ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Vâlcea, prin sentința penală nr. 126 F din 12 septembrie 2008, a

respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, din

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art. 20 rap. la

art. 174 C. pen., art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) din

același cod, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de

art. 180 alin. (2) C. pen., formulate de inculpații M.L. și O.C.,

precum și din aceeași infracțiune, în cea prev. de art. 180 alin.

(1) C. pen. sau de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în cea prev. de art. 182 alin.

(2) C. pen., formulată de inculpatul V.B.C.

În

baza disp. art. 20 rap .la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75

lit. a), a art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul M.L., a

fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

dispus și aplicarea art. 57 C. pen.

În

baza disp. art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. a) din același cod, inculpații O.C. și V.B.C., au

fost condamnați la câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 4 ani

pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a

făcut aplicarea, în ce privește pe fiecare inculpat, a disp. art. 71

rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a aplicat, și în ce-i

privește pe acești inculpați, art. 57 C. pen.

Pe latură civilă, în baza art. 14,

a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C.

civ., inculpații au fost obligați, în solidar să

plătească părții civile P.D., suma de 12.437,47 lei

despăgubiri materiale și suma de 21.275 lei despăgubiri morale.

S-a constatat că despăgubirile

materiale și cele globale au fost achitate de inculpații M.L. și

O.C.

Cei trei inculpați, de asemenea în

solidar, au fost obligați să achite aceleiași părți

civile, suma de 159 lei despăgubiri periodice lunare, începând cu 01

septembrie 2008 și până la încetarea cauzelor care le-au generat.

Inculpații, în solidar, au mai fost

obligați să plătească sumele de 1199,25 lei

părții civile Spitalul Clinic de Urgență București,

751,3 lei părții civile Spitalului Clinic județean Sibiu și

719,2 lei părții civile Spitalului județean de Urgență

Vâlcea, toate acestea reprezentând cheltuieli de spitalizare, la ele

adăugându-se dobânda legală.

Ulterior, la 26 septembrie 2008,

instanța, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale

strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că „respinge

cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.L.,

din art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen. și nu în art. 180 alin. (2) C.

pen., cum s-a menționat, din eroare, în minută” (încheierea din 26

septembrie 2008 - fila 1094 dosar nr. 2473/90/2007 al Tribunalului Vâlcea).

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele:

La 07 ianuarie 2003, la căminul

cultural, se desfășura sărbătoarea „Iordănitorilor”

pentru asigurarea ordinii fiind desemnat și P.D.

La acea sărbătoare,

participau și copii lui P.D., P.C.V., P.C.I., P.E.M., precum și

inculpații, aceștia fiind în compania a încă șase

cunoscuți.

La un moment dat, în timp ce P.V.C. dansa

cu U.L., inculpatul M.L. i-a cerut fetei să danseze cu el, refuzul ei

fiind întărit de partenerul de dans.

Pentru că grupul inculpaților

devenise turbulent, oamenii de ordine l-au îndepărtat de sala balului, dar

în scurt timp a revenit și s-a grupat lângă scenă.

În acest context, P.D., care aflase de

diferendul avut cu fiul său de inculpatul M.L., l-a întrebat pe acesta ce

a avut cu cel în cauză, inculpatul ripostând prin lovirea lui cu pumnul în

față.

Văzând ce se întâmplă cu tatăl

său, P.V.C. l-a împins pe inculpat, dar, la rândul lui, a fost lovit de O.V.

și M.A., aceștia făcând parte din grupul inculpaților.

În diferend, s-au antrenat și V.B.C.,

el lovindu-l pe P.D. cu pumnul în cap, iar după ce acesta a căzut la

podeaua din ciment, a fost lovit cu picioarele, tot în zona capului, lovirea

lui fiind continuată și de O.C.

Încercarea fiilor victimei, de a-și

ajuta tatăl, a fost zădărnicită de îmbrâncelile și

loviturile ce li s-au aplicat de inculpați și grupul lor,

aceeași situație petrecându-se și față de G.M.I.,

persoană care a dorit să aplaneze conflictul.

P.M.E., P.I.C., P.V.C., G.M.I., P.N.M.

