ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1746/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra

recursurilor penale de față:

Prin sentința penală nr. 296 din 7 mai

2007, Tribunalul lași l-a condamnat

pe

inculpatul  C.C.C.A. pentru săvârșirea tentativei la

infracțiunea de

omor, faptă prev. și

ped. de disp. art. 20

rap. la art. 174 C. pen. și art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. d) C.

pen. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare și la pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de un an, care se va executa

în condițiile art. 66 C. pen.

Același inculpat a fost condamnat pentru

săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, faptă prev.și

ped. de

disp. art. 192

alin. (2) C. pen., art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. la o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, în final acesta urmând să

execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor

prev. de

art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. pe o durată de un an.

Inculpatul C.P.C.A. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, faptă

prev.

de

art. 180 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. e) C. pen., la o pedeapsă de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen. a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata termenului de

încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

A atras atenția inculpatului asupra

disp.

art. 83

C. pen.

În baza

disp.

art. 14

alin. (5) și art. 346 C. proc. pen. a obligat

pe inculpatul  C.C.C.A. să plătească părții civile G.F. suma de 1500 lei daune

morale și pe inculpatul C.P.C.A. suma de 200 lei daune morale aceleiași părți

civile.

În baza art. 14 C. proc. pen.  și art. 313

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G.  nr. 72/2006 a obligat

pe inculpatul  C.C.C.A. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgențe

lași suma de 6,23 lei despăgubiri materiale la care se va adăuga taxa de scont

practicată de BNR la data achitării prejudiciului.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 31 ianuarie 2005, orele 18,00, martora P.A.

a mers în vizită la martora C.M., în al cărei apartament se afla și fratele

acesteia,  C.C.C.A. și prietenul acestuia, V.

Între cele două vecine s-a iscat o

ceartă, motivat de faptul că martora P.A. ar fi folosit expresii jignitoare la

adresa mamei sale, P.O., moment în care inculpatul a lovit-o pe P.A.O. cu palma

peste față și cu piciorul în spate.

La scurt timp, în domiciliul martorei P.

a venit prietenul acesteia, partea vătămată G.F., care a aflat că prietena lui

a fost lovită, a mers în apartamentul familiei C., s-a amenințat reciproc cu

inculpatul și a revenit în domiciliul prietenei sale.

Ulterior, martora C.M. l-a sunat pe

tatăl său, C.P.C.A. și i-a cerut să vină acasă, povestindu-i despre incident,

iar inculpatul, ajungând acasă, s-a deplasat cu fiul său în apartamentul

familiei P., fiul fiind înarmat cu o bâtă de baseball.

În jurul orelor 22.00, partea vătămată

și prietena sa se aflau în dormitorul apartamentului cu nr. 1, ușa a fost deschisă

de numita B.(fostă P.)O., iar cei doi inculpați au pătruns în casă, urmați de C.M.

și prietenul său, L.V., cei doi rămânând în hol.

Cei doi inculpați au mers în dormitor,

unde tatăl a lovit partea vătămată cu capul în gură, iar fiul a lovit partea

vătămată cu bâta de baseball, între ei interpunându-se martora B.O.

Partea vătămată a parat loviturile cu

mâna, căpătând o fractură de cubitus stâng, iar în urma loviturilor primite cu

capul în gură de la inculpatul tată, o contuzie dentoperodontală în zona bucală.

Cei doi inculpați au plecat țipând și

amenințând cu moartea, pentru ca la scurt timp, inculpatul C.P.C.A. să revină

și să le spună celor prezenți că îi omoară dacă se ating de copiii lui.

Martorele B.O. și P.A.O. nu au formulat

plângere penală împotriva inculpaților.

P.G., tatăl numitei P.A.O. a arătat că a

aflat de la fiica sa despre modul în care a fost lovită de inculpatul  C.C.C.A.,

declarând, totodată, că inculpații au provocat mai multe conflicte cu vecinii,

fiind recalcitranți, motiv pentru care a evitat să meargă la locuința lor

pentru a discuta despre cele întâmplate.

Instanța de fond a reținut că probele

administrate în cauză relevă că situația de fapt este cea reținută în actul de

inculpare, care se coroborează

parțial

și cu declarația inculpatului  C.C.C.A., pe care instanța însă a apreciat-o ca

fiind parțial sinceră, în sensul că cele declarate în fața instanței nu se

coroborează cu cele declarate în faza de urmărire penală, dat fiind că în

această fază, inculpatul a susținut că partea vătămată a luat un cuțit de

bucătărie cu care l-a amenințat, pe când în fața instanței arată că partea

vătămată a încercat să-și pună în practică intenția de a-l lovi cu cuțitul,

chiar și în momentul în care L.V. s-a interpus între ei pentru a-l feri pe

inculpat de lovitura părții vătămate.

