ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5647/2010

Asupra recursului declarat de P.G.

împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1139/292/2009; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 06 aprilie 2009 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, ce a format obiectul Dosarului nr. 1139/292/2009, reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 22 octombrie 2008. Prin sentința civilă nr. 740 din 30 aprilie 2009, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 13 alin. (4) și (5) din O.G.

nr. 14/2003 și ale H.G. nr. 430/2008, reclamanta a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți organizată în subordinea Autorității Naționale pentru Persoane cu Handicap, fiind emisă decizia nr. 2442 din 26 martie 2009 care, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003, poate fi atacată la Curtea de Apel București, ca instanță de contencios administrativ.

Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 145 din 12 ianuarie 2010, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei reținând, în esență, următoarele: În urma evaluării petentei pe baza actelor medicale, prin certificatul de încadrare în grad de handicap din 22 octombrie 2008, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a jud. Teleorman a atestat încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu (3), cod boală E11, Z89, iar, prin decizia nr. 2442/2009, Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat concluziile cuprinse în certificatul din 22 octombrie 2008 și a respins contestația formulată de reclamanta privind încadrarea sa în gradul de handicap respectiv.

Conform criteriilor de încadrare în grad de handicap prevăzute în Ordinul comun al Ministrului Muncii și Protecției Sociale și al Ministrului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007, încadrarea în grad de handicap se face în funcție de deficiența (dizabilitatea) determinată de o boală, iar în cazul reclamantei diagnosticul a fost cel de deficiență funcțională medie, iar diagnosticul clinic - cod boală E 11 Z 89, ce corespunde încadrări în gradul de handicap mediu (3). Curtea de apel a reținut că actul contestat a fost emis cu respectarea criteriilor prevăzute de ordinul menționat, în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să-și precizeze acțiunea prin indicarea afecțiunilor de care suferă și anexarea actelor medicale doveditoare.

Împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta P.G., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1139/292/2009, la data de 19 mai 2010, precizând că motivele de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul nr. 4036/2/2009. Înainte de a proceda la analiza legalității și temeiniciei sentinței civile recurate, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu și-a îndeplinit obligația procesuală ce îi incumbă conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., potrivit cărora: Art. 302 1 alin. „(1) Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:” (...) „c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;” Întrucât prin declarația de recurs recurenta-reclamantă a precizat că motivele de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul nr. 4036/2/2009, Înalta Curte constată că recursul declarat de P.G. în Dosarul nr. 1139/292/2009 este supus sancțiunii nulității prevăzute de dispozițiile citate din C. proc. civ. Față de considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2010.