și M.V., toți aflați în preajma locului

desfășurării agresiunilor, au declarat că, inculpații

l-au lovit pe P.D. cu rapiditate, succesiv, în zona feței și a

capului, cu pumnii, cu picioarele, și când cel lovit a căzut,

concomitent eu au continuat să-l lovească în cap, după care au

fugit.

Raportul de constatare medico-legală

din 20 februarie 2003 a înscris că P.D. a prezentat leziuni traumatice ce

s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, acestea nu au pus în

primejdie viața și au necesitat pentru vindecare, 55 zile de

îngrijiri medicale.

Concluziile actului medico-legal au avut

în vedere diagnosticul consemnat la 08 ianuarie 2003 la internarea victimei în

Spitalul de Urgență București, respectiv traumatism

cranio-cerebral mediu în remisie, infecție minoră în tratament,

mențiunile epicrizei, traumatism cranio-cerebral cu leziuni cerebrale hemoragice

multiple tip harsshall în urma unei agresiuni (lovire cu corp contondent),

precum și mențiunile din biletul de ieșire din spital (Spitalul

jud. Vâlcea), din perioada 21-29 ianuarie 2003, perioada internării

victimei.

Raportul de nouă expertiză

medico-legală efectuat de Institutul Național de Medicină

legală Prof. Dr. Mina Minovici București, întocmit prin observarea

foilor în care s-au consemnat date medicale pentru cele 8 internări ale

victimei, a primului act menționat precum și urmare examinării

faptice a victimei, a înscris că aceasta a prezentat la 07 ianuarie 2003,

leziuni traumatice constând în fractură de boltă craniană,

fractură perete anterior sinus maxilar, contuzie cerebrală, hemoragie

meningee minimă, echimoză, toate acestea putându-se produce prin

lovire cu un corp dur. Privind diagnosticul „criză comițială

post-traumatică”, același raport a înscris că nu este

susținut de datele medicale, leziunile traumatice nu au pus în primejdie

viața și au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri

medicale.

Comisia de Avizare și Control a

avizat concluziile actului, precizându-se și că modificările

clinice și paraclinice de la internare și evoluția sub tratament

reprezintă elemente ce întrunesc, în totalitate, criteriile de punere în

primejdie a vieții.

La cercetarea judecătorească,

completarea raportului de nouă expertiză medico-legală a

reținut că urmare corelării datelor actelor medicale și

medico-legale cu examinarea medico legală a victimei, a rezultat că

acestea prezenta diagnosticul „status post-traumatism cranio-cerebral cu

fractură de boltă craniană și contuzie frontală

bilaterală hirshall, sindrom nEurologic rezidual, comemoratice crize de

pierdere a conștienței tip epilepsie generalizată, frustă

hemipareză dreaptă - evoluție ondulată”, concordant cu

diagnosticele stabilite cu ocazia multelor internări anterioare la

secții de nEurologie și psihiatrie: comițialitate

post-traumatică, epilepsie tip grand mal, encefalopatie

post-traumatică, tulburare organică de personalitate cu

decompensări frecvente, lacunarism bifrontal și temporal drept,

sindrom sechelar piramidal bilateral.

Privind leziunile traumatice prezentate

la 07 ianuarie 2003, actul înscrie că s-au putut produce prin lovire cu

corp dur, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale

și nu au pus în pericol viața.

Raportat diagnosticelor menționate,

actul completatar a înscris că victima prezintă infirmitate

post-traumatică.

Și aceste concluzii au fost avizate,

comisia precizând că între leziunile traumatice suferite și

infirmitatea instalată există legătură directă de

cauzalitate.

Tot în faza cercetării

judecătorești, Comisia Superioară de Medicină Legală a

mai adăugat că leziunile traumatice suferite s-au produs prin lovire

repetată cu corp dur, la nivelul extremității cefalice, toate în

același context lezional traumatic, efectele lor neputând fi disociate de

acest context.

Împotriva sentinței, au declarat

apeluri partea civilă și inculpații.

Partea civilă a criticat

sentința sub aspectul greșitei soluționări a laturii

civile, în sensul neacordării, în totalitate, a despăgubirilor

materiale și morale.

Inculpații, prin apeluri, au

susținut că sentința instanței de fond este nelegală

și netemeinică, condamnarea lor este nelegală, încadrarea

juridică a faptei, este, de asemenea, nelegală.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 17/A din 25 februarie 2009 a admis apelul declarat de partea

civilă, a desființat, în parte, sentința și a

înlăturat constatarea acoperirii despăgubirilor globale și a

daunelor morale de către inculpații M.L. și O.C.