De

asemenea, instanța fondului a reținut că inculpatul  C.C.C.A.

a dat o declarație nesinceră în faza de cercetare judecătorească,

încercând să acrediteze ideea că tatăl său a lovit partea vătămată în timp ce

se afla pe scări, că nu a pătruns în apartamentul prietenei părții vătămate,

iar el a aplicat părții vătămate doar o lovitură cu piciorul în șold.

Această declarație nu se coroborează

însă cu toate celelalte probe existente în dosar, astfel încât ea a fost

înlăturată de instanță, întrucât versiunea prezentată de inculpați a avut drept

scop o altă eventuală încadrare juridică a faptelor săvârșite.

Având în vedere modalitatea de săvârșire

a faptelor, obiectul folosit în atingerea scopului propus și una din zonele

vitale ale corpului vizate de lovitură, instanța de fond a respins și cererea

de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de inculpatul  C.C.C.A.,

din infracțiunea

prev. de

art. 20 rap. la art. 174

C. pen., în cea prevăzută de art. 182 C. pen.

La individualizarea judiciară a

pedepselor aplicate inculpaților, s-au avut în vedere circumstanțele personale

ale fiecăruia, faptul că nu au antecedente penale, s-au prezentat la termenele

de judecată, au recunoscut parțial săvârșirea faptelor.

- împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

In apelul său, inculpatul  C.C.C.A. a

susținut că nu s-a dat eficiență în cauză scuzei provocării, dată fiind

dușmănia existentă între părți, încadrarea juridică a faptei săvârșite este

greșită, solicitând, față de numărul de zile de îngrijiri medicale, schimbarea

încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prev. de

art. 182 C. pen., iar dreptul său la apărare a fost încălcat prin

modalitatea în care s-a făcut constituirea de parte civilă, respectiv după

citirea actului de sesizare.

Se solicită și schimbarea modalității de

executare a pedepsei aplicate, dată fiind lipsa antecedentelor penale ale

inculpatului.

În apelul său, inculpatul C.P.C.A. critică

hotărârea pentru netemeinicie, solicitând înlocuirea pedepsei de 4 luni

închisoare cu pedeapsa amenzii, având în vedere lipsa antecedentelor penale.

Analizând hotărârea prin prisma

motivelor de apel invocate, instanța de apel a constatat că situația de fapt a

fost corect reținută de instanța fondului, ea fiind dovedită de ansamblul

probator administrat, ca și de concluziile raportului de expertiză

medico-legală efectuat în cauză și din care a rezultat că părții vătămate i-au

fost produse leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri

medicale, cu punerea vieții în primejdie.

Față de modalitatea concretă în care

s-au săvârșit faptele, de obiectul folosit la aplicarea loviturilor, de zona

corpului vizată, s-a apreciat că ne aflăm în prezența tentativei la

infracțiunea de omor, și nu a vătămării corporale grave,

prev.

de

art. 182 C. pen., astfel încât s-a reținut că, în

mod corect, instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulată de inculpatul  C.C.C.A.

De

asemenea, instanța de apel a constatat neîntemeiată și critica privind

nereținerea

disp. art. 73

lit. b) C. pen., întrucât nu a existat o provocare din partea victimei,

care să fi fost produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității

persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă.

Cu privire la constituirea de parte

civilă formulată de partea vătămată G.F., instanța de apel a constatat că

acesta, la data de 15 ianuarie 2007 a declarat că nu are nici o pretenție

civilă de la inculpați, pentru ca, ulterior, la data de 12 februarie 2007,

acesta să le solicite inculpaților suma de 5000 lei daune morale, astfel încât

critica privind constituirea de parte civilă după citirea actului de sesizare a

fost considerată una întemeiată.

În cursul soluționării apelului,

inculpații au depus la dosar chitanțe din care rezultă că au achitat părții

vătămate o sumă totală de 1700 lei cu titlu de daune morale, astfel încât, față

de principiul disponibilității și achiesarea inculpaților la pretențiile părții

civile, instanța de apel a constatat ca fiind achitate despăgubirile la care

aceștia au fost obligați.

De asemenea, inculpații au depus la

dosar acte din care a rezultat că au fost achitate și cheltuielile de

spitalizare ale părții vătămate, datorate Spitalului Clinic de Urgențe lași.

S-a constatat ca fiind neîntemeiată

critica privind modalitatea de executare și cuantumul pedepselor aplicate

inculpaților, atâta vreme cât modalitatea concretă de săvârșire a faptelor a

fost cea reținută corect de instanța fondului, iar în cauză, oricum, nu sunt

aplicabile

disp. art. 81

C. pen. atâta

vreme cât pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului  C.C.C.A. este mai mare de

2 ani.

