ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 373/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Vâlcea, prin sentința penală nr. 126 F din 12 septembrie 2008, a respins cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev.de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., formulate de inculpații M.L. și O.C., precum și din aceeași infracțiune, în cea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. sau de art. 180 alin. (2) C. pen., sau în cea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpatul V.B.C. În baza disp. art. 20 rap .la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic.

art. 75 lit. a), a art. 74 lit. a), b), art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul M.L., a fost condamnat la 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a dispus și aplicarea art. 57 C. pen. În baza disp. art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod, inculpații O.C. și V.B.C., au fost condamnați la câte 7 ani și 6 luni închisoare și câte 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea, în ce privește pe fiecare inculpat, a disp.

art. 71 rap. la art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a aplicat, și în ce-i privește pe acești inculpați, art. 57 C. pen. Pe latură civilă, în baza art. 14, a art. 346 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 998 și urm. C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar să plătească părții civile P.D., suma de 12.437,47 lei despăgubiri materiale și suma de 21.275 lei despăgubiri morale. S-a constatat că despăgubirile materiale și cele globale au fost achitate de inculpații M.L. și O.C. Cei trei inculpați, de asemenea în solidar, au fost obligați să achite aceleiași părți civile, suma de 159 lei despăgubiri periodice lunare, începând cu 01 septembrie 2008 și până la încetarea cauzelor care le-au generat.

Inculpații, în solidar, au mai fost obligați să plătească sumele de 1199,25 lei părții civile Spitalul Clinic de Urgență București, 751,3 lei părții civile Spitalului Clinic județean Sibiu și 719,2 lei părții civile Spitalului județean de Urgență Vâlcea, toate acestea reprezentând cheltuieli de spitalizare, la ele adăugându-se dobânda legală. Ulterior, la 26 septembrie 2008, instanța, din oficiu, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței, în sensul că „respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.L., din art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., în art. 182 alin. (2) C. pen. și nu în art. 180 alin. (2) C. pen., cum s-a menționat, din eroare, în minută” (încheierea din 26 septembrie 2008 - fila 1094 dosar nr. 2473/90/2007 al Tribunalului Vâlcea).

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 07 ianuarie 2003, la căminul cultural, se desfășura sărbătoarea „Iordănitorilor” pentru asigurarea ordinii fiind desemnat și P.D. La acea sărbătoare, participau și copii lui P.D., P.C.V., P.C.I., P.E.M., precum și inculpații, aceștia fiind în compania a încă șase cunoscuți. La un moment dat, în timp ce P.V.C. dansa cu U.L., inculpatul M.L. i-a cerut fetei să danseze cu el, refuzul ei fiind întărit de partenerul de dans. Pentru că grupul inculpaților devenise turbulent, oamenii de ordine l-au îndepărtat de sala balului, dar în scurt timp a revenit și s-a grupat lângă scenă. În acest context, P.D., care aflase de diferendul avut cu fiul său de inculpatul M.L., l-a întrebat pe acesta ce a avut cu cel în cauză, inculpatul ripostând prin lovirea lui cu pumnul în față.

Văzând ce se întâmplă cu tatăl său, P.V.C. l-a împins pe inculpat, dar, la rândul lui, a fost lovit de O.V. și M.A., aceștia făcând parte din grupul inculpaților. În diferend, s-au antrenat și V.B.C., el lovindu-l pe P.D. cu pumnul în cap, iar după ce acesta a căzut la podeaua din ciment, a fost lovit cu picioarele, tot în zona capului, lovirea lui fiind continuată și de O.C. Încercarea fiilor victimei, de a-și ajuta tatăl, a fost zădărnicită de îmbrâncelile și loviturile ce li s-au aplicat de inculpați și grupul lor, aceeași situație petrecându-se și față de G.M.I., persoană care a dorit să aplaneze conflictul. P.M.E., P.I.C., P.V.C., G.M.I., P.N.M. și M.V., toți aflați în preajma locului desfășurării agresiunilor, au declarat că, inculpații l-au lovit pe P.D.

