-a întâlnit, a doua zi după

incident, cu martorul P.V., care i-ar fi povestit că T. (G.I.) s-ar fi bătut cu

N. (G.V.), fără însă să cunoască motivele. Relevantă este și declarația martorei

P.I.A. care a discutat cu partea vătămată a doua zi după incident și care i-ar

fi declarat că ar fi fost bătut de N. în timp ce se afla cu martorul P.

În ceea ce privește leziunile

cauzate părții vătămate, instanța a reținut că, supozițiile inculpatului,

potrivit cărora partea vătămată ar fi fost lovită de vreo mașină, au fost

infirmate de concluziile constatărilor preliminarii întocmite de medicul legist

la data de 4 iunie 2008 (fila 7 dosar u.p.), menținute prin raportul de

expertiză medico-legală din 19 iunie 2008 (f. 97-98 dosar u.p.). Conform

acestor concluzii, numitul G.I. prezintă leziuni traumatice care s-au putut

produce prin lovire cu corp dur, leziunile au pus în primejdie viața

susnumitului, necesită pentru vindecare 40-45 zile de îngrijiri medicale și pot

data din noaptea de 1/2 iunie 2008. Concluziile celor două acte medico-legale

au rămas neschimbate, în raport de situația nouă, intervenită ca urmare a

decesului părții vătămate G.I., în funcție de care a fost întocmit raportul de

constatare medico-legală la data de 5 iunie 2009 (filele 8-17 vol. II dosar

instanță). Potrivit acestui act medico-legal, moartea numitului G.I. a fost

neviolentă, s-a datorat stării toxico-septice reprezentată de bronhopneumonie,

rinichi septic, splină septică, consecință directă a ocluziei arteriale

periferice cu gangrena membrului inferior drept și leziunile traumatice nu au

avut rol tanatogenerator. Decesul numitului G.I. a determinat instanța să

solicite persoanelor abilitate să se pronunțe asupra existenței sau nu a

vreunei legături de cauzalitate între agresiune și moartea acestuia, sens în

care a fost întocmită în cauză completarea la raportul de expertiză

medico-legală din 31 iulie 2009 (fila 83 vol. II) ce a stabilit în mod

neechivoc că nu există o asemenea legătură de cauzalitate. Aceeași concluzie a

fost confirmată și de pct. 6 al expertizei medico-legale întocmite la 21

septembrie 2009 (filele 100-110 vol. II). Practic, toate concluziile acestei

expertize se regăsesc în cele ale actelor medico-legale anterioare, acesta

fiind și un motiv pentru care instanța a dispus respingerea cererii privind

efectuarea unei noi expertize.

În raport de aspectele

arătate anterior, prima instanță a constatat că inculpatul se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 C.

pen. raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. pentru care i-a aplicat pedeapsa de 7 ani și 6 luni

închisoare cu interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În aplicarea acestei pedepse, instanța a

avut în vedere imposibilitatea reținerii vreunei circumstanțe atenuante în

raport cu poziția inculpatului, faptul că acesta are antecedente penale și că

nu a făcut niciun demers pentru a acoperi sau a încerca acoperirea

prejudiciului cauzat familiei numitului G.I.

Antecedența penală a

inculpatului a atras reținerea în sarcina sa și a stării de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece, prin sentința

penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 3171/2003 al

Judecătoriei Sighetu Marmației, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 379

din 3 iunie 2004 a Curții de Apel Cluj a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani

închisoare pentru infracțiune silvică (cazier fila 28 dosar u.p.) a cărei

executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani.

Așadar, termenul se va socoti începând cu data de 3 iunie 2004 și urma să se

împlinească la data de 3 iunie 2008. Or, fapta inculpatului a fost săvârșită la

data de 1/2 iunie 2008, situație în care se impune aplicarea dispozițiilor art.

83 C. pen. Urmare revocării suspendării condiționate și, implicit, a cumulării

celor două pedepse, inculpatul va executa 9 ani și 6 luni închisoare, cu

interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. Pedeapsa complementară pentru tentativa la

infracțiunea de omor calificat s-a aplicat alături de pedeapsa închisorii

rezultată în urma cumulării potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen.

Având în vedere că executarea pedepsei a avut loc în regim de detenție,

inculpatului i-au fost interzise drepturile astfel cum a fost menționat în

dispozitivul prezentei.

În temeiul art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.

s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reținerea și arestul preventiv

începând cu data de 16 iunie 2008 la zi.

