ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1595/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursurilor penale de
față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, prin
sentința penală nr. 245 din 1 iunie 2006, a condamnat pentru
săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat
și deosebit de grav prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175
lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., inculpatul R.T., la pedeapsa de 9 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., cu reținerea dispozițiilor art. 37 lit. a) C.
pen.
În baza art. 83 C. pen., a
fost revocată suspendarea condiționată a executării
pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 43
din 27 ianuarie 2004 a Judecătoriei Vălenii de Munte și s-a
dispus executarea acesteia alături de pedeapsa stabilită prin
prezenta sentință urmând să execute pedeapsa rezultantă de
10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a) și b) C. pen.
Prin aceeași
sentință și pentru aceeași infracțiune au mai fost
condamnați și inculpații:
- S.G., la pedeapsa de 8 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., părți vătămate T.C. și G.V. dar
și, la pedeapsa de un an închisoare, pentru infracțiunea de lovire,
prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., parte
vătămată S.I.
Conform art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
agrea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
- G.M., la pedeapsa de 9 ani
închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) și b) C. pen., părți vătămate T.C. și G.V. dar
și la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de
distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a)
și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai
agrea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., li
s-a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prevăzut de art.
64 lit. a) și b) C. pen., din momentul în care hotărârea de
condamnare va rămâne definitivă și până la terminarea
executării pedepselor.
Conform art. 350 C. proc.
pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților iar în
baza art. 88 C. pen., s-a computat din pedepse arestarea preventivă a
acestora de la 3 august 2005 la zi, pentru inculpații R.T. și S.G.
iar pentru inculpatul G.M. de la 27 noiembrie 2005 la zi.
Rezolvând și latura
civilă a cauzei inculpații au fost obligați în solidar la plata
sumelor de 1.500 lei RON daune materiale și 3.500 lei RON daune morale
către partea civilă T.C. și la plata sumelor de 40.000 lei RON
daune materiale și 90.000 lei RON daune morale către partea
civilă G.V.
De asemenea, inculpatul S.G.
a fost obligat la plata sumei de 1000 lei daune morale și 1000 lei daune
materiale către partea civilă S.I.
La rândul său inculpatul
G.M. a fost obligat la plata sumei de 917,10 lei daune materiale către
partea civilă S.I., reprezentând contravaloarea reparaților la
autoturism.
Inculpații au mai fost
obligați în solidar la plata sumelor de 783, 05, lei RON cu dobânda
legală către C.A.S. Prahova, reprezentând cheltuieli de spitalizare
cu partea vătămată T.C. și la plata sumei de 31.203,21 lei
RON cu dobânda legală către C.A.S. București, reprezentând
cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată G.V.
Inculpații au mai fost
obligați în solidar la plata sumei de 1000 lei RON către partea
civilă G.V., reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat) și
fiecare inculpat la câte 500 lei RON cu același titlu.
S-a dispus ca onorariul în
sumă de 100 lei RON pentru avocat din oficiu pentru inculpatul R.T.,
să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța o
atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor
administrate în cauză, în esență următoarea situație
de fapt:
În seara zilei de 31 iulie
2005, inculpatul R.T., împreună cu vărul său inculpatul S.G.
și cu inculpatul G.M., au mers la barul „Buzduganul” din comuna Gura
Vitioarei, jud. Prahova unde au vizionat un meci de fotbal, consumând bere.
Mai târziu, aproape de
miezul nopții inculpații s-au deplasat acasă la martorul L.O.,
cunoscut în localitate cu porecla C., cu intenția de a-l bate, aruncând
spre casă cu pietre și o sticlă de bere după care au
plecat.
Inculpații intuind
că L.O. zis C. s-ar putea ca în noaptea respectivă să fie prin
vreo discotecă din orașul Vălenii de Munte, s-au hotărât
să meargă acolo, distanța fiind de cca. 2-3 Km.
Înainte să plece cei
trei inculpați s-au înarmat cu bucăți din lemn iar dintr-un gard
au smuls câteva scânduri.
După ce au parcurs cca.
30 metri inculpații au ajuns la intersecția cu drumul ce vine dinspre
Slănic, moment în care de pe acest drum se apropia un autoturism Dacia
1310 în care se aflau părțile vătămate G.V. la volan, pe
locul din față dreapta partea vătămată S.I. iar pe
canapeaua din spate partea vătămată T.C. Tot pe canapeaua din
spate se mai aflau două boxe și o combină muzicală.
Când autoturismul a ajuns la
intrarea în intersecție, a fost oprit pentru acordarea de prioritate
situație în care inculpații s-au apropiat de autoturism și au
cerut să fie luați până în orașul Vălenii de Munte.