Totodată, s-a constatat ca fiind

acoperit, în parte, prejudiciul și s-a dispus obligarea, în solidar, a

inculpaților, la plata sumei de 4500 Euro cu titlu de despăgubiri

civile.

S-au menținut, în rest,

dispozițiile sentinței.

Apelurile formulate de inculpați au

fost respinse, ca nefondate.

Împotriva deciziei instanței de

apel, au formulat recursuri partea civilă și inculpații,

cazurile de casare fiind dezvoltate în prezenta.

Recursurile nu sunt fondate pentru

considerentele ce se vor dezvolta.

Pe latură civilă, din

examinarea lucrărilor cauzei, se constată că la 3 septembrie

2008, P.D., a declarat” „Am rezolvat situația despăgubirilor

solicitate prin cererile de constituire de parte civilă existente la dosar

cu inculpații M.L. și O.C. Am primit de la inculpatul M. suma de 8000

Euro, iar de la O.C., suma de 1500 Euro, rămânând ca acesta să-mi mai

achite încă 4500 Euro. Până la această dată nu am încheiat

cu inculpatul O.C. o înțelegere în sensul celor arătate mai sus, dar

am primit deja 1500 Euro, Am însă pretenția să mi se

plătească despăgubirea periodică începând de astăzi 3

septembrie 2008 și în continuare și această pretenție o am

de la toți cei trei inculpați” (fila 1080 dosar nr. 2473/90/2007 al

Tribunalului Vâlcea).

Ca atare, conform principiului

disponibilității, corect a fost rezolvată latura civilă,

partea civilă având capacitatea de exercițiu deplină, în afara

probatoriului administrat, precum și a propriei sale susțineri,

instanța de apel luând act de manifestarea sa de voință.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

se reține că situația de fapt, încadrarea juridică,

vinovăția inculpaților, precum și pedepsele aplicate, au

fost just stabilite.

Pe lângă declarațiile

martorilor oculari, în cauză au fost reținute și cele ale

martorilor O.N., O.U., O.V., I.C., acestora, inculpații, după ce au

părăsit locul faptei, spunându-le că l-au lovit pe P.D. cu

pumnii și cu picioarele.

În ce privește încadrarea

juridică a faptei, corect aceasta este tentativă la infracțiunea

de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 lit. i)

din același cod, actele medicale, precum și celelalte probe, relevând

că inculpații au aplicat lovituri în zona capului victimei,

numărul de zile de îngrijiri medicale sau reținerea că

viața victimei nu a fost pusă în pericol, neavând

relevanță, odată ce s-a probat că între traumatismul

suferit și consecințe există legătură de cauzalitate.

În cauză, nu se poate reține

infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., aceasta

presupunând existența a două grupuri, or, partea civilă nu a

lovit, de asemenea, nici între persoanele care o însoțeau sau se aflau la

acel moment în bar și cei cu care erau inculpații, nu s-a dezvoltat o

stare conflictuală.

Raportând la cauză criteriile

generale de individualizare a pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 72

C. pen., se constată că instanța de fond, orientându-se la

pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul M.L. și de

câte 7 ani și 6 luni închisoare ceilalți, a considerat pericolul

social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrității fizice a

părții vătămate, consecințele faptei inculpaților

antrenând suferirea, de către aceasta, a unei infirmități,

împrejurările în care faptele s-au săvârșit, respectiv în

condițiile circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen.,

dar și persoanei inculpaților, pentru inculpatul M.L.

reținându-se circumstanțe atenuante.

Pe de altă parte, dispunerea

executării pedepsei prin privare de libertate, răspunde și

scopului ei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursurile

declarate de partea civilă și de către inculpați nefiind

fondate, decizia pronunțată în apel fiind legală și

temeinică, în conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., urmează si fie respinse.

Conform disp. art. 192, cu referire la

art. 189 alin. (1) din același cod, partea civilă recurentă

și inculpații vor fi obligați să plătească

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă P.D. și de inculpații M.L., O.C.

și V.B.C. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 25 februarie 2009 a

Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.500 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Obligă recurenta parte civilă la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 2 februarie 2010

.