În ceea ce privește latura

civilă a cauzei, prima instanță a reținut că s-au solicitat cheltuieli

reprezentând contravaloarea zilelor de muncă din perioada de îngrijiri

medicale, costul îngrijirii și alimentației pe perioada spitalizării, îngrijirea

pe perioada de după spitalizare, costul materialelor sanitare pe perioada

îngrijirilor la pat, contravaloarea tratamentului recuperator și renta lunară,

reprezentând pierderea capacității de muncă și realizarea veniturilor

anterioare.

Prima instanță a constatat

că acestea nu au fost dovedite astfel cum s-au solicitat. Deși au fost audiați

mai mulți martori pe latura civilă a cauzei, o mare parte dintre aceștia,

respectiv D.D., I.A., C.G. și G.M. au dat declarații neconcludente în

soluționarea cererilor formulate de părțile civile, singurul martor ce a fost

luat în considerare de instanță cu privire la acest aspect a fost D.P. Acest

martor a arătat că a ajuns cu G.I. la o înțelegere potrivit căreia, pentru suma

de 15 milioane lei lunar, urma să aibă grijă de stână. G. a lucrat pentru

martor începând cu data de 1 mai 2008 până la finele lunii când i-a spus să-l

lase acasă pentru votare, iar de atunci nu l-a mai văzut. G. i-a promis

martorului că a rămas toată vara la stână, mai exact pentru o perioadă de 6

luni. Este importantă această declarație în condițiile în care ceilalți martori

amintiți anterior au dat informații cu caracter general, despre munca în

gospodărie a lui G.I., despre faptul că aveau cunoștință că G.I. realiza

venituri în calitate de cioban, fără însă să spună în mod exact care erau

acestea. Așadar, în raport de perioada de 15 zile în care G. a fost internat,

perioadă menționată în certificatul medico-legal de la fila 81 dosar u.p. și de

perioada celor 50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare stabilite prin

același act medico-legal, de declarația martorului D.P., potrivit căreia G.I. ar

fi realizat venituri de 1.500 lei lunar, prima instanță a acordat cu titlu de

despăgubiri materiale suma 3.250 lei, 300 lei îngrijirea pe perioada de după

spitalizare, suma fiind apreciată în raport de faptul că nu s-a făcut dovada că

părțile civile ar realiza venituri constante, la care s-a adăugat diferența

până la 4.250 lei, constând în contravaloarea zilelor de muncă pierdute de

părțile civile I.D. și Ș.A., cu prezența lor la termenele de judecată. Restul

despăgubirilor materiale nu au fost dovedite, motiv pentru care au fost

respinse. Cu privire la daunele morale, acestea au fost acordate părților

civile în cuantumul menționat în dispozitiv, cuantum stabilit în raport de

prejudiciul moral și de suferința fizică cauzată antecesorului lor, prin fapta

inculpatului.

Stabilind vinovăția

inculpatului și dispunând condamnarea acestuia prin sentința de față, s-a

dispus și obligarea sa la suma de 522,19 lei, reprezentând cheltuieli de

spitalizare ocazionate cu asistența medicală acordată victimei G.I., cu dobânda

legală aferentă prevăzută de O.G. nr. 9/2000 calculată de la rămânerea

definitivă a prezentei și până la efectiva achitare a debitului, către Spitalul

municipal Sighetu Marmației (fila 15 dosar instanță vol. I) și la suma de

3.685,43 lei cu același titlu, către Spitalul de Urgență D.C.O. Baia Mare (fila

18 dosar instanță vol. I).

În temeiul art. 193 alin. (2)

C. proc. pen. inculpatul a fost obligat să plătească părților civile I.D. și Ș.A.

suma de 4.276 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceste părți, din care 2.800

reprezintă onorariul apărătorului ales, 450 lei contravaloarea transportului

avocatului la instanță la 15 termene 8 câte 30 lei), 200 lei contravaloare

cheltuielilor cu prezența martorilor părților civile în instanță la 4 termene

(câte 50 lei) și 126 lei contravaloarea expertizei achitate de părțile civile (chitanța

din 3 noiembrie 2008). Prin nota de cheltuieli depusă de apărătorul ales al

părților civile s-a solicitat achitarea unor sume care sunt dovedite doar în

parte, astfel suma de 100 lei la fiecare termen de judecată cerută prin

aceleași note pentru transportul avocatului la fiecare termen de judecată a

apărut ca fiind nejustificată. Instanța a apreciat că suma de 30 lei este

suficientă pentru a acoperi cheltuielile cu acest titlu.