Șoferul-partea
vătămată G.V. le-a răspuns că se deplasează în
sens invers spre satul Făget iar partea vătămată S.I., le-a
răspuns că nu mai este loc în autoturism deoarece canapeaua din spate
este ocupată.
Inculpații au fost
nemulțumiți de aceste răspunsuri și au început să le adreseze
injurii iar unul dintre ei a tras și de oglinda retrovizorie
exterioară.
Partea
vătămată S.I. a coborât din autoturism i-a întrebat de ce
adresează injurii iar pe inculpatul S.G. l-a îndepărtat de autoturism,
împingându-l cu pieptul.
Partea
vătămată a fost lovită în cap de alt inculpat, a căzut
la pământ, iar atunci au coborât din autoturism și celelalte
părți vătămate T.C. și G.V. pentru a-l apăra.
Din acel moment
inculpații S.G. și R.T. cât și G.M. acționând conjugat au
declanșat un atac furibund asupra celor trei părți
vătămate, lovindu-le cu bucățile din lemn smulse din gard,
majoritatea loviturilor vizând capul părților vătămate,
care nefiind înarmate nu au avut posibilitatea să se apere devenind victime
sigure.
Actele de violență
au fost într-un singur sens, astfel că actele medico - legale și
fotografiile judiciare arătând că cele trei părți
vătămate au suferit o multitudine de lovituri și leziuni astfel
cum se pot observa la file din dosar, în timp ce inculpații nu au
prezentat asemenea leziuni.
În acel scandal inculpatul G.M.,
cu o sticlă de bere și cu un lemn a spart geamul autoturismului
provocându-i și alte avarii.
Când toate cele trei
părți vătămate au rămas jos în șosea, în stare de
șoc, inculpații au plecat pe un drum lateral unde au întâlnit un grup
de tineri format din S.E., M.I., G.C. și D.N.
Inculpatul S.G. când i-a
observat pe tinerii respectivi a alergat după aceștia ca să-i
bată fiind prins S.E., care a fost lovit de inculpații R.T. și S.G.
În același timp G.M.
l-a întrebat dacă a văzut fugind vreun băiat dintr-o Dacie
spunând că s-au luat l-a bătaie cu unul dintr-o astfel de
mașină iar la plecare inculpații l-au avertizat „nu ne-ai
văzut, nu te-am văzut”.
Cele trei victime au fost
ridicate din șosea și transportate la Spitalul Județean de
Urgență Ploiești apoi s-a procedat la cercetarea locului faptei.
Cu privire la situația
medico-legală a celor trei părți vătămate s-a
constatat că victima G.V. a suferit: traumatism cranio – cerebral grav;
comă gradul 8; dilacerarea cerebrală temporo - occipitală
stânga; fracturi craniene multiple, cominutive, parieto-occipitale bilateral;
plagă delabrantă de scalp parieto-occipital stâng fiind operat de
urgență.
Din raportul medico - legal
rezultă că aceste leziuni traumatice au putut fi produse prin loviri
active, repetate, cu corp dur, posibil scândură, la nivelul
extremității cefalice și pot data din noaptea de 31 iulie spre 1
august 2005 și necesită 90-100 zile îngrijiri medicale și i-au
pus viața în primejdie.
În timpul urmăririi
penale nu a fost posibilă comunicarea cu această victimă fiind
cu deficit neurologic major, prezintă disfazie și este dezorientat în
timp și spațiu.
Victima T.C. a suferit la
rândul ei dublă fractură craniană, frontală și
occipital stâng iar din raportul de constatare medico – legală a rezultat
că aceste leziuni traumatice au putut data din 31 iulie 2005 și
necesită 40-45 zile îngrijiri medicale, pentru vindecare fiindu-i
pusă viața în primejdie.
În ceea ce o privește
pe victima S.I., aceasta a primit îngrijiri medicale fără a
rămâne internată în spital și din certificatul medico - legal a
rezultat că a suferit leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare
11-12 zile de îngrijiri medicale.
S-a constatat că la
data sesizării cauza era cu autori necunoscuți, prima persoană
identificată fiind G.M. care l-a momentul respectiv nu s-a cunoscut
calitatea procesuală a acestuia, spunând că nu a participat la
scandal.
Ulterior s-a stabilit
că a participat efectiv la săvârșirea faptei însă nu a mai
fost găsit pentru a fi cercetat deoarece s-a sustras de la urmărirea
penală.
În atare situație,
inițial instanța a fost sesizată prin rechizitoriul nr. 710/P/2005
numai cu privire la inculpații R.T. și S.G. motiv pentru care
materialul de urmărire penală privind faptele comise de G.M. au fost
disjunse întocmindu-se ulterior un nou dosar înregistrat sub nr. 1009/P/2005,
deoarece între timp inculpatul a fost reținut și arestat la datat de
27 noiembrie 2005.
