ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5271/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iunie 2011, reclamanta I.G.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din Cadrul Consiliului Județean Bihor și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, Direcția Generală pentru Protecția Persoanelor cu Handicap din cadrul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 28 aprilie 2011, emis de pârâta de rând 1 ca netemeinic și nelegal, anularea deciziei de încadrare în grad de handicap din 24 mai 2011 emisă de pârâta 2, ca netemeinică și nelegală, obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unui nou certificat de încadrare în grad de handicap grav astfel: Cod handicap 6 - neuropsihic, Cod boala G81 (Hemiplegia); 163 (Infarctul cerebral); 169 (Sechele ale bolilor cerebrovasculare), Grad handicap grav cu asistent personal, corespunzător unor deficiente funcționale grave și obligarea pârâtei 1 la daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere.

Pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Consiliul Județean Bihor au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea certificatului Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Bihor și a deciziei Comisiei Superioare din 24 mai 2011 de încadrare în grad de handicap accentuat. La data de 3 aprilie 2012, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că înțelege să renunțe la capătul 3 din petit, urmare a imposibilității efectuării expertizei medico-legale. Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale la data de 26 aprilie 2012, a invocat excepția de tardivitate a introducerii precizării de acțiune.

2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 168/CA/2012-PI din 14 mai 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității introducerii precizării de acțiune, invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București și a respins precizarea de acțiune, ca tardiv introdusă. Totodată a fost respinsă acțiunea reclamantei I.G., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția de tardivitate a introducerii precizării de acțiune, invocată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale București, care s-a substituit în drepturile A.N.P.H., instanța a apreciat-o ca fiind întemeiată având în vedere prevederile art. 132 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 103 alin. (1) și alin. (2) din același cod, în raport cu împrejurarea că, în speță, prima zi de înfățișare, când părțile au fost legal citate și au putut pune concluzii (conform art. 134 C. proc. civ.) a fost în data de 19 septembrie 2011, reclamanta depunând precizarea de acțiune ulterior, la 3 aprilie 2012, după alte șapte termene acordate, în faza de cercetare judecătorească, cu încălcarea dispozițiilor suscitate. Pe de alta parte, instanța a constatat că, prin primul capăt al precizării de acțiune, reclamanta a renunțat la capătul III din acțiunea principală, referitor la obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea unui certificat de încadrare în grad de handicap grav, astfel: Cod handicap 6 - neuropsihic, cod boală G81 (Hemiplegia); 163 (Infarctul cerebral); 169 (Sechele ale bolilor cerebrovasculare), Grad handicap grav cu asistent personal, corespunzător unor deficiențe funcționale grave, urmând totuși a fi menținute efectele încadrării anterioare.

Această renunțare la judecată trebuie privită ca exercitarea dreptului corelativ de a chema în judecată o persoană de drept public sau privat, reclamanta fiind în măsura să renunțe la un capăt de cerere de acțiunea inițială, pe tot parcursul procesului. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut următoarele considerente: Prin decizia din 24 mai 2011, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat certificatul eliberat pe numele reclamantei I.G.

de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Bihor din 28 aprilie 2011. Pentru a emite aceasta decizie, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a motivat ca reclamanta se încadrează în gradul de handicap accentuat, cod boala 681, 169, cod handicap 1, deficiența funcțională accentuată, conform criteriilor medicopsihosociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătății Publice. Curtea a constatat că din documentele medicale depuse la dosar, rezulta că reclamanta nu îndeplinește condițiile de încadrare în grad de handicap grav: cod handicap 6 – neuropsihic, cod boala 681 (Hemiplegia), 163 (Infarctul cerebral), 169 (sechele ale bolilor cardiovasculare), cu asistent personal, corespunzător unor deficiențe funcționale grave.

Astfel, din biletul de ieșire de la Spitalul clinic de neurologie și psihiatrie Oradea reiese că în anul 1999, pe fondul hipertensiunii arteriale (al cardiopatiei cronice ischemice și hipertensive), reclamanta a contractat un AVC (infarct cerebral), ca rezultat al complicației majore a bolilor cardiovasculare, soldat cu HTA - hemipareza dreaptă atoxică. Din scrisoarea medicală eliberată de aceeași unitate sanitară la data de 26 august 2009, reiese că reclamanta prezintă paralizie facială dreaptă de tip periferic, hemipareză dreapta frustro sechelară post AVC ischemic.