Conform art. 191 alin. (1) C.

proc. pen. inculpatul a fost obligat la 4.164 lei, cheltuieli judiciare în

favoarea statului, din care 1.407 lei reprezintă contravaloarea raportului de

constatare medico-legale cu același număr din data de 21 septembrie 2009,

ambele întocmite de Serviciul Medico-Legal al Județului Maramureș.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel inculpatul prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea

sentinței penale atacate și judecând cauza să fie achitat acesta cu privire la

infracțiunea reținută în sarcina sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de inculpat.

În motivele de apel,

inculpatul a arătat că nu a negat faptul că victima a fost supusă unor

agresiuni, însă autorul acestora nu este inculpatul.

Acuzarea se bazează pe

declarația martorului P.V., dar acesta se afla în stare avansată de ebrietate

și că are afecțiuni psihice, astfel că declarațiile acestuia se contrazic în

etape procesuale diferite.

Inculpatul a avut o poziție

constantă în sensul că nu a lovit victima, poziție susținută și de soția sa

care a arătat că victima și martorul P.V. au intrat în locuința inculpatului

unde au făcut scandal, iar soția inculpatului i-a scos până la poartă.

Această stare de fapt a fost

susținută și de martorii D.G., I.V. și D.G. De asemenea martora care locuiește

peste drum de locuința inculpatului a arătat că nu a auzit scandal în noaptea

în care s-a comis fapta și că doar a doua zi a văzut pe victimă căzută pe podul

de intrare în curtea locuinței inculpatului.

Inculpatul a mai arătat că

nu a putut să fie testat cu aparatul poligraf, întrucât are afecțiuni cardiace

și că urmează un tratament.

Prin Decizia penală nr. 11/A/2010

de la 28 ianuarie 2010 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori,

pronunțată în Dosarul nr. 3347/100/2008 a fost respins apelul declarat de

inculpatul G.V. (zis N., fiul lui V. și A., arestat în penitenciarul Gherla)

împotriva sentinței penale nr. 560 din 27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și

arestului preventiv începând cu data de 16 iunie 2008 până la zi.

S-a stabilit în favoarea

Baroului de Avocați Cluj suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărătorul din

oficiu ce s-a avansat din F.M.J.

A fost obligat inculpatul să

plătească suma de 73, 4 lei cheltuieli judiciare în apel către partea civilă I.D.

și, cu același titlu, suma de 400 lei către stat.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că instanța de fond a stabilit o stare de fapt

conformă cu realitatea în sensul că în noaptea de 1/2 iunie 2008 partea

vătămată G.I. însoțit de martorul P.V. se deplasau spre casă, ambii fiind sub

influența băuturilor alcoolice și trecând pe strada pe care locuiește

inculpatul aceștia au fost surprinși de apariția bruscă în stradă a

inculpatului care i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate G.I. peste cap

cu o țeavă metalică.

În aceste condiții martorul

P.I. a încercat să intervină în apărarea părții vătămate însă acesta a fost

amenințat cu bătaia de către inculpat și a fost nevoit să se îndepărteze de la

locul comiterii faptei pentru a nu fi agresat.

Martorul P.V. a văzut cum

inculpatul a continuat să-l agreseze pe partea vătămată și în momentul în care

acesta s-a prăbușit pe stradă.

Partea vătămată G.I. a

suferit plăgi craniene, fractură craniană, hemoragie cu contuzii meningo-cerebrale,

echimoze traumatice, plagă a glandei drepte și fractura ambelor oase ale

antebrațului stâng, această din urmă leziune cu caracter specific de

autoapărare a capului victimei, leziuni care au vizat zona corporală asupra

căreia a acționat inculpatul și intensitatea mare a loviturilor aplicate de

acesta, la fel și fractura craniană.

Fapta săvârșită de inculpat,

care în noaptea de 1/2 iunie 2008, în loc public a aplicat cu o țeavă metalică

mai multe lovituri cu mare intensitate asupra capului și antebrațului părții

vătămate, cauzându-i acestuia leziuni traumatice vindecabile în 45-50 zile de

îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunesc

elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Inculpatul se află în stare

de recidivă postcondamnatorie raportat la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată

acestuia prin sentința penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației rămasă definitivă la data de 3 iunie 2004 prin Decizia penală nr.

