ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1556/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului penal de față;

Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, constată:

Prin

sentința penală nr. 1023 din 7 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, s-au hotărât următoarele:

1) În baza art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit.

i) - art. 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 74 lit.

c), C. pen, art. 76 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.P. la pedeapsa de 6

(sase) ani închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor

calificat și deosebit de grav (părți vătămate O.B.A. și B.V.A.).

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a

II-a si b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c)

C. pen., art. 74 lit. c) C. pen, art. 76 C. pen. a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală (partea vătămata B.N.G.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen, art. 76 C. pen. a fost condamnat

același inculpat la 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri

și alte violențe (partea vătămata D.V.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c), art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. a fost condamnat același inculpat la

2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe

(parte vătămata D.T.).

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit.

c) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 C. pen. a fost condamnat același

inculpat la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul I.P. va executa pedeapsa cea mai grea de 6 (sase) ani închisoare și

3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a fost computat timpul

prevenției de la 7 ianuarie 2009 (ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul

București și M.A.P. nr. 2 din 8 ianuarie 2009) la zi (7 decembrie 2009) și în

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută starea de arest

preventiv a inculpatului.

2) În baza art. 181 C. pen. cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală (partea vătămată O.B.A.).

În baza art. 180 alin. (2) C. pen. (două infracțiuni)

cu aplic.art. 75 lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la cate 5

luni închisoare pentru fiecare infracțiune (părți vătămate D.V. si D.T.).

În baza art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 75

lit. c) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 (trei) ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.

inculpatul I.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a suspendat

executarea pedepsei sub supraveghere pe o durata de 5 (cinci) ani, stabilită

conform prev. art. 86

2

C. pen.

În baza art. 86

3

C. pen. pe durata

termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de

supraveghere:

a) să se prezinte, la fiecare doua luni, în prima zi de

marți la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a

infractorilor de pe lângă Tribunalul București căruia îi încredințează

supravegherea inculpatului;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de

muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi

controlate mijloacele lor de existentă;

e) să nu se apropie de partea vătămata O.B.A. și nici

de membrii familiei acestuia: B.V.A., B.N.G., D.V., D.T.).

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor

art. 86

4

C. pen. privitoare la revocarea suspendării.

Au fost respinse ca neîntemeiate acțiunile civile

promovate de părțile civile D.T. și B.V.A.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată

prin O.U.G. nr. 72/2006, art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. a fost

obligat inculpatul I.P. la plata către Spitalul Clinic de Urgenta B.A. București

a sumei de 755 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare

ocazionate de internarea părții vătămate B.N.G.

S-a luat act ca Spitalul Universitar de Urgență

București nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus

confiscarea cuțitului corp delict ridicat la data de 22 decembrie 2008 de la

domiciliul părții vătămate O.B.A.

În baza art. 192 C. proc. pen. au fost obligați

inculpații la cate 1000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. Onorariul

apărător oficiu a fost avansat din fondul M.J.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul a

reținut următoarele:

La data de 21 decembrie 2008, a avut loc un conflict

între l.P., l.C. si l.G.A., pe de o parte, și familia părții vătămate O.B.A.

Într-o primă etapă a conflictului partea vătămata B.V.A.

a avut o altercație verbală cu vecinele sale printre care și T.P., concubina

lui l.P.; în conflict au intervenit și O.B.A. cât și l.P., persoanele implicate

îmbrâncindu-se și lovindu-se reciproc, fără însă ca vreuna să sufere leziuni

grave.

Inculpatul l.P. a susținut că a apelat la numărul de

urgență „112", solicitând intervenția poliției, însă la momentul în care

lucrătorii de poliție din cadrul secției competente teritorial se deplasează pe

str. S., în aparență conflictul se încheiase și s-a apreciat că nu sunt

necesare alte măsuri de ordine și liniște publică.

În continuare l.P. l-a apelat pe fratele său l.C.

(care locuiește în cartierul C.) iar acesta se deplasează cu autoturismul său,

cât și cu un alt autoturism condus de martorul M.S., împreună cu martorul

menționat și fiul său l.G.A., care la data la care au fost comise faptele nu

avea împlinită vârsta de 16 ani.