De asemenea, referatul de specialitate pentru încadrarea în grad de handicap din data de 7 aprilie 2011 arată că starea actuală a reclamantei constă într-o scădere de forța musculară la nivelul hemicorpului drept și prezintă tulburări de mers/ortostațiune, cauzate de hemipareză, ceea ce presupune încadrarea în grad accentuat de handicap, potrivit Ordinului comun nr. 762/1992/2007, avizat de Comisia de neurologie a Ministerului Sănătății: „Deficiență locomotorie accentuata. Se poate deplasa sprijinit în baston (sprijin unilateral) sau nesprijinit, dar cu mare dificultate. Nu poate realiza mersul normal, nici chiar pe distante scurte. Deficit motor total al unui membru superior ce afectează activitatea profesionala și cea cotidiana sau deficit motor bilateral moderat.

Tulburări accentuate de coordonare: se deplasează cu sprijin unilateral sau nesprijinit, dar cu mare greutate, cu baza de susținere lărgită, cu tendința la deviații în cazul asocierii unor tulburări vestibulare de intensitate medie. Tulburări de vorbire de tipul afaziei expresive moderate. Permite, în cazul în care nu se asociază deficit de locomoție, de manipulație, de coordonare, exercitarea activităților vieții cotidiene și eventual, efectuarea unor activități specifice profesiunii”. Instanța a reținut că potrivit Ordinului comun nr. 762/1992/2007, Comisia de Evaluare Complexă pentru Persoane cu Handicap a decis, temeinic și legal, că reclamanta nu se încadrează, conform criteriilor medicopsihosociale, în gradul de handicap grav cu asistent personal, corespunzător unor deficiențe funcționale grave.

Susținerile reclamantei în sensul ca a fost greșit încadrată de la gradul de handicap grav la gradul de handicap accentuat și deficiență funcțională accentuată, prin schimbarea greșită a Codului de handicap din 6 - neuropsihic - în 1 - fizic (locomotor) și a Codului de boala, omițându-se Codul 163 (Infarctul cerebral), nu pot fi primite câtă vreme probele de la dosarul cauzei confirmă pozițiile exprimate de instituțiile pârâte. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, I.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta, solicitând admiterea recursului, anularea actelor atacate și menținerea efectelor certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2005, ca urmare a încălcării principiului drepturilor câștigate, a criticat sentința primei instanțe sub următoarele aspecte: - a fost nesocotită împrejurarea că în anul 2005, când avea 72 de ani, Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a Consiliului Județean Bihor a emis un certificat de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal, permanent, dat fiind diagnosticul clinic indicat, hemipareză dreaptă atoxică, infarct trombotic silvian subcortical; - din anul 2005 starea sănătății sale s-a înrăutățit, împrejurare atestată și de medicul de familie, care, prin scrisoarea medicală din 7 aprilie 2011 adresată comisiei de evaluare, a precizat că reclamanta nu este deplasabilă, diagnosticul clinic rămânând neschimbat; - în mod absurd s-a considerat că atunci vând avea vârsta de 67 și respectiv 72 ani handicapul său era grav, iar în prezent, la vârsta de 78 de ani, evaluarea s-a schimbat deși diagnosticele nu s-au modificat; - renunțarea la efectuarea expertizei medico-legale a fost generată de împrejurarea că Institutul de Medicină Legală al Județului Bihor, Oradea a comunicat că nu poate efectua o expertiză medico-legală obiectivă,

iar deplasarea sa la Timișoara nu este posibilă, împrejurare atestată în scrisoarea medicală eliberată de un doctor specialist neurolog, la 1 februarie 2012; - consecința renunțării la această probă a fost renunțarea la petitul III din acțiune, dar în sensul menținerii efectelor certificatului anterior de încadrare în grad de handicap, din 30 iunie 2005; - instanța de fond nu a interpretat corect renunțarea la acțiune și astfel a ignorat actele și lucrările dosarului, nesocotind totodată și principiul drepturilor câștigate, consacrat și de Curtea Constituțională. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat. Înalta Curte examinând sentința atacată și actele dosarului prin prisma criticilor formulate, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, reține că sunt întemeiate criticile recurentei, în sensul și pentru considerentele în continuare arătate. Recurenta-reclamantă a sesizat instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a certificatului de încadrare în grad de handicap din 28 aprilie 2011 și respectiv a deciziei de încadrare în grad de handicap accentuat permanent, fără asistent personal din 24 mai 2011, ambele emise de autoritățile pârâte, cu solicitarea de obligare la eliberare a unui nou certificat de încadrare în grad de handicap grav, cu asistent personal și cu daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere, până la îndeplinirea obligației.

