ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5647/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5647/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului declarat
de P.G. împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010, pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul
nr. 1139/292/2009;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 06 aprilie
2009 pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, ce a format obiectul Dosarului nr.
1139/292/2009, reclamanta P.G., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean
Teleorman - Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a solicitat
instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea certificatului
de încadrare în grad de handicap din 22 octombrie 2008.
Prin sentința civilă
nr. 740 din 30 aprilie 2009, Judecătoria Roșiorii de Vede a admis excepția necompetenței
materiale invocată de pârât și a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reținând că, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
și art. 13 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 14/2003 și ale H.G. nr. 430/2008, reclamanta
a contestat certificatul de încadrare în grad de handicap la Comisia Superioară
de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți organizată în subordinea Autorității
Naționale pentru Persoane cu Handicap, fiind emisă decizia nr. 2442 din 26
martie 2009 care, în raport cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
și ale art. 13 alin. (5) din O.G. nr. 14/2003, poate fi atacată la Curtea de Apel
București, ca instanță de contencios administrativ.
Învestită cu soluționarea
cauzei prin declinare de competență, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 145 din 12 ianuarie 2010, a respins
ca neîntemeiată acțiunea reclamantei reținând, în esență, următoarele:
În urma evaluării petentei
pe baza actelor medicale, prin certificatul de încadrare în grad de handicap
din 22 octombrie 2008, pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru
Adulți a jud. Teleorman a atestat încadrarea reclamantei în gradul de handicap mediu
(3), cod boală E11, Z89, iar, prin decizia nr. 2442/2009, Comisia Superioară de
Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a confirmat concluziile cuprinse
în certificatul din 22 octombrie 2008 și a respins contestația formulată de reclamanta
privind încadrarea sa în gradul de handicap respectiv.
Conform criteriilor de
încadrare în grad de handicap prevăzute în Ordinul comun al Ministrului Muncii și
Protecției Sociale și al Ministrului Sănătății Publice nr. 762/1992/2007, încadrarea
în grad de handicap se face în funcție de deficiența (dizabilitatea) determinată
de o boală, iar în cazul reclamantei diagnosticul a fost cel de deficiență funcțională
medie, iar diagnosticul clinic - cod boală E 11 Z 89, ce corespunde încadrări în
gradul de handicap mediu (3).
Curtea de apel a reținut
că actul contestat a fost emis cu respectarea criteriilor prevăzute de ordinul menționat,
în condițiile în care reclamanta nu a înțeles să-și precizeze acțiunea prin indicarea
afecțiunilor de care suferă și anexarea actelor medicale doveditoare.
Împotriva sentinței civile
nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta P.G., dosarul fiind înregistrat
pe rolul Înaltei Curți sub nr. 1139/292/2009, la data de 19 mai 2010, precizând
că motivele de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul
nr. 4036/2/2009.
Înainte de a proceda la
analiza legalității și temeiniciei sentinței civile recurate, Înalta Curte constată
că
recurenta-reclamantă
nu și-a îndeplinit obligația
procesuală ce îi incumbă conform dispozițiilor art. 302
1
alin. (1)
lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora:
Art. 302
1
alin.
„(1) Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni:”
(...) „c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea
lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;”
Întrucât prin declarația
de recurs
recurenta-reclamantă
a precizat că motivele
de recurs sunt cele cuprinse în cererea de recurs formulată în Dosarul nr. 4036/2/2009,
Înalta Curte constată că recursul declarat de P.G. în Dosarul nr. 1139/292/2009
este supus sancțiunii nulității prevăzute de dispozițiile citate din C. proc. civ.
Față de considerentele
expuse, în raport cu dispozițiile art. 302
1
alin. (1) lit. c) C.
proc. civ., Înalta Curte urmează a constata nul recursul declarat de P.G. împotriva
sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul
declarat de P.G. împotriva sentinței civile nr. 145 din 12 ianuarie 2010 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 decembrie 2010.