ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2008

Asupra recursurilor penale de față: Prin sentința penală nr. 296 din 7 mai 2007, Tribunalul lași l-a condamnat pe inculpatul C.C.C.A. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, faptă prev. și ped. de disp. art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de un an, care se va executa în condițiile art. 66 C. pen. Același inculpat a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev.și ped. de disp. art. 192 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen.

la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de un an. Inculpatul C.P.C.A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. În baza disp. art. 14 alin. (5) și art. 346 C. proc. pen. a obligat pe inculpatul C.C.C.A. să plătească părții civile G.F. suma de 1500 lei daune morale și pe inculpatul C.P.C.A. suma de 200 lei daune morale aceleiași părți civile. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat pe inculpatul C.C.C.A. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe lași suma de 6,23 lei despăgubiri materiale la care se va adăuga taxa de scont practicată de BNR la data achitării prejudiciului. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 31 ianuarie 2005, orele 18,00, martora P.A.

a mers în vizită la martora C.M., în al cărei apartament se afla și fratele acesteia, C.C.C.A. și prietenul acestuia, V. Între cele două vecine s-a iscat o ceartă, motivat de faptul că martora P.A. ar fi folosit expresii jignitoare la adresa mamei sale, P.O., moment în care inculpatul a lovit-o pe P.A.O. cu palma peste față și cu piciorul în spate. La scurt timp, în domiciliul martorei P. a venit prietenul acesteia, partea vătămată G.F., care a aflat că prietena lui a fost lovită, a mers în apartamentul familiei C., s-a amenințat reciproc cu inculpatul și a revenit în domiciliul prietenei sale. Ulterior, martora C.M. l-a sunat pe tatăl său, C.P.C.A. și i-a cerut să vină acasă, povestindu-i despre incident, iar inculpatul, ajungând acasă, s-a deplasat cu fiul său în apartamentul familiei P., fiul fiind înarmat cu o bâtă de baseball.

În jurul orelor 22.00, partea vătămată și prietena sa se aflau în dormitorul apartamentului cu nr. 1, ușa a fost deschisă de numita B.(fostă P.)O., iar cei doi inculpați au pătruns în casă, urmați de C.M. și prietenul său, L.V., cei doi rămânând în hol. Cei doi inculpați au mers în dormitor, unde tatăl a lovit partea vătămată cu capul în gură, iar fiul a lovit partea vătămată cu bâta de baseball, între ei interpunându-se martora B.O. Partea vătămată a parat loviturile cu mâna, căpătând o fractură de cubitus stâng, iar în urma loviturilor primite cu capul în gură de la inculpatul tată, o contuzie dentoperodontală în zona bucală. Cei doi inculpați au plecat țipând și amenințând cu moartea, pentru ca la scurt timp, inculpatul C.P.C.A.

să revină și să le spună celor prezenți că îi omoară dacă se ating de copiii lui. Martorele B.O. și P.A.O. nu au formulat plângere penală împotriva inculpaților. P.G., tatăl numitei P.A.O. a arătat că a aflat de la fiica sa despre modul în care a fost lovită de inculpatul C.C.C.A., declarând, totodată, că inculpații au provocat mai multe conflicte cu vecinii, fiind recalcitranți, motiv pentru care a evitat să meargă la locuința lor pentru a discuta despre cele întâmplate.

Instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză relevă că situația de fapt este cea reținută în actul de inculpare, care se coroborează parțial și cu declarația inculpatului C.C.C.A., pe care instanța însă a apreciat-o ca fiind parțial sinceră, în sensul că cele declarate în fața instanței nu se coroborează cu cele declarate în faza de urmărire penală, dat fiind că în această fază, inculpatul a susținut că partea vătămată a luat un cuțit de bucătărie cu care l-a amenințat, pe când în fața instanței arată că partea vătămată a încercat să-și pună în practică intenția de a-l lovi cu cuțitul, chiar și în momentul în care L.V. s-a interpus între ei pentru a-l feri pe inculpat de lovitura părții vătămate.