cu rapiditate, succesiv, în zona feței și a capului, cu pumnii, cu picioarele, și când cel lovit a căzut, concomitent eu au continuat să-l lovească în cap, după care au fugit. Raportul de constatare medico-legală din 20 februarie 2003 a înscris că P.D. a prezentat leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, acestea nu au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare, 55 zile de îngrijiri medicale. Concluziile actului medico-legal au avut în vedere diagnosticul consemnat la 08 ianuarie 2003 la internarea victimei în Spitalul de Urgență București, respectiv traumatism cranio-cerebral mediu în remisie, infecție minoră în tratament, mențiunile epicrizei, traumatism cranio-cerebral cu leziuni cerebrale hemoragice multiple tip harsshall în urma unei agresiuni (lovire cu corp contondent), precum și mențiunile din biletul de ieșire din spital (Spitalul jud. Vâlcea), din perioada 21-29 ianuarie 2003, perioada internării victimei.

Raportul de nouă expertiză medico-legală efectuat de Institutul Național de Medicină legală Prof. Dr. Mina Minovici București, întocmit prin observarea foilor în care s-au consemnat date medicale pentru cele 8 internări ale victimei, a primului act menționat precum și urmare examinării faptice a victimei, a înscris că aceasta a prezentat la 07 ianuarie 2003, leziuni traumatice constând în fractură de boltă craniană, fractură perete anterior sinus maxilar, contuzie cerebrală, hemoragie meningee minimă, echimoză, toate acestea putându-se produce prin lovire cu un corp dur. Privind diagnosticul „criză comițială post-traumatică”, același raport a înscris că nu este susținut de datele medicale, leziunile traumatice nu au pus în primejdie viața și au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale.

Comisia de Avizare și Control a avizat concluziile actului, precizându-se și că modificările clinice și paraclinice de la internare și evoluția sub tratament reprezintă elemente ce întrunesc, în totalitate, criteriile de punere în primejdie a vieții.

La cercetarea judecătorească, completarea raportului de nouă expertiză medico-legală a reținut că urmare corelării datelor actelor medicale și medico-legale cu examinarea medico legală a victimei, a rezultat că acestea prezenta diagnosticul „status post-traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană și contuzie frontală bilaterală hirshall, sindrom nEurologic rezidual, comemoratice crize de pierdere a conștienței tip epilepsie generalizată, frustă hemipareză dreaptă - evoluție ondulată”, concordant cu diagnosticele stabilite cu ocazia multelor internări anterioare la secții de nEurologie și psihiatrie: comițialitate post-traumatică, epilepsie tip grand mal, encefalopatie post-traumatică, tulburare organică de personalitate cu decompensări frecvente, lacunarism bifrontal și temporal drept, sindrom sechelar piramidal bilateral.

Privind leziunile traumatice prezentate la 07 ianuarie 2003, actul înscrie că s-au putut produce prin lovire cu corp dur, au necesitat pentru vindecare 50-55 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în pericol viața. Raportat diagnosticelor menționate, actul completatar a înscris că victima prezintă infirmitate post-traumatică. Și aceste concluzii au fost avizate, comisia precizând că între leziunile traumatice suferite și infirmitatea instalată există legătură directă de cauzalitate. Tot în faza cercetării judecătorești, Comisia Superioară de Medicină Legală a mai adăugat că leziunile traumatice suferite s-au produs prin lovire repetată cu corp dur, la nivelul extremității cefalice, toate în același context lezional traumatic, efectele lor neputând fi disociate de acest context.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri partea civilă și inculpații. Partea civilă a criticat sentința sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, în sensul neacordării, în totalitate, a despăgubirilor materiale și morale. Inculpații, prin apeluri, au susținut că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, condamnarea lor este nelegală, încadrarea juridică a faptei, este, de asemenea, nelegală. Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 17/A din 25 februarie 2009 a admis apelul declarat de partea civilă, a desființat, în parte, sentința și a înlăturat constatarea acoperirii despăgubirilor globale și a daunelor morale de către inculpații M.L. și O.C. Totodată, s-a constatat ca fiind acoperit, în parte, prejudiciul și s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaților, la plata sumei de 4500 Euro cu titlu de despăgubiri civile.