379/2004 a Curții de Apel Cluj cu suspendare condiționată a executării acesteia

pe durata unui termen de încercare de 4 ani, iar prezenta infracțiune comisă cu

intenție a avut loc în perioada termenului de încercare stabilit prin sentința

penală menționată mai sus.

Inculpatul nu a recunoscut

comiterea infracțiunii și a arătat că victima ar fi fost agresată de numitul G.I.

și că acesta din urmă încearcă să-l învinovățească pe nedrept pe fondul unor

neînțelegeri mai vechi.

Susținerile inculpatului

sunt neîntemeiate, întrucât victima fiind audiată în faza de urmărire penală a

arătat că în noaptea de 1/2 iunie 2008 a fost lovită de inculpat cu o bâtă peste cap de mai multe ori și a încercat să-l ducă în curtea locuinței sale,

însă nu a reușit, iar la martorul P.V. i-a solicitat să plece să nu-i intervină

în ajutor victimei (f. 36 d.u.p.).

Martorul P.V. a arătat că în

seara zilei de 1 iunie 2008 a consumat băuturi alcoolice cu victima G.I., iar

după miezul nopții au plecat spre casă și trecând prin dreptul locuinței

inculpatului G.V. acesta l-a lovit un par pe victimă de mai multe ori până ce

victima a căzut la pământ și a continuat să-l lovească cu acel par. Martorul a

mai arătat că a încercat să intervină să-l oprească pe inculpat să mai lovească

victima, însă inculpatul i-a solicitat să plece amenințându-l cu bătaia, ceea

ce martorul a și făcut, iar inculpatul a lovit în continuare pe victimă (f.

18-19 d.u.p.).

Audiat la instanța de fond

martorul P.V. a arătat că inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă

victimei, moment în care i-a solicitat inculpatului să nu-l mai lovească pe

acesta, însă inculpatul i-a cerut martorului să plece, iar martorul s-a

conformat. Locul unde s-a petrecut fapta fiind la poarta locuinței inculpatului

pe podețul de acces în curtea locuinței acestuia, care a ieșit din curte și a

lovit pe victimă, așa cum a arătat mai sus. Martorul a văzut-o și pe soția

inculpatului ieșind din curte, însă nu știe cât a stat în acel loc. Martorul a

mai precizat că nu a intrat cu victima în curtea locuinței inculpatului și că a

doua zi fiul acestuia din urmă i-ar fi cerut martorului să nu spună organelor

de cercetare penală că tatăl său a lovit pe victimă (f. 73 dosar fond).

Între declarațiile victimei

și cele ale martorului P.V. prezent la fața locului sunt concordanțe depline și

sunt în măsură să înlăture declarațiile inculpatului și ale martorilor, I.V. și

D.G. care sunt în contradicție cu toate celelalte probe administrate în cauză.

Martorul H.I. care l-a

transportat pe șeful de post din comună la locul incidentului, a discutat cu

victima, iar aceasta din urmă i-a relatat că a fost lovită de inculpat, că a

găsit-o pe victimă în apropierea porții locuinței inculpatului, unde se afla aceasta

din urmă și soția sa (f. 108 d.u.p.).

La fel a arătat și martorul

D.G.că șeful de post i-a spus că merge până la locuința inculpatului, întrucât

acesta a lovit pe victimă și că a fost de față când martorul P.V. i-a spus

șefului de post că inculpatul l-a lovit pe victimă și împrejurările în care s-a

comis fapta, respectiv că inculpatul a lovit victima cu un par (bâtă) în

momentul în care a trecut pe lângă locuința inculpatului, că martorul a

încercat să intervină între cei doi, însă inculpatul l-a lovit și pe acesta (f.

109 dosar fond).

Martora Ș.A. fiica victimei

a arătat că tatăl său i-a precizat că a fost lovit de inculpat (f. 138 dosar

fond).

Din declarația martorului P.V.

care a discutat a doua zi după incident cu martorul P.V. a rezultat că inculpatul

l-a lovit pe victimă (f. 176 dosar fond).

Martora P.I. a arătat că a

doua zi după incident a discutat cu victima, care i-a precizat că a fost lovită

de inculpat în timp ce trecea împreună cu martorul P.V. pe lângă locuința

inculpatului (f. 178 dosar fond).