Instanța de apel a constatat că în cauză

nu se impune nici aplicarea suspendării pedepsei sub supraveghere referitor la

inculpatul  C.C.C.A., atâta vreme cât circumstanțele sale personale s-au

constituit în criterii pe care instanța de fond Ie-a avut în vedere la

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, și care nu se pot

constitui în criterii suficiente pentru schimbarea modalității de executare a

pedepsei.

Dat fiind că pedeapsa aplicată

inculpatului C.P.C.A. a fost stabilită în raport de gradul de pericol social al

faptei, de modalitatea de săvârșire, de periculozitatea infractorului, instanța

de apel a apreciat că nu se

impune

aplicarea  pedepsei  alternative  a  amenzii,   așa  cum  a  solicitat

inculpatul.

Față de aceste considerente, prin

decizia penală nr. 214 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel lași, secția penală,

a admis apelurile declarate de inculpații  C.C.C.A. și C.P.C.A. împotriva

sentinței penale nr. 296 din 7 mai 2007 a Tribunalului lași, pe care a

desființat-o în parte în latură civilă, și în rejudecare:

A constatat achitate despăgubirile către

partea civilă G.F. în sumă de 1700 lei daune morale și către Spitalul Clinic de

Urgențe lași în sumă de 6,23 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Împotriva deciziei au declarat recurs

inculpații, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul  C.C.C.A. invocă sub un prim

aspect greșita încadrare juridică a faptei, arătând că, din derularea

incidentului dintre părți, rezultă indubitabil, că nu a acționat cu intenția de

a ucide, astfel că leziunile cauzate părții vătămate pot atrage, fie incidența

disp.

art. 182

C. pen., fie reținerea disp. art. 181 C. pen.

Se susține sub aceste aspect că se

impunea reținerea scuzei provocării față de împrejurarea că partea vătămată a

fost cea care l-a amenințat cu un cuțit de bucătărie.

Același inculpat invocă greșita

individualizare a pedepsei sub aspectul

modalității

de executare și solicită aplicarea

disp. art. 861

C. pen.

Inculpatul C.P.C.A. solicită aplicarea

pedepsei amenzii, ca sancțiune alternativă prevăzută de lege.

Examinând hotărârea prin prisma

criticilor recurenților, care se circumscriu cazurilor de casare

prev.

de

art. 385

9

alin. (1) pct. 14 și 17 C.

proc. pen., ca și din oficiu, pentru cazurile enunțate de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate

pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Probatoriul administrat în cauză relevă

fără echivoc faptul că în ziua de 31 mai 2005, între părți a avut loc un

incident, în urma căruia partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat

pentru vindecare 55 - 57 zile îngrijiri medicale.

Încadrarea

juridică stabilită de instanțele anterioare este corespunzătoare

situației de fapt dovedită de probele administrate, întrucât inculpatul

C.C.C.A. a folosit o bâtă de baseball și a aplicat cu intensitate mai multe

lovituri în zona capului părții vătămate, comportament care relevă intenția

vădită de a ucide partea vătămată.

Rezultatul letal nu s-a produs din cauza

reacției părții vătămate, care a reușit să atenueze forța loviturilor primite,

barându-le cu mâna stângă.

Nu poate fi reținută nici circumstanța

atenuantă legală a provocării, întrucât din contextul probator nu rezultă că

partea vătămată l-a amenințat pe inculpat cu un cuțit, conduita agresivă a

inculpatului fiind generată de dorința acestuia de a pune la punct partea

vătămată și familia prietenei sale, pe fondul relațiilor conflictuale mai vechi

dintre cele două familii.

În ceea ce privește individualizarea

judiciară a sancțiunilor aplicate celor doi inculpați, este de constatat că

pedepsele stabilite răspund cerințelor de individualizare

prev.

de

art. 72 C. pen. și asigură o reprimare corespunzătoare

a conduitei infracționale a inculpaților.

Conduita anterioară a inculpaților, ca

și conduita lor procesuală au fost

apreciate

ca circumstanțe atenuante de instanțele de judecată, cu consecința

diminuării

răspunderii penale pentru faptele săvârșite.

Stabilirea unor alte modalități de

executare, ori aplicarea unei sancțiuni alternative pecuniare, ar încuraja

comportamentul infracțional al inculpaților și ar afecta funcția de

exemplaritate a sancțiunii penale.

Cei doi inculpați s-au manifestat deosebit

de agresiv, chiar dacă au utilizat mijloace diferite și prin comportamentul

lor, au perturbat climatul de liniște și securitate socială ce caracteriza

microcolectivitatea și societatea.

În aceste condiții, constatând că

hotărârile anterioare sunt legale și temeinice, iar criticile inculpaților sunt

nefondate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va proceda la respingerea recursurilor.

Văzând și

disp.

art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații  C.C.C.A. și C.P.C.A. împotriva deciziei penale nr. 214

din 13 decembrie 2007 a Curții de Apel lași.

Obligă recurenții inculpați să plătească

statului suma de câte 200 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20

mai 2008.