ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 733/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 904 din 25 iunie 2007, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 322 alin. (2) C. pen., cerere formulată de inculpatul T.I.O. În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată, inculpatul T.I.O. din infracțiunea de tentativă de omor calificat în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de tentativă la omor calificat în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.O., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și, 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b C. pen., cu revocarea liberării condiționate din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 138 din 29 mai 2002 a Judecătoriei Sector 5 București, contopind restul rămas neexecutat de 440 zile cu pedeapsa aplicată în cauză, în final, inculpatul având de executat 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. și cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dedus prevenția de la 12 septembrie 2005 la zi și a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

A luat act că partea vătămată D.E. nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 284902 lei, despăgubiri civile, plus dobânda legală, către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 28 aprilie 2005, în jurul orei 22,00, partea vătămată D.E. împreună cu martorii D.A., D.P.D., D.L.A. (verii săi) și L.D.V. (vecinul său) se plimbau cu bicicletele în zona Școlii nr. 165. În momentul în care au ajuns pe str. Luică, martorul L.D. le-a spus celorlalți că a văzut în scara unui bloc pe un băiat, zis „P.”, identificat ulterior în persoana numitului T.V., cu care dorea să vorbească.

În continuare, martorul L.D.V. s-a deplasat în scara blocului, unde se afla T.V., ceilalți rămânând în fața blocului. Observând că L.D.V. s-a luat la bătaie cu T.V., martorii D.P.D. și D.L.A. s-au deplasat în scara blocului și au intervenit în favoarea prietenului său. În urma lor a intrat și partea vătămată, care a fost lovită în spate cu un cuțit de către inculpatul T.I.O. La scurt timp, partea vătămată D.E. a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Ioan, unde a fost internată cu diagnosticul „plagă prin înjunghiere hemitorace drept”. În raport de expertiza medico-legală nr. A1/5806/2005 din 26 mai 2005, întocmit de I.M.L. Mina Minovici s-a concluzionat că partea vătămată „a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce, la data de 28 aprilie 2005, prin lovire cu corp înțepător-tăietor, pentru care necesită circa 30 de zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie.

Partea vătămată a declarat că nu a văzut cine a înjunghiat-o însă a arătat că l-a văzut pe inculpat în zona respectivă, având asupra sa un cuțit, iar ulterior l-a recunoscut după planșa foto pe inculpatul T.I.O. ca fiind persoana pe care a văzut-o înainte și după terminarea conflictului având asupra sa un cuțit tip briceag. Martorii D.L.A., D.P.D., L.D.V. și D.A. fiind audiați, au confirmat situații de fapt reținute de instanța de fond. Inculpatul T.I.O. a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, arătând că a săvârșit în ajutorul prietenului său T.V. care era bătut de mai mulți indivizi.

Reținând că inculpatul a comis fapta în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., primul termen al recidivei fiind pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 139 din 29 mai 2002 a Judecătoriei Sector 5 București, instanța de fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. Apelul declarat de inculpatul T.I.O. împotriva sentinței penale nr. 904 din 25 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 33961/3/2006. Instanța de control judiciar a menținut starea de arest a inculpatului, a computat prevenția și a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Soluția în apel a fost dată de Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 317 din 3 octombrie 2007. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.I.O., fără, însă, a-l motiva în scris. În ședința publică de azi 29 februarie 2008, prin apărător, inculpatul a criticat hotărârea atacată susținând, în principal, că fapta ar fi trebuit încadrată juridic, în art. 182, cu referire la art. 44 C. pen., cu consecința achitării sale și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei, în sensul micșorării ei. Recursul este nefondat. Situația de fapt reținută, în cauză, ca și încadrarea juridică dată faptei, sunt în concordanță cu probele administrate.

În raport de obiectul folosit de inculpat, de intensitatea loviturii ca și de zona afectată, prin lovitură, este exclusă încadrarea juridică a faptei în art. 182 C. pen., încadrarea juridică corectă, fiind cea reținută de prima instanță, confirmată în apel. La fel, în speță, infracțiunea nu se poate susține că ar fi fost comisă în legitimă apărare, atâta timp cât inculpatul nu a fost victima unui atac direct, imediat și injust, care, să determine conduita inculpatului. Nici măcar acțiunea de ajutorare a prietenului său nu justifică folosirea cuțitului de către inculpat, atâta timp cât nici unul dintre actorii incidentului nu purta asupra sa, o astfel de armă. În sfârșit, analiza probelor dosarului demonstrează și faptul că, în speță, prima instanță a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, ceea ce face inoportună reducerea pedepsei, care ar face-o ineficientă, în raport cu scopul pedepsei.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat și să-l respingă, ca atare, menținând, astfel, decizia atacată. Din pedeapsa avută de executat, de către inculpat, Curtea va trebui să deducă din ea durata reținerii și arestării preventive. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv al onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I.O. împotriva deciziei penale nr. 317 din 3 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și arestării preventive de la 12 septembrie 2005, la 29 februarie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 februarie 2008.