Potrivit declarației

martorei N.D. care la fel a discutat cu victima după incident, inculpatul l-a

lovit pe victimă cu o bâtă metalică peste cap și una din mâini care i-a fost

fracturată în timp ce trecea împreună cu martorul P.V. prin apropierea locuinței

inculpatului (f. 179 dosar fond).

Inculpatul audiat în apel

și-a menținut poziția de nerecunoaștere a comiterii faptei și a precizat că în

noaptea de 1/2 iunie 2008 în jurul orelor 2,00 ar fi intrat în curtea locuinței

sale victima însoțită de martorul P.V. care au provocat scandal, iar împreună

cu soția sa i-a condus până la poartă și că victima l-ar fi amenințat cu

moartea, însă nu știe ce s-a întâmplat ulterior, întrucât a plecat să se culce.

Având în vedere că din

declarația victimei dată în faza de urmărire penală, declarațiile martorului

P.V. (martor ocular) date, atât în faza de urmărire penală, cât și la instanța

de fond, precum și din declarațiile martorilor H.I., D.G., Ș.A., P.V., P.I. și

N.D. a rezultat cu certitudine vinovăția inculpatului cu privire la

infracțiunea reținută în sarcina acestuia, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. apelul formulat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 560 din

27 octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost respins, ca nefondat.

În baza art. 350 C. proc.

pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia perioada reținerii și a arestării

preventive începând cu data de 16 iunie 2008 și până în prezent.

Potrivit art. 189 C. proc.

pen. s-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 50 lei

reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu care a fost suportat

din F.M.J.

În baza art. 193 alin. (1) C.

proc. pen. inculpatul urmează a plăti părții civile I.D. suma de 73,4 lei

cheltuieli judiciare reprezentând cheltuielile de transport ale părții civile

prezentă la instanță pe ruta Sighetu Marmației - Cluj-Napoca și retur din data

de 21 ianuarie 2010.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. inculpatul urmează să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli

judiciare din care suma de 50 lei reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termenul legal, recurs inculpatul G.V., fără a arăta în scris

motivele de recurs.

La termenul de judecată de

la 18 martie 2010, Înalta Curte a luat în examinare, din oficiu, verificarea

legalității arestării preventive a inculpatului G.V., fiind consemnate

concluziile părților, precum și poziția inculpatului, din ultimul cuvânt, după

care, în baza art. 300

2

cu referire la art. 160

b

alin. (1)

și (3) C. proc. pen. a constatat ca legală și temeinică măsura arestării

preventive a inculpatului G.V., pe care a menținut-o, așa cum rezultă din

încheierea de ședință de la acea dată, aflată la filele 18-19 dosarul Înaltei

Curți.

În considerentele încheierii

de ședință, instanța de recurs a reținut că prin sentința penală nr. 560 din 27

octombrie 2009 a Tribunalului Maramureș a fost condamnat inculpatul G.V. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174, 175 lit. i) C.

pen. la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen. a

fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 557/2003 a Judecătoriei Sighetu

Marmației, definitivă prin Decizia penală nr. 379/2004 a Curții de Apel Cluj,

urmând, ca în final, inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 350 C. proc.

pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen.,

s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive, de

la 16 iunie 2008 la zi.

Mandatul de arestare

preventivă a fost emis în temeiul art. 148 lit. d) și f) C. proc. pen.

S-a reținut că, în noaptea

de 1/2 iunie 2008 inculpatul a aplicat mai multe lovituri în cap, părții

vătămate, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie.

Sentința anterior arătată a

fost apelată de inculpat.

Prin Decizia penală nr. 11/ A

din 28 ianuarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins apelul declarat de inculpat.Totodată a fost menținută starea de arest a

inculpatului.

Decizia Curții de Apel Cluj

a fost atacată cu recurs de către recurentul inculpat G.V.

Analizând temeiurile care au

stat la baza luării măsurii arestării preventive, curtea de apel a apreciat că

acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a

inculpatului, existând suficiente indicii temeinice în accepțiunea dată acestei

noțiuni de art. 143 C. proc. pen., că acesta a comis faptele pentru care a fost

condamnat.

Potrivit art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen. în cauzele în care

inculpații sunt arestați preventiv, instanța este datoare să verifice periodic,

dar nu mai târziu de 60 de zile, în tot cursul judecății, inclusiv în căile de

atac, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând conform art. 160

b

alin. (2) sau (3) C. proc. pen.

În speță, analizând actele

și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, ulterior pronunțării

hotărârii de condamnare în primă instanță, nu au intervenit temeiuri noi.

