ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2533/2008
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2533/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de
față,
Examinând
actele dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 297 din 2
noiembrie 2007, Tribunalul Mureș, secția penală, a respins cererile privind
schimbarea încadrării juridice a uneia din faptele reținute in sarcina
inculpatului M.C. din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175
lit. i) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) C. pen. sau în
infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.
În baza art. 20 raportat la art. 174-175
lit. i) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.C. zis „A. și „F." la pedeapsa
de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la
omor calificat.
În baza art. 83 C. pen. a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 188 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Tg.-Mureș și a
cumulat aritmetic pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni
închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 9 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 279 alin. (1) și (3) C.
pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni
închisoare.
În baza art. 83 C. pen. a revocat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 188 din 6 februarie 2006 a Judecătoriei Tg.-Mureș și a
cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu pedeapsa de 6 luni
închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b( C.
pen. a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, urmând ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis
inculpatului, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.
A fost
menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a scăzut
din pedeapsă durata reținerii și a arestării preventive de la 14 august
2006 la zi, în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. și a art. 88 C. pen.
În baza
art. 118 lit. b) și lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a
unui cartuș netras, un tub cartuș tras și un proiectil tras, corpuri
delicte.
S-a luat act că partea vătămată S.I.D.
nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata
sumei de 1523,65 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente până la
data plății efective către Spitalul Clinic Județean de Urgență Tg. Mureș.
Instanța a reținut, în esență, că la
data de 11 august 2006, într-un loc public, folosind un pistol cu glonț,
calibrul 9 mm, deținut în mod ilegal, a împușcat partea vătămată S.I.D.,
cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viața în pericol, salvarea acestuia
datorându-se intervenției medicale de urgență.
Instanța a condamnat în cauză și alte
persoane care l-au ajutat pe inculpat să se sustragă urmăririi penale, fără o
înțelegere prealabilă, în baza art. 264 C. pen.
(A.R.I., A.A.M. și F.R.F.).
Prin decizia penală nr. 41/A din 10
iunie 2008, Curtea de Apel Tg.-
Mureș, secția
penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca
nefondat,
apelul declarat de inculpatul M.C., precum și de
ceilalți inculpați condamnați în cauză, împotriva sentinței penale nr. 297
din
2 noiembrie 2007 a Tribunalului Mureș. Apelul declarat de inculpatul
M.C. a vizat schimbarea încadrării juridice a faptei de tentativă de omor calificat
în art. 184 alin. (2) sau art. 182 alin. (2) C. pen., precum și reducerea
pedepselor stabilite și a pedepsei rezultante aplicate acestuia.
Împotriva acestei decizii, inculpatul a
declarat recurs, invocând aceleași cazuri de casare susținute și în apel,
cazuri de recurs prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 și pct. 14
C. proc. pen.
Înalta Curte constată că recursul
declarat de inculpat este nefondat, sub ambele aspecte, pentru următoarele
argumente:
1).- Referitor la greșita încadrare
juridică a faptei [caz de recurs prevăzut de art. 385
9
alin. (1)
pct. 17 C. proc. pen.]:
Înalta Curte constată că în raport cu
modalitatea în care s-a săvârșit fapta, prin folosirea unei arme letale; cu
zona vitală lezată (abdomen) și împrejurările faptei (împușcarea de la o
distanță de 0,5-1 metru) inculpatul a acționat cu intenție pentru uciderea
victimei. In urma agresiunii, victimei i-a fost extirpată splina.
În aceste circumstanțe, încadrarea
juridică în art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. este corectă,
inculpatul acționând cu intenție.
Declarațiile inițiale date de partea
vătămată referitoare la agresiunea inculpatului au fost confirmate de
declarațiile martorilor oculari M.Z. și M.M., care au și încercat, fără a
reuși, să-l dezarmeze pe inculpat.
2.- Cu privire la cazul de recurs
vizând greșita individualizare a pedepsei, prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.:
Înalta Curte consideră că nici acest
caz nu este incident în cauză, deoarece instanțele au individualizat corect
pedepsele stabilite pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite de
inculpat, precum și pedeapsa ce urmează a fi executată, în raport cu
prevederile art. 72 alin. (1) C. pen., ținând seama de dispozițiile codului
penal, limitele de pedeapsă fixate pentru fiecare infracțiune, gradul de
pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului și de
împrejurările care agravează răspunderea penală.
Astfel, au avut în vedere: gravitatea
faptei care a pus în primejdie viața unei persoane și a cauzat suferințe și o
vătămare gravă corporală prin
pierderea
unui organ (splina), a faptei de folosire fără drept a unei arme de foc prin
încălcarea regimului armelor și munițiilor; persoana inculpatului,
infractor
violent cu antecedente penale, alcoolic, perseverența infracțională a acestuia,
încercarea de a se sustrage răspunderii penale și antrenarea și a altor
persoane în favorizarea sa, precum și existența concursului de infracțiuni.
În consecință, Înalta Curte reține că
decizia atacată este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat
este nefondat, urmând a fi respins.
Conform art. 88 C. pen., se va deduce
din pedeapsă perioada reținerii și a arestării preventive de la 14 august 2006,
la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc.
pen., recurentul
inculpat va fi obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei,
din care
onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurentul inculpat M.C. împotriva deciziei penale nr. 41/A din 10
iunie 2008 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori
și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată
recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 14
august 2006 la 13 august 2008.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare
către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului
desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată
în ședință publică, azi 13 august 2008.
7