Inculpatul l.P., cât și l.C. și l.G.A. au susținut că

doreau să se deplaseze împreună la secția de poliție, cât și la Institutul

Național de Medicină Legală M.M. București pentru a formula plângere cu privire

la cele întâmplate și pentru a fi examinați de medicul legist în vederea

eliberării unui certificat medico-legal.

În contradicție cu aceste susțineri, inculpatul l.P. a

pătruns în curtea imobilului lui O.B.A., unde este urmat îndeaproape de fratele

său l.C. și nepotul său, l.G.A.; folosind un cuțit, l.P. a aplicat lovituri cu

acest corp tăietor-înțepător părților vătămate O.B.A. și B.V.A.

Inculpatul I.P. a susținut că nu a avut asupra sa

vreun cuțit la momentul pătrunderii în curtea părților vătămate, însă un tânăr,

pe care îl numește „băiatul lui T.", ar fi avut un astfel de obiect și că,

luptându-se cu acesta a reușit să-l deposedeze de cuțitul pe care l-a folosit

în agresarea lui O.B.A. și a concubinei sale, B.V.A.

Conform celor declarate de l.P., la un moment dat

„lama cuțitului s-a rupt, s-a dat peste cap", iar inculpatul a luat o

bucată de lemn gen bâtă, cu care a lovit mai multe persoane, la fel ca și

fratele și nepotul său.

Conform aceleiași declarații olografe, inculpatul a

lovit în toate direcțiile,fără a mai ține cont de nimeni și de nimic".

O.B.A. a fost lovit cu cuțitul, într-o zonă vitală,

de către I.P. în timp ce I.C. și I.G.A. îl loveau cu niște bucăți de lemn,

luate din curtea părților vătămate. B.V.A. a arătat că I.P. a lovit-o cu

cuțitul în zona lombară și în zona membrelor inferioare în condițiile în care,

după aplicarea primei lovituri în zona lombară, aceasta a căzut la pământ și a

încercat să-l îndepărteze pe agresor și să se apere, încercând să-l lovească cu

picioarele, însă a mai suferit o plagă tăiată.

Este de menționat că O.B.A. a fost lovit atât cu

cuțitul de către I.P. cât și în mod repetat de I.C. și I.G.A., cu bucăți de

lemn, la nivelul trunchiului și membrelor.

În momentele în care rudele lui O.B.A. au încercat să

intervină în sprijinul acestuia, persoanele respective au fost lovite în mod

repetat cu corpuri dure, suferind leziunile descrise în actele medicale și

medico-legale. Atât B.N.G. cât și D.T. a arătat că I.P., I.C. și I.G.A. au fost

cei care le-au aplicat lovituri cu bucăți de lemn luate din gard și din curte.

Materialul probator administrat în cauză demonstrează că I.P. a fost singura

persoană care a utilizat cuțitul, provocând plăgi tăiate și înjunghiate

părților vătămate O.B.A. și B.V.A.

Acest mod de acțiune al inculpatului I.P. este de

natură a diferenția, în planul laturii subiective, rezoluția sa infracțională

de cele ale celorlalți participanți. Atât I.C. cât și I.G.A., deși au aplicat

lovituri cu corpuri dure mai multor persoane, au avut reprezentarea provocării

de vătămări corporale, nerezultând elemente obiective că ar fi urmărit

suprimarea vieții vreunuia din părțile vătămate.

Partea vătămată O.B.A. a fost internată la Spitalul

Clinic Universitar București prezentând „plaga înjunghiată hemitorace stâng

spațiul VII, penetrantă, cu secțiunea hemidiafragmului stâng și a stomacului;

hemapremoterox stâng, hemopneumo peritoneu; traumatism cranio-cerebral și de

masiv facial, stop cardio-respirator resuscitat".

Conform raportului medico-legal, O.B.A. a prezentat

la 21 decembrie 2008 leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu

corpuri dure cu muchii ascuțite, posibil cuțit sau similar - leziune

toraco-abdominală și prin loviri repetate cu corpuri dure - restul leziunilor

traumatice. Necesită 50-55 zile îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice i-au pus viața în primejdie.

Sângele recoltat aparține grupei B".

B.V.A., internată la aceeași dată și la aceeași

unitate sanitară, prezenta „o plagă tăiată în regiunea lombară dreaptă, plagă

tăiată gambă dreaptă anterioară".