Totodată, Înalta Curte a

constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. d) C. proc.

pen. și ambele condiții ale art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa

pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare

de 4 ani, iar lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol

concret pentru ordinea publică, în raport cu gravitatea infracțiunii

menționate.

În consecință, Înalta Curte

a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive față de inculpat, astfel că, în temeiul art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

starea de arest preventiv a acestuia.

S-a constatat că măsura

arestării preventive este legală și temeinică și, având în vedere că temeiurile

care au determinat arestarea preventivă a inculpatului G.V., pe care a

menținut-o.

La dosarul cauzei a fost

depus, după ce în prealabil a fost înregistrat prin Registratura Generală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 8271 la 9 martie 2010 a unui memoriu formulat de intimata parte civilă I.D. în care a solicitat respingerea

recursului, aflat la fila 26 dosarul Înaltei Curți.

De asemenea, la dosarul

cauzei a fost depusă, după ce în prealabil, a fost înregistrată prin

Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 10874 la

31 martie 2010, o cerere formulată de avocatul desemnat din oficiu pentru

lăsarea cauzei la sfârșitul dosarelor cu inculpați, aflați în stare de arest,

deoarece la ora 8,30 se va afla la Tribunalul București, secția a-IV-a civilă unde va amâna un dosar și crede că la ora

9,30-10,00 va fi prezentă la această instanță, cerere aflată la fila 31 dosarul

Înaltei Curți.

La termenul de astăzi,

apărătorului recurentului inculpat, în concluziile orale, în dezbateri a

invocat cazul de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.,

solicitând admiterea recursului declarat, casarea ambelor hotărâri atacate și

în rejudecare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. achitarea inculpatului, învederând că singura proba este depoziția

unui martor care se afla în stare de ebrietate, P.V., suferind de afecțiuni

psihice. În acest sens, a arătat că din 14 martori, doar unul îl incriminează,

restul fiind depoziții indirecte. Totodată se trece cu ușurință peste mobilul

săvârșirii faptei, reținându-se că ar fi existat un conflict mai vechi cu

partea vătămată, însă aceasta a fost condamnată definitiv pentru faptele comise

asupra inculpatului și nu există vreo dovadă că între agresiune și acel

eveniment ar fi o legătură de cauzalitate. A mai menționat că în raportul

medico-legal s-a concluzionat că fractura oaselor s-a putut produce prin

cădere, astfel că nu poate fi imputată inculpatului. De asemenea, în mod greșit

s-a reținut că inculpatul a refuzat testul poligraf, deși există o adresă a

unui specialist, în sensul că inculpatul este inapt din cauza maladiilor de

care suferă.

Concluziile reprezentantului

M.P. asupra recursului declarat de inculpat, declarația martorului pusă în

discuție contradictorie de către Înalta Curte, pozițiile apărătorului, ale

reprezentantului parchetului în replică, precum și ultimul cuvânt al

recurentului inculpat au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a

prezentei decizii.

Examinând recursul declarat

de inculpatul G.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul inculpatului ca

fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod corect instanța

de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul său, în baza

propriului examen, în mod judicios și temeinic motivat a stabilit vinovăția

inculpatului G.V. în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în

judecată, respectiv aceea de tentativă al omor calificat în stare de recidivă

postcondamnatorie prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în raport cu

situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

contextul cauzei s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pen.

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului G.V.,

care în noaptea de 1/2 iunie 2008, într-un loc public a aplicat cu o țeavă

metalică mai multe lovituri cu mare intensitate asupra capului și antebrațului

părții vătămate G.I., cauzându-i acestuia leziuni traumatice care necesitau

pentru vindecare 45-50 zile de îngrijiri medicale, leziuni care i-au pus viața

în primejdie, faptă comisă în termenul de încercare al unei pedepse de 2 ani

închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia, la care a fost

condamnat anterior inculpatul, prin sentința penală nr. 557 din 4 decembrie 2003 a Judecătoriei Sighetu Marmației rămasă definitivă la data de 3 iunie 2004 prin Decizia penală nr.

379/2004 a Curții de Apel Cluj, întrunește, atât obiectiv, cât și subiectiv

conținutul incriminator al infracțiunii de tentativă la omor calificat, în

stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art.

174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din

același cod.

Din examinarea cauzei

rezultă că instanța de apel a apreciat conținutul mijloacelor de probă

administrate în cauză, în raport cu criticile formulate de apelantul inculpat,

constatând că aspectele invocate de apărare nu se susțin.