Ultimele două capete de cerere au fost ulterior nuanțate prin precizarea de acțiune din data de 4 aprilie 2012 în sensul că reclamanta a solicitat revenirea, respectiv constatarea valabilității certificatului de încadrare în grad de handicap din 30 iunie 2005 și caracterul nerevizuibil al acestuia, cu obligarea intimatelor la plata tuturor drepturilor, inclusiv a indemnizației pentru asistent personal și pentru perioada în care nu a beneficiat de aceasta.

Înalta Curte apreciază, contrar celor reținute de prima instanță și în acord cu criticile recurentei, că actele atacate sunt nelegale, în condițiile în care dată fiind vârsta înaintată a recurentei (79 de ani), afecțiunile ireversibile de care suferă (hemipareză dreaptă atoxică, infarct trombotic silvian subcortical) și istoricul său medical, au fost emise fără a se indica și motiva schimbarea gradului necontestat, de invaliditate stabilit anterior, în anul 2005. Și aceasta în condițiile în care, în mod evident nici starea medicală a recurentei nu s-a îmbunătățit, ba dimpotrivă, afecțiunile s-au accentuat pe măsura înaintării în vârstă, fiind consemnată expres chiar în actele medicale întocmite în anul 2011 împrejurarea că aceasta necesită asistență din partea altei persoane, fiind netransportabilă.

Nelegalitatea actelor atacate derivă din împrejurarea că în cuprinsul acestora nu se indică cu claritate, coerență și elocvență, raportat și la evoluția medicală a recurentei în intervalul de timp 2005-2011, pe fondul păstrării diagnosticelor inițiale, de ce la data apariției afecțiunii handicapante neurologice în anul 2000 când recurenta avea 67 ani, un atare handicap era grav, la fel și în urma expertizei din 2005, când aceasta avea 72 de ani, iar ulterior a fost schimbat.

Simpla mențiune și trimitere din cuprinsul actelor atacate la codurile de boală înscrise în Ordinul comun nr. 762/1992/2007, în vigoare începând cu 27 decembrie 2007, în cazul particular al recurentei, supusă reevaluării, chiar dacă într-o procedură legal declanșată [art. 59 lit. c) din Legea nr. 448/2006] dar cu consecința înlăturării beneficiului handicapului grav și nerevizuibil stabilit anterior, prin certificatul din 30 iunie 2005, echivalează cu o veritabilă lipsă de motivare atrasă de insuficiență motivare. Obligația autorităților emitente de a motiva actele emise constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective, cum este cazul în speță.

Și aceasta cu atât mai mult cu cât au fost contestate și codurile de boală înscrise în actele atacate iar imposibilitatea efectuării expertizei medico-legale nu-i poate fi imputată recurentei, a cărei stare de sănătate nu i-a permis, în mod obiectiv, deplasarea în alt oraș față de cel de domiciliu. Drept urmare, Înalta Curte reținând temeinicia recursului de față, pentru considerentele arătate, îl va admite în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința modificării sentinței atacate în sensul admiterii în parte a acțiunii recurentei-reclamante.

Apreciind că precizarea de acțiune sus arătată, indicată și în expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii atacate, pentru rațiunile evocate și de prima instanță, nu reprezintă o veritabilă modificare de acțiune, Înalta Curte, dispunând anularea actelor atacate, apreciate ca nelegale, urmează ca în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, republicată, să oblige autoritățile pârâte să emisă noi acte administrative de încadrare a recurentei-reclamante în gradul de handicap grav, cu drept de însoțitor, similar situației consacrate în anul 2005. Vor fi totodată respinse ca neîntemeiate celelalte cereri ale recurentei cuprinse în acțiunea sa, precizată, ca neîntemeiate, nefiind întrunite cerințele legale pentru acordarea daunelor cominatorii solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de I.G. împotriva sentinței nr. 168/CA/2012 din 14 mai 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite în parte, acțiunea reclamantei I.G. Anulează decizia din 24 mai 2011 emisă de Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți și certificatul din 28 aprilie 2011 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți Bihor. Obligă autoritățile pârâte să emită actele administrative de încadrare a recurentei reclamante în gradul de handicap grav, cu drept de însoțitor. Respinge celelalte cereri, ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2012.