Conform raportului medico-legal, B.V.A. a prezentat

leziuni traumatice care se puteau produce la 21 decembrie 2008 prin lovire cu

corp dur cu muchii ascuțite, posibil cuțit, pentru care necesită 12-14 zile

îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice nu i-au pus viața în primejdie,

nu prezintă alte consecințe postraumatice prev.de art. 182 C. pen.

Sângele recoltat aparține grupei A".

D.V., prezenta „un traumatism cranio-cerebral minor,

plagă confuză occipital mediană; contuzie mână dreaptă, contuzie gambă

dreaptă", leziuni pentru care a necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale. D.V.

suferă de mai multă vreme de afecțiuni psihice, aspect sesizat și de medicul de

gardă care l-a examinat și demonstrat și de actele medicale aflate la dosarul

cauzei.

Conform raportului de expertiză medico-legală, D.V. a

prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur

la data de 21 decembrie 2008, pentru care a necesitat 7-8 zile îngrijiri

medicale.

Leziunile traumatice nu au pus viața victimei în

primejdie și nu constituie infirmitate fizică.

Nu s-au recoltat probe biologice pentru stabilirea

grupei sanguine, deoarece expertiza medico-legală a fost efectuată numai pe

bază de acte medicale.

Minora B.N.G., a suferit la rândul său „un traumatism

cranio-cerebral minor, gr. l, contuzie toraco-abdominală, contuzie umăr

stâng", iar conform raportului medico-legal, „leziunile prezentate se

puteau produce la 21 decembrie 2008 prin lovire cu corp dur pentru care

necesită 30-35 zile îngrijiri medicale.

Leziunile traumatice nu i-au pus viața în primejdie

și nu prezintă consecințe postraumatice prev.de art. 182 C. pen.

Sângele recoltat aparține grupei AB".

Cât privește latura subiectivă trebuie menționat că,

deși a existat o rezoluție infracțională comună aceea de a pătrunde în imobilul

părților vătămate și de a le lovi producându-le vătămări, rezoluția

infracțională a inculpatului I.P. este însă una distinctă, în sensul de a

aplica la două persoane lovituri cu un obiect apt prin natura sa de a produce

un rezultat letal, în zone vitale. Este relevant din acest punct de vedere cui

a aparținut cuțitul corp delict; inculpatul a susținut că a reușit să intre în

posesia cuțitului, dezarmând pe cineva din familia lui O.B.A., în timp ce

martorii audiați în cauză relatează că nu au sesizat ca inculpatul l.P. să fi

avut un astfel de obiect asupra sa. Având însă în vedere forma și dimensiunile

cuțitului corp delict, este perfect plauzibil ca martorii cât și inculpații l.C.

și l.G.A. să nu fi putut observa acest aspect.

Infracțiunea de violare de domiciliu rezultă

indubitabil din derularea întregului conflict, inculpatul l.P. cât și l.C. și l.G.A.,

pătrunzând fără drept în curtea locuinței lui O.B.A. și a familiei sale.

Aspectele constatate cu ocazia cercetării la fața

locului faptei, locul unde au fost găsite obiectele vestimentare aparținând lui

O.B.A., locul unde au primit loviturile celelalte persoane vătămate

demonstrează o dată în plus că altercația a avut loc în curtea imobilului,

aparținând părților vătămate, elemente ale situației de fapt confirmate și de

declarațiile martorilor.

Ansamblul materialului probator evidențiază că l.P. a

acționat în modul cel mai violent dintre toți participanții la conflict. O dovadă

în acest sens o constituie și convorbirile acestuia cu operatorul de la

„112" în care, deși solicita intervenția organelor de poliție, amenință că

nu-i rămâne altceva de făcut decât să se comporte violent cu familia lui O.B.A.

care locuia în imediata sa vecinătate („Dacă iese o crimă? După aia cum e!?".

Declarațiile părților vătămate reliefează și ele

aceleași aspecte în sensul violenței maxime cu care s-a manifestat l.P. care a

lovit pe toți cei care au ieșit în curte sau se aflau în apropierea lui O.B.A.

De menționat este și faptul că l.P. a aplicat

lovituri cu cuțitul și cu o bucată de lemn tuturor părților vătămate, în

condițiile în care l.C. și l.G.A., folosind același gen de obiecte contondente

-bucăți de lemn - au lovit celelalte părți vătămate.

