ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2883/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

de fond.

Prin sentința nr. 303/CA

din 17 noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta M.S. și

continuată de succesorul său M.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii,

Familiei și Protecției Sociale – Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu

Handicap pentru Adulți, prin care solicita anularea deciziei nr. 9973 din 13

octombrie 2008, care i-a fost comunicată de Direcția Generală de Asistență și Protecția

Copilului Bihor.

de drept care au format convingerea instanței de fond.

Pe parcursul procesului

reclamanta a decedat, iar succesorul acesteia, M.A., în calitate de moștenitor,

a precizat că înțelege să continue acțiunea formulată de către reclamantă, solicitând

în acest sens recunoașterea drepturilor aferente încadrării în grad de handicap

a antecesoarei M.S.

Urmare decesului reclamantei,

Serviciul Medico Legal al Județului Bihor, desemnat de instanța de fond cu efectuarea

expertizei medico-legale, încuviințată pentru dovedirea faptului că reclamanta este

o persoană cu dizabilități și este îndreptățită la încadrarea într-un grad de handicap,

a comunicat instanței că acest lucru nu mai este posibil, deoarece pentru efectuarea

expertizei este obligatorie examinarea nemijlocită a persoanei pentru care se solicită

expertiza.

Față de această împrejurare,

pe baza înscrisurilor de la dosar, instanța de fond a constatat că nu există indicii

de nelegalitate a actului administrativ în litigiu, de natură a atrage anularea

acestuia și, neexistând suficiente elemente care să determine cu certitudine faptul

că reclamanta în mod greșit nu a fost încadrată într-un grad de handicap, este neîntemeiată

și pretenția succesorului său privind recunoașterea drepturilor aferente încadrării

într-un grad de handicap.

M.A. împotriva sentinței nr. 303/ CA din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond

a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin faptul că a solicitat efectuarea

unei expertize de către Serviciul de Medicină Legală Oradea care se declarase inițial,

în timpul vieții reclamantei, ca necompetent să realizeze expertiza.

Instanța avea obligația,

în virtutea rolului său activ, să solicite Ministerului Justiției lista de experți

abilitați și specializați în materia încadrării într-un grad de handicap.

3.2. Instanța de fond

nu s-a pronunțat asupra excepției de nelegalitate a Ordinului comun al M.M.F.E.S.

și M.S.P. și nu a pus în discuție introducerea în cauză a autorităților publice

emitente.

3.3. Se solicită și examinarea

cauzei sub toate aspectele în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți – instanță de recurs competentă.

1.1. Motivele de recurs

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 4 C. proc. civ. nu sunt întrunite.

Dezvoltarea motivelor

de recurs nu se încadrează în criticile ce pot fi aduse hotărârii instanței de fond

din perspectiva depășirii atribuțiilor puterii judecătorești, având în vedere că

recurentul își exprimă nemulțumirea legată de administrarea unei probe.

Critica poate fi analizată

în conformitate cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

1.2. În ceea ce privește

nepronunțarea instanței de fond asupra excepției de nelegalitate ridicată de reclamant,

se constată că la termenul de judecată din 17 noiembrie 2010, acesta nu a mai solicitat

pronunțarea asupra excepției, astfel încât judecătorul fondului, constatând că nu

mai sunt alte cereri de formulat și excepții de ridicat, a acordat cuvântul porților

asupra fondului cauzei.

1.3. Cu privire la motivele

de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., se reține

că în mod legal, în virtutea rolului activ, judecătorul fondului a obligat Serviciul

medico-legal al județului Bihor să efectueze expertiza dispusă în cauză, deși aceasta

se declarase inițial necompetentă.

Împrejurarea survenirii

decesului reclamantei a făcut imposibilă efectuarea expertizei.

Solicitarea recurentului

de a se face adresă la Ministerul Justiției pentru a se indica numele a doi experți

specializați în domeniul stabilirii gradului de handicap este neîntemeiată, atribuția

aparținând Comisiilor de evaluare a gradului de handicap, organizate în cadrul Ministerului

Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Serviciul de Medicină

Legală se pronunță asupra stării de sănătate/ boală a persoanei supuse expertizei,

cu condiția ca această să poată fi expertizată.

Cum reclamanta a decedat,

iar expertiza nu a mai putut fi efectuată, în mod corect instanța de fond a analizat

actele aflate la dosar, din conținutul cărora însă nu s-au confirmat motivele arătate

în cuprinsul acțiunii formulate.

drept, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza

a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și

completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A., în calitate de succesor al reclamantei M.S. împotriva sentinței nr. 303/CA

din 17 noiembrie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 mai 2011.