Ulterior în
instanță, cu ocazia cercetării judecătorești, s-a
dispus conexarea celor dosare și reținându-se vinovăția
inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în
judecată s-a dispus condamnarea acestora la pedepsele arătate mai
înainte.
Împotriva sentinței au
declarat apel inculpații R.T., S.G. și G.M., invocând motive de
nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul - apelant
R.T., prin apărător din oficiu a criticat sentința ca fiind
netemeinică sub aspectul individualizării pedepsei pe care consideră
prea aspră, solicitând desființarea în parte a acesteia,
reținerea circumstanțelor atenuante personale prevăzute de art. 71
– art. 76 C. pen. și reducerea acesteia deoarece a dat dovadă de
sinceritate pe parcursul cercetărilor.
Aceeași critică a
invocat-o și inculpatul - apelant S.G., care a solicitat redozarea
pedepsei, deoarece a recunoscut și regretat fapta, este
căsătorit, are în întreținere un copil minor și este
infractor primar.
În ceea ce-l privește
pe inculpatul G.M., în principal a solicitat achitarea, considerând că nu
se face vinovat de faptele pentru care a fost trimis în judecată, că
a intervenit pentru aplanarea conflictului și nu există probe certe
în ceea ce-l privește, în sensul că ar fi participat la
săvârșirea infracțiunilor.
În subsidiar, a solicitat
reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Ploiești,
prin decizia penală nr. 350 din 27 noiembrie 2006, a respins, ca
nefondate, apelurile declarate de inculpații R.T., S.G. și G.M.,
deținuți în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale
nr. 245 din 1 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova.
S-a menținut starea de
arest a inculpaților și s-au dedus din pedepsele aplicate, arestarea
preventivă de la 3 august 2005 la zi pentru inculpații R.T. și S.G.
iar pentru inculpatul G.M. de la data 27 noiembrie 2005 la zi.
Cei trei inculpați, în
termen legal, nemulțumiți și de această hotărâre, au
declarat recursurile de față, reluând motivele invocate și prin
apelurile lor, respectiv au cerut reducerea pedepselor aplicate, apreciindu-le
prea severe.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se
hotărârea atacată în raport de critica adusă precum și din
oficiu, Curtea reține că pedepsele aplicate fiecărui inculpat
recurent, au fost temeinic apreciate și diferențiate, în raport de
participarea efectivă la infracțiunile pentru care fiecare a fost
trimis în judecată, dar și față de elementele ce
caracterizează diferit, persoana fiecărui făptuitor în parte.
Astfel, inculpatul R.T. este
recidivist după o condamnare anterioară de un an și cu
suspendarea condiționată a acesteia și cu toate acestea nu s-a
îndreptat ci în cadrul termenului de încercare a comis fapta deosebit de
gravă (omor deosebit de grav în forma tentativei) ce face obiectul
dosarului de față, în timp ce ceilalți doi inculpați
recurenți unul e fără antecedente penale (inculpatul S.G.) iar G.M.
are antecedente penale fără însă a fi recidivist.
Apoi, se mai constată
că pedepsele au fost stabilite, la un cuantum, ce reprezintă limita
medie de sancțiune față de prevederile textelor ce incriminează,
faptele comise și recunoscute în cele din urmă de recurenți.
În același timp trebuie
de observat că, deși faptele sunt concurente, inculpaților S.G.
și G.M. în cadrul operației de contopire a pedepselor nu li s-a
aplicat nici un spor de sancțiune, după cum era posibil și
legal, dar nu și obligatorie iar pentru inculpatul R.T., deși
recidivist post condamnatoriu, în baza art. 37 lit. a) și art. 39 alin.
(1) C. pen., de asemenea, i se putea aplica un spor de sancțiune, dar nu i
s-a dat, pentru că nu este obligatoriu. Ca atare, pedepsele aplicate au
fost judicios stabilite și nu reprezintă o apreciere excesivă
și de natură a nu se putea realiza, reeducarea făptuitorilor dar
și prevenția generală.
În consecință,
recursurile declarate urmează a fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și menținute hotărârile atacate.
Se vor aplica și
dispozițiile art. 381 și 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de recurenții inculpați R.T., S.G. și G.M. împotriva
deciziei penale nr. 350 din 27 noiembrie 2006 a Curții de Apel
Ploiești, secția penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
recurentului inculpat G.M., durata reținerii și arestării
preventive de la 27 noiembrie 2005 la 23 martie 2007.
Deduce din pedepsele aplicate
recurenților inculpați R.T. și S.G., durata reținerii
și arestării preventive de la 3 august 2005 la 23 martie 2007.
Obligă recurenții
inculpați la plata sumei de câte 350 lei cu titlul de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 150 lei, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 martie 2007.