În declarațiile date, inculpații au recunoscut

infracțiunile comise, caracterul ușor confuz al declarațiilor lui l.C. și l.G.A.

fiind generat de faptul că aceștia nu cunoșteau părțile vătămate cât și de

derularea foarte rapidă a întregului incident.

Atât l.P. cât și l.C. au susținut că altercația a

fost generată de O.B.A. și familia sa care aveau în mâini, fiecare, diferite

obiecte contondente și au reușit să-i deposedeze de acestea, folosindu-le în

cursul agresiunii.

Deși inculpatul și învinuiții au afirmat că au fost

loviți la rândul lor, nu s-au prezentat la nici o unitate sanitară pentru

acordarea asistenței de specialitate.

În raport de participație, inculpatul l.C. la

comiterea faptelor, în sensul lovirii lui O.B.A. cu corpuri contondente, este

irelevant că părții vătămate i-au fost acordate 50-55 zile îngrijiri medicale

pentru toate leziunile constatate, inclusiv pentru cele produse cu un cuțit de

inculpatul l.P., atâta timp cât victima agresiunii a fost lovită de toți

agresorii peste tot corpul. Folosirea cuțitului de către inculpatul l.P. și

provocarea unei plăgi penetrante, diferențiază latura subiectivă cu care a

acționat acesta, specifică infracțiunilor împotriva vieții.

Convorbirile înregistrate de operatorii

dispeceratului pentru apeluri de urgență „112" și având ca obiect

discuțiile purtate de l.P., denotă pe de-o parte rezoluția infracțională a

acestuia, comună până la un anumit punct cu a fratelui și a nepotului său.

Astfel, l.P., deși susține că și-a declinat

identitatea și motivul solicitării, dorește să fie transportat la secție cu un

echipaj de serviciu și chiar formulează amenințări la adresa celor cu care

avusese deja conflictul.

În plan subiectiv, venirea lui l.C. și a fiului său l.G.A.

împreună cu alte cunoștințe, demonstrează intenția acestora de a participa la

un conflict care presupunea exercitarea de violențe, alături de inculpatul l.P.

La individualizarea pedepselor aplicate celor doi

inculpați au fost avute în vedere criteriile generale prev.de art. 72 C. pen.,

limitele de pedeapsă prevăzute de textele de lege incriminatorii, gradul de

pericol social al faptelor săvârșite, de împrejurările concrete în care au fost

săvârșite faptele, de persoana și conduita celor doi inculpați.

Inculpatul I.P. este cunoscut cu antecedente penale,

fiind condamnat anterior la o pedeapsa de 5 ani, 10 luni și 25 zile, prin

sentința penală nr. 493 din 8 iunie 1993 pronunțată de Judecătoria sector 2

București, fiind arestat la 9 aprilie 1992 și liberat condiționat la 20 mai 1995,

cu un rest de 1011 zile (fila 106 vol. ll d.u.p.).

Inițial, inculpatul s-a sustras urmăririi penale,

fiind depistat la 7 ianuarie 2009 și reținut în cursul urmăririi penale, a avut

o atitudine sinceră de recunoaștere a faptelor comise, iar audiat de către

instanța a declarat că își menține declarațiile date în cursul urmăririi

penale, atitudine calificată de instanță drept circumstanță atenuantă prevăzută

de art. 74 lit. c) C. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul I.C., lipsa

antecedentelor penale, conduita acestuia pe parcursul procesului penal, faptul

că lucrează și obține în acest mod venituri licite, împrejurarea că are în

întreținere 6 copii, din care 5 sunt minori, constituie circumstanțe care

determină concluzia că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru

acesta și chiar fără executarea pedepsei inculpatului nu va mai săvârși

infracțiuni, astfel că tribunalul a făcut aplicarea disp. art. 86

1

C.

pen. dispunând suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată a

termenului de încercare prevăzut de art. 86

3

C. pen.

Cât privește latura civilă a cauzei, deși în cursul

urmăririi penale persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile, în fața

cercetării judecătorești, partea vătămată D.T. s-a constituit parte civilă cu

suma de 1000 RON, reprezentând cheltuieli ocazionate de deplasările acesteia la

unitățile sanitare unde erau internați membrii familiei acesteia, iar B.V.A. s-a

constituit parte civilă cu suma de 50.000 euro reprezentând contravaloarea

cheltuielilor de spitalizare, transport, alimentație pe perioada spitalizării.