Astfel, prima instanță de

control judiciar a înlăturat motivat apărările apelantului inculpat, printr-o

examinare concretă a declarațiilor martorului P.V. date atât în cursul

urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, în primă instanță,

valorificând aspectele percepute nemijlocit de către acesta cu privire la

contribuția inculpatului în comiterea faptei asupra părții vătămate, respectiv

a modului în care inculpatul a lovit-o pe partea vătămată, locul unde s-a

desfășurat agresiunea.

Totodată, curtea de apel a

valorificat coroborat forța probantă a declarațiilor martorului ocular P.V., cu

celelalte aspecte percepute de alți martori consemnate în declarațiile acestora

și anume H.I., D.G., Ș.A., P.V., P.I., N.D., constatând la rândul său, ca fiind

dovedită vinovăția inculpatului G.V. în comiterea infracțiunii reținute în

sarcina sa, așa încât poziția de nerecunoaștere a faptei pe care a inculpatul a

menținut-o cu ocazia audierii sale și de către instanța de apel, a fost

infirmată de materialul probator administrat și judicios analizat în cauză.

Înalta Curte, la rândul său,

în baza propriei evaluări asupra ansamblului mijloacelor de probă administrate

în cursul procesului penal, atât în faza urmăririi penale, a judecății, în

primă instanță, cât și în apel, a constatat că apărările formulate în recurs de

către recurentul inculpat G.V. sunt infirmate de conținutul materialului

probator administrat, prin care s-a dovedit vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat în stare de recidivă

postcondamnatorie, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod.

Din coroborarea

declarațiilor părții vătămate G.I. (filele 35 dosarul parchetului și respectiv

72 dosarul tribunalului) cu declarațiile martorilor P.V. (filele 8-9; 18-19 și

53 verso dosarul parchetului și 73 dosarul tribunalului), H.V. (fila 20 dosarul

parchetului și fila 108 dosarul tribunalului), D.G. (fila 10; 21 dosarul

parchetului și fila 109 dosarul tribunalului), P.G. (fila 51-52 dosarul

parchetului și), S.A. (filele 11; 54-55 dosarul parchetului și fila 138 dosarul

tribunalului), P.V. (filele 56-57 dosarul parchetului și fila 177 dosarul

tribunalului), P.I.A. (filele 60-61 dosarul parchetului și fila 178 dosarul

tribunalului), N.D. (filele 62-63 dosarul parchetului și fila 179 dosarul

tribunalului), I.V. (filele 64-65 dosarul parchetului și fila 90 dosarul

tribunalului), P.I. (filele 22 dosarul parchetului și fila 74 dosarul

tribunalului), D.G. (fila 75 dosarul tribunalului) cu procesul-verbal de

confruntare între inculpatul G.V. și martorul P.V. (fila 76 dosarul parchetului),

procesu-verbal de confruntare între martorul P.V. și martora G.I. (fila 35

dosarul parchetului), constatările preliminare ale Serviciului Medico-Legal al

Județului Maramureș (fila 7 dosarul parchetului), certificatul medico-legal din

16 iunie 2008 (fila 81 dosarul parchetului ), cu raportul de expertiză

medico-legală cu nr. 584 din 19 iunie 2008 efectuat de Serviciul Medico-Legal

Județean Baia Mare, Maramureș, în care se concluzionează că numitul G.I. prezintă

leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, leziunile

au necesitat 45-50 zile îngrijiri medicale pentru vindecare, leziunile au pus

în primejdie viața susnumitului, leziunile pot data din noaptea de 1/2 iunie

2008, stabilirea unui eventual grad de invaliditate sau infirmitate permanentă

se va stabili după reexaminarea susnumitului la 6 luni de la data prezentei

(filele 97-98 dosarul parchetului), cu completarea la raportul de expertiză

medico-legală nr. 584/2008 cu nr. 937 din 11 noiembrie 2008 ce concluzionează

că numitul G.I. a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 45-50 zile