S-au menținut, în rest, dispozițiile sentinței. Apelurile formulate de inculpați au fost respinse, ca nefondate. Împotriva deciziei instanței de apel, au formulat recursuri partea civilă și inculpații, cazurile de casare fiind dezvoltate în prezenta. Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta. Pe latură civilă, din examinarea lucrărilor cauzei, se constată că la 3 septembrie 2008, P.D., a declarat” „Am rezolvat situația despăgubirilor solicitate prin cererile de constituire de parte civilă existente la dosar cu inculpații M.L. și O.C. Am primit de la inculpatul M. suma de 8000 Euro, iar de la O.C., suma de 1500 Euro, rămânând ca acesta să-mi mai achite încă 4500 Euro.

Până la această dată nu am încheiat cu inculpatul O.C. o înțelegere în sensul celor arătate mai sus, dar am primit deja 1500 Euro, Am însă pretenția să mi se plătească despăgubirea periodică începând de astăzi 3 septembrie 2008 și în continuare și această pretenție o am de la toți cei trei inculpați” (fila 1080 dosar nr. 2473/90/2007 al Tribunalului Vâlcea). Ca atare, conform principiului disponibilității, corect a fost rezolvată latura civilă, partea civilă având capacitatea de exercițiu deplină, în afara probatoriului administrat, precum și a propriei sale susțineri, instanța de apel luând act de manifestarea sa de voință. Din examinarea lucrărilor dosarului, se reține că situația de fapt, încadrarea juridică, vinovăția inculpaților, precum și pedepsele aplicate, au fost just stabilite.

Pe lângă declarațiile martorilor oculari, în cauză au fost reținute și cele ale martorilor O.N., O.U., O.V., I.C., acestora, inculpații, după ce au părăsit locul faptei, spunându-le că l-au lovit pe P.D. cu pumnii și cu picioarele. În ce privește încadrarea juridică a faptei, corect aceasta este tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174, art. 175 lit. i) din același cod, actele medicale, precum și celelalte probe, relevând că inculpații au aplicat lovituri în zona capului victimei, numărul de zile de îngrijiri medicale sau reținerea că viața victimei nu a fost pusă în pericol, neavând relevanță, odată ce s-a probat că între traumatismul suferit și consecințe există legătură de cauzalitate.

În cauză, nu se poate reține infracțiunea de încăierare, prev. de art. 322 C. pen., aceasta presupunând existența a două grupuri, or, partea civilă nu a lovit, de asemenea, nici între persoanele care o însoțeau sau se aflau la acel moment în bar și cei cu care erau inculpații, nu s-a dezvoltat o stare conflictuală. Raportând la cauză criteriile generale de individualizare a pedepsei astfel cum sunt prevăzute în art. 72 C. pen., se constată că instanța de fond, orientându-se la pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul M.L. și de câte 7 ani și 6 luni închisoare ceilalți, a considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrității fizice a părții vătămate, consecințele faptei inculpaților antrenând suferirea, de către aceasta, a unei infirmități, împrejurările în care faptele s-au săvârșit, respectiv în condițiile circumstanței agravante prev. de art. 75 lit. a) C. pen., dar și persoanei inculpaților, pentru inculpatul M.L.

reținându-se circumstanțe atenuante. Pe de altă parte, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate, răspunde și scopului ei astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen. Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de partea civilă și de către inculpați nefiind fondate, decizia pronunțată în apel fiind legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează si fie respinse. Conform disp. art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, partea civilă recurentă și inculpații vor fi obligați să plătească cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.D. și de inculpații M.L., O.C. și V.B.C. împotriva deciziei penale nr. 17/A din 25 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 februarie 2010 .