Având în vedere faptul că niciuna din cele două părți

vătămate nu a făcut dovada susținerilor acestora, pe latura civilă tribunalul a

respins acțiunile celor două părți vătămate.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel M.P. - Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și inculpatul I.P.

În motivele de apel depuse de Parchet, s-a solicitat

înlăturarea aplicării dispozițiilor art. 74 lit. c), art. 76 C. pen. și, în

consecință, majorarea pedepsei aplicate inculpatului I.P.

A. În apelul său, inculpatul a solicitat reducerea

pedepsei deoarece a regretat comiterea faptei, a arătat că a fost provocat de

victimă, iar înainte de comiterea faptei a avut o atitudine corespunzătoare,

avea un loc de muncă și familie organizată.

B. Prin Decizia penală nr. 46/ A din 24 februarie 2010,

Curtea de Apel București, secția a Il-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

a desființat în parte sentința penală nr. 1023 din 7 decembrie 2009 pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală și, rejudecând, a dispus

majorarea pedeapsei aplicată inculpatului I.P. de la 6 ani închisoare la 7 ani

închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175

lit. i) - art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74

lit. c) C. pen. și art. 76 C. pen., iar ca efect al contopirii pedepselor a

stabilit ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 7 ani închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

Au fost menținute neschimbate celelalte dispoziții

ale sentinței penale apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul I.P.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus

reținerea și arestarea preventivă de la 7 ianuarie 2009 la zi.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de prim

control judiciar reținut, în esență, că prima instanță a stabilit corect

situația de fapt dedusă judecății și a dat o încadrare juridică corespunzătoare

fiecărei fapte reținute în sarcina inculpatului.

Cu privire la cererea inculpatului apelant de a se

reține circumstanța atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen.

instanța de apel a constatat că probele administrate în cauză nu au relevat

faptul că infracțiunile ar fi fost comise „sub stăpânirea unei puternice

tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă".

Față de modul în care inculpatul a acționat și de

vătămările produse Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului apelant pentru

infracțiunea prev. de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176

lit. b) C. pen. este prea mică, inaptă să răspundă scopului la care se referă art.

52 C. pen., astfel că a dispus majorarea acesteia la 7 ani închisoare.

C. Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu

recurs, în termen legal, de către inculpatul I.P. care a invocat cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen, solicitând

reindividualizarea pedepsei aplicate de instanța de apel ca efect al reținerii

circumstanței atenuante a provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. proc.

pen. și a atitudinii sale sincere manifestate pe parcursul procesului penal.

Examinând hotărârile pronunțate în cauză atât sub

aspectele invocate de inculpat cât și prin prisma cazului de casare menționat

dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat nu este fondat.

Din analiza coroborată a materialului probator

administrat în cauză rezultă că în mod corect instanța de apel și-a însușit

argumentele primei instanțe cu privire la vinovăția inculpatului I.P. în săvârșirea

infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, în raport cu situația de

fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență

dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. pr. pen. referitoare la aprecierea probelor,

stabilindu-se că la data de 21 decembrie 2008, a avut loc un conflict între I.P.,

I.C. și I.G.A. pe de o parte, și familia părții vătămate O.B.A., pe de altă

parte, conflict soldat cu comiterea de către inculpatul I.P. a infracțiunilor

de tentativă de omor calificat și deosebit de grav față de părțile vătămate O.B.A.

și B.V.A., prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit.

b) C. pen., vătămare corporală în dauna părții vătămate B.N.G., prevăzută de art.

181 C. pen., loviri și alte violențe față de partea vătămată D.V., respectiv D.T.,

prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. dar și aceea de violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.

Inculpatul a recunoscut în mod constant săvârșirea

faptelor reținute în sarcină, dar a pretins că acțiunile sale violente au fost

declanșate de o provocare din partea părților vătămate.

În mod temeinic și argumentat cererea inculpatului de

a se reține scuza provocării, circumstanță atenuantă legală prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., nu a fost primită de instanța de apel care a constatat că

apărarea acestuia este lipsită de suport probator.