îngrijiri medicale pentru vindecare, susnumitul prezintă o invaliditate

permanentă de 100 % și infirmitate definitivă, capacitatea de muncă a

susnumitului este pierdută, atât prin invaliditate și infirmitate, cât și prin

vârstă, leziunile descrise la nivelul epicranian (plăgile), precum și leziunile

cranio-cerebrale s-au putut produce prin lovire cu un corp contondente dur,

echimozele de la nivelul toracelui, umărului și scapular stâng, precum și cele

de la nivelul gambei drepte s-au putut produce prin lovire cu sau de corp

contondent dur, în condițiile stabilite de anchetă, fractura ambelor oase ale

antebrațului stg. s-a putut produce prin cădere (filele 139-141 dosarul

parchetului), cu raportul de constatare medico-legală (autopsia) numitului G.I.,

decesul părții vătămate survenind ulterior în condițiile constatate

medico-legal (filele 8-17 vol. II dosarul tribunalului), cu procesul-verbal de

cercetare la fața locului (filele 5-6 dosarul parchetului), planșele foto

aferente (filele 92-95 dosarul parchetului), raportul de expertiză

medico-legală psihiatrică a inculpatului cu nr. 161 din 13 iunie 2008 efectuat

de Serviciul Medico-Legal Județean Maramureș, Cabinet Medico-Legal Sighetu Marmației,

ce concluzionează dg. tulburare de personalitate instabilă-emoțional. Tip

impulsiv. Numitul G.V. are capacitate psihică de a aprecia conținutul și

consecințele faptelor sale. A avut discernământ la momentul comiterii faptelor

și îl are și în prezent (filele 38-40 dosarul parchetului) au fost infirmate

apărările inculpatului G.V. din declarațiile date (filele 30-31 dosarul

parchetului; fila 39 dosarul tribunalului și fila 32 dosarul curții de apel) și

de asemenea înlăturate aspectele relatate de martorii I.V. și D.G.

Astfel, în declarația dată

în faza cercetării judecătorești, în primă instanță la data de 23 septembrie

2008, martorul P.V. a arătat că „Îmi mențin declarația dată în faza de urmărire

penală. După ce inculpatul a consumat cu mine 2 pahare de țuică, ne-am întâlnit

cu partea civilă în jurul orelor 24,00 iar inculpatul i-a aplicat mai multe

lovituri acesteia cu o bâtă. Nu știu dacă între inculpat și partea civilă au

existat neînțelegeri sau mai exact nu cunosc natura acestora. I-am cerut

inculpatului să nu o mai lovească pe partea civilă dar acesta mi-a răspuns că

ar trebui să plec acasă, lucru pe care l-am și făcut. Când am plecat,

inculpatul continua să o lovească pe partea civilă. Locul unde a avut loc

incidentul relatat anterior este situat în localitatea Oncești, pe marginea

șoselei, în fața curții locuinței inculpatului. Inculpatul a lovit-o pe partea

civilă fără vreun preaviz, fără să îi spună ceva înainte. Era iluminată zona

dar nu am putut să îmi dau seama foarte bine ce zone ale părții corpului părții

civile au fost agresate de inculpat, dacă bine rețin, era vorba de spatele

acestuia. Când am plecat, partea civilă era în picioare. Acesta i-a cerut

inculpatului să nu îl mai lovească. Incidentul a avut loc aproape de un podeț.

Este vorba de cel peste care se intră în curtea inculpatului. Inculpatul a

ieșit din curtea locuinței sale și, când a văzut-o pe partea civilă, a

reacționat în modul descris mai sus. Am văzut-o pe soția inculpatului ieșind

din curte însă nu știu cât a stat acolo, deoarece imediat inculpatul mi-a cerut

să plec. Am crezut că soția inculpatului va interveni în sensul că îi va

despărți pe cei doi. Nu am intrat împreună cu partea civilă în curtea locuinței

inculpatului. Este adevărat că în cursul acelei zile, în jurul orelor 16,00, la

invitația fiului inculpatului, am intrat în locuința acestuia. Nu am cunoștință

despre vreo ceartă între mine și inculpat sau fiul acestuia. Acesta din urmă

m-a invitat de prieten în locuința sa și m-a servit cu o bere. Nu am intrat în

curtea locuinței inculpatului nici eu și nici partea civilă. Incidentul a avut

loc dincolo de asfalt, în apropierea podețului de intrare în curtea locuinței

inculpatului. Eu nu am văzut unde a căzut partea civilă. Eu am auzit că inculpatul

și partea civilă s-ar mai fi bătut pe izlaz, la ori, dar nu știu de ce…Tot cu

ocazia discuției pe care am avut-o a doua zi dimineața cu fiul inculpatului,

acesta mi-a cerut că îmi retrag declarația. Revin și arăt că