De asemenea, instanța fondului a reținut că inculpatul C.C.C.A. a dat o declarație nesinceră în faza de cercetare judecătorească, încercând să acrediteze ideea că tatăl său a lovit partea vătămată în timp ce se afla pe scări, că nu a pătruns în apartamentul prietenei părții vătămate, iar el a aplicat părții vătămate doar o lovitură cu piciorul în șold. Această declarație nu se coroborează însă cu toate celelalte probe existente în dosar, astfel încât ea a fost înlăturată de instanță, întrucât versiunea prezentată de inculpați a avut drept scop o altă eventuală încadrare juridică a faptelor săvârșite. Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptelor, obiectul folosit în atingerea scopului propus și una din zonele vitale ale corpului vizate de lovitură, instanța de fond a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul C.C.C.A., din infracțiunea prev. de art. 20 rap.

la art. 174 C. pen., în cea prevăzută de art. 182 C. pen. La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere circumstanțele personale ale fiecăruia, faptul că nu au antecedente penale, s-au prezentat la termenele de judecată, au recunoscut parțial săvârșirea faptelor. - împotriva sentinței au declarat apel inculpații, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie. In apelul său, inculpatul C.C.C.A. a susținut că nu s-a dat eficiență în cauză scuzei provocării, dată fiind dușmănia existentă între părți, încadrarea juridică a faptei săvârșite este greșită, solicitând, față de numărul de zile de îngrijiri medicale, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., iar dreptul său la apărare a fost încălcat prin modalitatea în care s-a făcut constituirea de parte civilă, respectiv după citirea actului de sesizare.

Se solicită și schimbarea modalității de executare a pedepsei aplicate, dată fiind lipsa antecedentelor penale ale inculpatului. În apelul său, inculpatul C.P.C.A. critică hotărârea pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea pedepsei de 4 luni închisoare cu pedeapsa amenzii, având în vedere lipsa antecedentelor penale. Analizând hotărârea prin prisma motivelor de apel invocate, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de instanța fondului, ea fiind dovedită de ansamblul probator administrat, ca și de concluziile raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză și din care a rezultat că părții vătămate i-au fost produse leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri medicale, cu punerea vieții în primejdie.

Față de modalitatea concretă în care s-au săvârșit faptele, de obiectul folosit la aplicarea loviturilor, de zona corpului vizată, s-a apreciat că ne aflăm în prezența tentativei la infracțiunea de omor, și nu a vătămării corporale grave, prev. de art. 182 C. pen., astfel încât s-a reținut că, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpatul C.C.C.A. De asemenea, instanța de apel a constatat neîntemeiată și critica privind nereținerea disp. art. 73 lit. b) C. pen., întrucât nu a existat o provocare din partea victimei, care să fi fost produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Cu privire la constituirea de parte civilă formulată de partea vătămată G.F., instanța de apel a constatat că acesta, la data de 15 ianuarie 2007 a declarat că nu are nici o pretenție civilă de la inculpați, pentru ca, ulterior, la data de 12 februarie 2007, acesta să le solicite inculpaților suma de 5000 lei daune morale, astfel încât critica privind constituirea de parte civilă după citirea actului de sesizare a fost considerată una întemeiată. În cursul soluționării apelului, inculpații au depus la dosar chitanțe din care rezultă că au achitat părții vătămate o sumă totală de 1700 lei cu titlu de daune morale, astfel încât, față de principiul disponibilității și achiesarea inculpaților la pretențiile părții civile, instanța de apel a constatat ca fiind achitate despăgubirile la care aceștia au fost obligați.

De asemenea, inculpații au depus la dosar acte din care a rezultat că au fost achitate și cheltuielile de spitalizare ale părții vătămate, datorate Spitalului Clinic de Urgențe lași. S-a constatat ca fiind neîntemeiată critica privind modalitatea de executare și cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, atâta vreme cât modalitatea concretă de săvârșire a faptelor a fost cea reținută corect de instanța fondului, iar în cauză, oricum, nu sunt aplicabile disp. art. 81 C. pen. atâta vreme cât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.C.C.A. este mai mare de 2 ani.