Din economia dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen.

rezultă că pentru reținerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe

condiții, respectiv: infracțiunea să fi fost comisă sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare

din partea persoanei vătămate.

De asemenea, este necesar ca provocarea să fi fost

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă iar riposta infractorului la acțiunea provocatoare a

victimei trebuie să fie îndreptată împotriva acesteia, iar nu împotriva altei

persoane.

Existența tulburării sau emoției în sensul art. 73 lit.

b) C. pen. precum și intensitatea acestora nu se pot reține de organele

judiciare pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret,

pe bază de probe, prin utilizarea unor criterii atât subiective (referitoare la

procesele psihice) cât și obiective, cum ar fi compararea reacției

făptuitorului cu reacția „omului mediu" supus unei provocări similare,

cerința unei anumite proporții între actul provocator și reacția făptuitorului

etc.

În speță, probele administrate în cauză nu au

confirmat apărarea inculpatului în sensul existenței unei provocări din partea

părților vătămate O.B.A., B.V.A., B.N.G., D.V., D.T.

Așa cum corect a remarcat instanța de apel, a avut

loc, într-adevăr, un incident într-o etapă anterioară comiterii infracțiunilor,

constând în aceea că partea vătămata B.V.A. a avut o altercație verbală cu

vecinele sale printre care și T.P., concubina inculpatului I.P., în conflict

intervenind și acest inculpat precum și O.B.A., cei implicați îmbrâncindu-se și

lovindu-se reciproc, fără însă ca vreuna să sufere leziuni grave și fără să se

poată stabili cauza incidentului și care dintre părți l-au declanșat,

depozițiilor celor implicați fiind contradictorii, fiecare dintre aceștia

susținând câte o variantă proprie.

De asemenea, nici evenimentele derulate ulterior

(solicitarea intervenției organelor de poliție din partea inculpatului I.P. și

care cu ocazia deplasării în str. S., au constatat că conflictul se încheiase

și s-a apreciat că nu sunt necesare alte măsuri de ordine și liniște publică

ori apelarea la ajutorul fratelui său, intimatul I.C.) nu oferă date de natură

să permită reținerea provocării, așa cum susține inculpatul.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei Înalta

Curte constată că în raport cu natura infracțiunilor săvârșite, cu gradul de pericol

social ridicat al acestora pus în evidență și de urmările socialmente

periculoase ale faptelor (vătămarea corporală a 5 persoane, dintre care

leziunile provocate părții vătămate O.B.A. fiind deosebit de grave, punându-i

acestuia viața în primejdie) de modul extrem de violent în care s-a manifestat

inculpatul, lovind inițial părțile vătămate O.B.A. și B.V.A. cu un cuțit iar

după ce acesta s-a rupt a lovit în toate direcțiile, „fără a mai ține cont de

nimeni și de nimic" cu o bucată de lemn gen bâtă nu se justifică reducerea

pedepsei aplicate de instanța de prim control judiciar. Circumstanțele

personale favorabile inculpatului au fost valorificate de instanța de apel,

care a menținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art.

74 lit. c) C. pen. reținută de prima instanță, pedeapsa fiind situată sub

minimul special prevăzut de lege, deși s-a reținut și circumstanța agravantă

prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., situație în care potrivit art. 80 C. pen.

nu era obligatorie coborârea pedepsei sub limita minimă specială.

În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa

rezultantă de 7 ani închisoare pe care inculpatul I.P. o are de executat

răspunde atât scopului prevăzut de art. 52 C. pen. - fiind corect

individualizată prin aplicarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C.

pen. - cât și principiului proporționalității între gravitatea faptei și datele

care circumstanțiază persoana inculpatului, pe de o parte, și sancțiunea

aplicată, pe de altă parte.

Pentru considerentele expuse mai sus, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca

nefondat recursul declarat de inculpatul I.P.

În baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de

la 7 ianuarie 2009 la data pronunțării prezentei decizii.

În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen. inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat, în care se va include și onorariul apărătorului desemnat din

oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul I.P. împotriva Deciziei penale nr. 46/ A din 24 februarie 2010 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și arestării preventive de la 7 ianuarie 2009 la 22 aprilie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei

cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2010.