Instanța de apel a constatat că în cauză nu se impune nici aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere referitor la inculpatul C.C.C.A., atâta vreme cât circumstanțele sale personale s-au constituit în criterii pe care instanța de fond Ie-a avut în vedere la aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, și care nu se pot constitui în criterii suficiente pentru schimbarea modalității de executare a pedepsei. Dat fiind că pedeapsa aplicată inculpatului C.P.C.A. a fost stabilită în raport de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea de săvârșire, de periculozitatea infractorului, instanța de apel a apreciat că nu se impune aplicarea pedepsei alternative a amenzii, așa cum a solicitat inculpatul.

Față de aceste considerente, prin decizia penală nr. 214 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel lași, secția penală, a admis apelurile declarate de inculpații C.C.C.A. și C.P.C.A. împotriva sentinței penale nr. 296 din 7 mai 2007 a Tribunalului lași, pe care a desființat-o în parte în latură civilă, și în rejudecare: A constatat achitate despăgubirile către partea civilă G.F. în sumă de 1700 lei daune morale și către Spitalul Clinic de Urgențe lași în sumă de 6,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare. A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul C.C.C.A. invocă sub un prim aspect greșita încadrare juridică a faptei, arătând că, din derularea incidentului dintre părți, rezultă indubitabil, că nu a acționat cu intenția de a ucide, astfel că leziunile cauzate părții vătămate pot atrage, fie incidența disp.

art. 182 C. pen., fie reținerea disp. art. 181 C. pen. Se susține sub aceste aspect că se impunea reținerea scuzei provocării față de împrejurarea că partea vătămată a fost cea care l-a amenințat cu un cuțit de bucătărie. Același inculpat invocă greșita individualizare a pedepsei sub aspectul modalității de executare și solicită aplicarea disp. art. 861 C. pen. Inculpatul C.P.C.A. solicită aplicarea pedepsei amenzii, ca sancțiune alternativă prevăzută de lege. Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 C. proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Probatoriul administrat în cauză relevă fără echivoc faptul că în ziua de 31 mai 2005, între părți a avut loc un incident, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri medicale. Încadrarea juridică stabilită de instanțele anterioare este corespunzătoare situației de fapt dovedită de probele administrate, întrucât inculpatul C.C.C.A. a folosit o bâtă de baseball și a aplicat cu intensitate mai multe lovituri în zona capului părții vătămate, comportament care relevă intenția vădită de a ucide partea vătămată. Rezultatul letal nu s-a produs din cauza reacției părții vătămate, care a reușit să atenueze forța loviturilor primite, barându-le cu mâna stângă.

Nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă legală a provocării, întrucât din contextul probator nu rezultă că partea vătămată l-a amenințat pe inculpat cu un cuțit, conduita agresivă a inculpatului fiind generată de dorința acestuia de a pune la punct partea vătămată și familia prietenei sale, pe fondul relațiilor conflictuale mai vechi dintre cele două familii. În ceea ce privește individualizarea judiciară a sancțiunilor aplicate celor doi inculpați, este de constatat că pedepsele stabilite răspund cerințelor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. și asigură o reprimare corespunzătoare a conduitei infracționale a inculpaților. Conduita anterioară a inculpaților, ca și conduita lor procesuală au fost apreciate ca circumstanțe atenuante de instanțele de judecată, cu consecința diminuării răspunderii penale pentru faptele săvârșite.

Stabilirea unor alte modalități de executare, ori aplicarea unei sancțiuni alternative pecuniare, ar încuraja comportamentul infracțional al inculpaților și ar afecta funcția de exemplaritate a sancțiunii penale. Cei doi inculpați s-au manifestat deosebit de agresiv, chiar dacă au utilizat mijloace diferite și prin comportamentul lor, au perturbat climatul de liniște și securitate socială ce caracteriza microcolectivitatea și societatea. În aceste condiții, constatând că hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, iar criticile inculpaților sunt nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va proceda la respingerea recursurilor. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.C.C.A. și C.P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 214 din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel lași. Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 mai 2008.